Skip to content

Când suntem copii singurul lucru pe care nu ne putem permite să îl pierdem este dragostea părințiilor noștri. E un risc pe care niciun copil nu și-l poate asuma. Ar avea prea multe de pierdut. Așadar, pentru a câștiga și/sau păstra iubirea părinților (chipurile, necondiționată), copii fiind, suntem dispuși să facem orice ne stă în putință, chiar să uităm de sinele nostru.

Fie „ne înghițim“ emoțiile, fie dorințele făcâdu-le pe plac părințiilor. De pildă, dacă sunt furioasă, atunci nu sunt o fetiță cuminte, iar părinții mei mă resping. Dacă sunt un băiețel care plânge, atunci sunt slab. Dacă îmi exprim disconfortul sau nevoile sunt aspru criticat(ă) sau pedepsit(ă). Pentru a evita respingerea sau critica părinților, învăț treptat să fiu un copil model, cuminte, să nu îmi mai exprim nicio nevoie sau vreo emoție negativă ca nu cumva să deranjez confortul părinților și exersez tot mai mult lipsa autenticității ca formă de câștigare a iubirii persoanelor dragi.

La vârsta adultă le voi permite celor din jurul meu să mă domine. Frica de a nu fi respins, abandonat sau pedepsit mă va determina să le cedez celorlalți controlul. Această disponibilitate spre compromis poate fi o resursă în relație cu unele persoane, însă cu cele dominante (ca să nu spun viclene) e incredibil de nocivă.

Jeffrey Young consideră că există două modalități prin care o persoană le permite altora să o domine: prin suprimarea propriilor nevoi, conformându-se în schimb pretențiilor celorlalți, și prin suprimarea emoțiilor, în special a furiei.

Cu alte cuvinte, ai învățat că dorințele tale sunt lipsite de importanță pentru ceilalți. Întâmpini mari dificultăți în a spune NU, atunci când simți asta. Ești extrem de obedient(ă) și consideri că trebuie să te supui persoanelor autoritare, indiferent dacă acest lucru este corect sau nu. Te simt umilit, hărțuit și slab. Ai așteptări exagerate în raport cu reacțiile celorlalți; practic te aștepți să fii respins(ă), pedepsit(ă), criticat(ă), în cazul în care îți vei exprima nevoile sau sentimentele. Uneori ești pasiv-agresiv sau poate chiar sfidător. Ești ca o oală sub presiune – vei răbufni la un moment, deoarece furia aceea pe care ai acumulat-o (pe bună dreptate de cele mai multe ori) se va manifesta printr-o serie de comportamente dezadaptative, cum ar fi izbucnirile necontrolate.

Ce poți să faci?

Evaluează așteptările tale cu privire la consecințele exprimării nevoilor și sentimentelor față de ceilalți. Vei constata că de cele mai multe ori acestea sunt nerealiste. Caută dovezile care îți susțin gândurile. Vei avea surpriza ca ele să fie irelevante;

Ai alege să faci bungee jumping fără centură de siguranță? Nici eu! La fel este și în relațiile noastre, cu cât sunt mai difuze granițele noastre, cu cât sunt mai puține limite, cu atât sunt mai mari șansele de a fi răniți. Așadar este sănătos să ne exprimăm în mod adecvat (adică nu agresiv, ci asertiv) dorințele și emoțiile;

Amintește-ți cât mai frecvent cu putință faptul că ai dreptul să fii furios(ă). Păstrează cu tine această emoție, te va ajuta să pui în cuvinte nevoia ta. Furia e energia de care avem nevoie pentru a combate pasivitatea, spunea Jeffrey Young;

Experimentează, experimentează, experimentează. Nu e suficient să conștientizezi ce anume e de schimbat și cum se poate face asta. E nevoie de implementare! Vânează-ți fiecare gând care te determină să fii prea compliant și folosește-te de comportament pentru a-l testa;

℗PUBLICITATE



Oferă o șansă relațiilor în care ai posibilitatea de a alege și lasă în urmă oamenii care nu te respectă;

Realizează o listă cu toate acele situații în care ți-ai suprimat nevoile sau sentimentele;

Descoperă-te! Așterne pe o hârtie toate preferințele și opiniile tale în raport cu orice aspect al vieții;

Realizează bilanțul ofertelor și cererilor. Cât oferi și cât primești? Balanța trebuie să fie în echilibru;

Amintește-ți că și ceilalți au dreptul de a simți. Știu, te sperie furia celorlalți, dar dacă o exprimă într-o manieră sănătoasă, fă un efort să accepți că e sănătos să fim în contact cu emoțiile noastre și să le acceptăm pe ale celorlalți;

Cere-ți drepturile! E ok să faci asta;

Fii atent la tiparul tău de a alege persoane dominante, care nu te respectă;

Repetă-ți în fiecare zi, de cât mai multe ori „Îmi voi rămâne loial!”

Spor la construirea gardului casei tale.

Este psiholog clinician și psihoterapeut relațional. A absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universității „Babes-Bolyai” și două programe de formare în psihoterapie. Este unul dintre psihoterapeuții Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. Coordonează programele de formare în psihoterapia familiei, desfășurate prin AMPP în Baia Mare și este direct implicată în diferite programe naționale de promovare a drepturilor copilului.

Caută
Coșul de cumpărături1
-
+
Subtotal
26,40 lei
Continuă cumpărăturile
1