Skip to content

Am început să-mi transform viața atunci când am înțeles că și interiorul meu, și corpul meu nu mai funcționau în echilibru. Scriu echilibru pentru că nici în acest moment nu pot da un sens exact lui „așa cum trebuie“. „Așa cum trebuie“ e o utopie, un construct imaginar în care se află, pe de o parte, resentimentele, autocritica, vinovăția și teama, iar de cealaltă parte, steoretipurile despre cum îți trăiești și, mai ales, îți stăpânești viața.

Am început cu ascultarea corpului ca un fel inconșitent de a înțelege ce se întâmplă cu luptele mele interioare, cu conflictele care îmi intoxicau mintea, inima, sufletul. Când trupului nu îi place ceva într-un mod categoric, înseamnă că interiorului tău, oglinda ta interioară care îți fotografiază toate stările emoționale, nu îi plac interacțiunile tale fizice, materiale, de toate felurile. A alimenta prost un trup poate fi consecința unei hrăniri defectuoase a interiorului!

Trăirea lui așa cum trebuie mă punea, deseori, să dau dovezi de compasiune față de ceilalți, fără să îmi mai amintesc să am grijă de mine, să mă las pe ultimul loc al compasiunii de sine. Devorarea de sine devenise devorare de alimente, într-o mecanică imperturbabilă, în care se mixau, ca salata Împăratului din poveste, fragmente de spaime, de înțelegeri difuze ale realității, de gânduri negative. Așa cum trebuie devenise prietenul meu de conjunctură! Așa cum trebuie găsea cele mai spontane argumente pentru a evita să analizez lucrurile și fenomenele în profunzime pentru ca, astfel, să pot suferi mai puțin, să mă distanțez de suferință și imprevizibil. Așa cum trebuie mă adâncea tot mai mult în stări și amintiri negative, iar corpul simțea și auzea tot ceea ce mintea sub imperiul lui așa cum trebuie îi transmitea. Astfel, m-am trezit cântărind 20 de kilograme în plus față de greutatea mea normală și îmbolnăvindu-mă de o boală autoimună…

Clipa în care am înțeles că în spatele bolii se află de fapt mintea mea care a creat toate acele dezechilibre, a fost clipa în care m-am hotărât să mă ascult pe mine însămi și să mă bucur de fiecare incertitudine, de fiecare posibil răspuns! Așa cum trebuie a rămas la trecut, e un trecut pe care îl accesez doar pentru constrast, doar pentru a-mi înțelege limitele!

℗PUBLICITATE



Învăț să mă reîmprietenesc cu mine însămi. Mă eliberez de așa cum trebuie și de tiparele mentale aflate în subconștient, responsabile de zbaterile mele interioare. Simt nevoia unei detoxifieri emoționale ca un altfel de principiu al lui carpe diem!

Scriu aproape zilnic în jurnal cu sentimentul că e poate cea mai eficentă terapie de ascultare!

Încet, încet, informațiile de care am nevoie și oamenii a căror prezență îmi e benefică, încep să rezoneze cu mine. Primesc aceste dovezi de rezonanță energetică și spirituală cu o reală bucurie. Lectura mea e tot mai interesată de a afla despre circuitul emoțiilor în natura umană. Citesc din ce în ce mai mult despre vindecarea emoțiilor, fac tot mai multă mișcare și exersez un stil de viață tot mai aproape de adevărurile Naturii. Scriu aproape zilnic în jurnal cu sentimentul că e poate cea mai eficentă terapie de ascultare!

Jurnalul este locul în care mă întâlnesc cu mine însămi conștientizând anumite aspecte ale vieții, cărora altădată preferam să nu le dau importanță și să le ignor.

În unele zile, a scrie în jurnal e relativ ușor, în altele îmi pare o adevărată încercare, dar în zilele de luptă cu mine însămi acest exercițiu e cu adevărat benefic. În cele din urmă, așa cum trebuie s-a transformat într-un text despre mine. Sau poate că și despre sine!

Simona Ioniță este jurnalist cultural, psiholog și lucrător prin arte combinate. Autoare a trei cărți și blogger din 2008. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (Universitatea Hyperion). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Caută
Coșul de cumpărături1
-
+
Subtotal
20,90 lei
Continuă cumpărăturile
1