Skip to content

Îmi plac oamenii veseli, vioi și buni. Îmi plac chipurile și sufletele ce știu să zâmbească. Zâmbetul atrage lucruri bune sau, cel puțin, lucruri mai bune decât cele atrase de o față sobră. Un zâmbet oferit este la fel de simplu ca un salut. Spre deosebire de alte gesturi, zâmbetul este cunoscut în toată lumea.

Zâmbetul este un antidot neprețuit în proastele dispoziții. Mi s-a întâmplat să zâmbesc și să mi se spună să rămân mereu la fel de veselă. Zâmbesc atunci când salut pe cineva, zâmbesc când altcineva îmi zâmbește. Mă bucur să primesc zâmbete și îmi place să împart zâmbete. Știu că un zâmbet poate aduce o stare de bine. Stările sufletești pozitive, fie că sunt, fie că nu asociate cu zâmbetul, nu sunt numai agreabile și necesare pentru a da sens existenței noastre, ci servesc și la limitarea efectelor de stres și a stărilor sufletești negative. Psihoterapeutul Christophe André amintește, într-una dintre cărțile sale, despre zâmbetul pe jumătate: „Când e foarte greu să zâmbești, poți zâmbi doar pe jumătate, adică să oferi un zâmbet discret, ușor și profund în același timp, o expresie a feței care corespunde unei seninătăți liniștite și unei acceptări a realului.“

Un proverb indian spune că „zâmbetul pe care îl oferi se întoarce la tine“. Dacă ești o persoană căreia îi place să zâmbească, continuă să o faci. Dacă nu, învață să zâmbești, vei descoperi puterea terapeutică a zâmbetului. Unii consideră că nu este ușor să zâmbești și că trebuie să lucrezi mult la asta. Există cercetări aprofundate care arată că zâmbetul eliberează anumite substanțe chimice în creier, ceea ce duce la relaxare și la sentimente de bunăstare. Cu cât zâmbești mai des, cu atât te simți mai bine, și, în consecință, oamenii îți vor observa dispoziția și o vor reflecta spre tine.

Unii prieteni ne fac să râdem, și pe aceia trebuie să-i căutăm. Alții ne consideră pe noi tonici, așa că ne îmbunătățesc părerea despre noi înșine, și trebuie și ei frecventați.  Zâmbetul și râsul ne sunt prieteni de nădejde în orice situație și stare sufletească. A învăța să zâmbim și să-i molipsim și pe alții de zâmbet este un lucru important. Umorul reprezintă latura noastră umană și ne aduce mai aproape de oameni.

Știm că umorul este un mod extraordinar de a crea distanță între ceva și sine. S-ar putea spune la fel de bine că umorul îl ridică pe om deasupra necazului său, permițându-i să se privească pe sine într-un fel mult mai detașat. — Viktor E. Frankl, psihiatru și scriitor

Unii oameni veseli pe care îi cunosc au trecut prin adevărate tragedii în viețile lor.  Se pare că, atunci când știi cât de rău poate să fie, afli și cât de bine se poate. Un pic de umor la timpul potrivit ne poate ridica din nefericirea noastră.

℗PUBLICITATE



A învăța să vezi părțile amuzante din lucruri, inclusiv a învăța să râzi chiar și atunci când n-ai chef, poate deveni un obicei ca oricare altul. Tot ce avem nevoie este o dorință conștientă. Dacă ești prea serios, asta îți poate dăuna și chiar îți dăunează. Umorul și râsul, în mod real, pot salva vieți.

Pare destul de greu să încercăm să fim veseli, atunci când ne încăpățânăm să purtăm cu noi povara trecutului.

Lenny Ravich, directorul Institutului Gestalt din Tel Aviv, autor al cărții Terapia prin râs spune așa: „O cale de a ne descurca cu o parte din suferință, furie, frică și neșansă este să descoperim umorul în lucruri și apoi să râdem de ele. Oricine îmi spune că i-a fost ușor să se maturizeze uită că nu este niciodată prea târziu să ai o copilărie fericită, așa cum a observat Tim Robbins, autorul cărții Still life with woodpecker.“

A învăța să râdem de situațiile jenante este unul din lucrurile care sperie cel mai mult în lume, mai ales când greșelile noastre au loc în fața altora. Adevăratul umor înseamnă să știi să râzi de tine însuți.

Când râdem, noi tragem aer în plămânii noștri cu o viteză de aproape 105 km/h, prin urmare ne curățim plămânii și gâtul. Zece minute de râs sunt echivalentul unei ore de meditație zazen, care are același efect asupra corpului nostru.

„Sfatul meu pentru toată lumea este să găsească umor și bună dispoziție în fiecare zi. Nu încetăm să mai râdem pentru că îmbătrânim. Îmbătrânim pentru că am încetat să mai râdem. Așa că, haideți să avem visuri. Când ne pierdem visurile, murim. Mulți oameni se plimbă în jur ca morții și nici măcar nu știu asta. Îmbătrânirea este obligatorie. Să crești însă este opțional. Nu este niciodată prea târziu să fim tot ceea ce ne este cu putință să fim. Trăiește-ți viața, dragul meu cititor, dar nu te atașa de ea. E un dar temporar. Alege dragostea, în locul fricii. Opusul dragostei nu este ura. Este frica. Privește lumea cu iubire, cu râsete, umor și optimism — și toate ți se vor întoarce din abundență… Încurajez pe fiecare să-și urmeze inima. Dacă facem ceva fără inimă, atunci nu merită făcut. Trebuie să facem ceea ce iubim cu adevărat.“ — Lenny Ravich

Simona Ioniță este jurnalist cultural, psiholog și lucrător prin arte combinate. Autoare a trei cărți și blogger din 2008. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (Universitatea Hyperion). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0