Tranziția de la cuplu fără copiii la părinți adoptivi – câteva recomandări de început

În lungul și anevoiosul proces al adopției, așteptarea poate fi copleșitoare. Pregătirea pentru a primi un nou membru în familie poate fi foarte anxiogenă și presiunea de a face lucrurile “perfect” poate să provoace un dezechilibru destul de puternic în structura familiei deja existente.

Atunci când copilul urmează să ajungă în familia voastră pentru prima dată există câteva strategii de care ați putea ține cont pentru a ajuta pe toată lumea să își găsească locul, mai ales dacă copilul nu este un bebeluș și a avut contact cu cel puțin un mediu (centru de plasament, direcția de protecție a copilului, asistenți maternali sau chiar familia de origine).

Aflați cum a fost viața copilului înainte de a ajunge la voi – care-i este rutina, care sunt jucăriile sale preferate, ce îi place să mănânce și ce nu, ce îl ajută să se liniștească atunci când este supărat. Aflând aceste lucruri despre copil – de la asistentul maternal sau asistentul social – vă va oferi oportunitatea să mențineți unele dintre lucrurile cu care este obișnuit copilul astfel încât să îl ajutați să se simtă mai confortabil în momentul tranziției.

Inițial, păstrați-i camera cât mai simplă – ați așteptat atât de mult momentul în care acest copil va intra în viața voastră și cu siguranță v-ați derulat mii de filme în minte despre cum va arăta camera lui, despre cum va fi momentul primului contact, despre lucrurile pe care veți reuși să le faceți împreună. Însă acest entuziasm ne poate face să exagerăm cu accesoriile, culorile sau jucăriile pe care dorim să i le oferim copilului. Principalul lucru pe care trebuie să îl avem în minte este tranziția – copilul va avea nevoie de un spațiu care să îi transmită siguranță și calm, altfel riscul este să fie suprastimulat. Decoratul camerei sale poate fi o activitate pe care să o faceți împreună o dată ce noul mediu va deveni mai familiar.


Nu vă speriați dacă nu își va dori să doarmă singur – chiar dacă i-ați creat un spațiu doar al lui, probabil că nu va fi suficient să îi spuneți noapte bună și să stingeți lumina. Chiar și unui nou-născut îi este greu să se liniștească și să adoarmă singur, puteți face tranziția mai ușoară dacă îl lăsați să doarmă în camera voastră pentru început, dezvoltând un ritual de somn care să îl securizeze.

Creați-vă un sistem de susținere – Acceptați susținerea celor din jur și nu vă feriți să le cereți ajutorul atunci când simțiți nevoia. Indiferent cum ajunge copilul în familie, el reprezintă o schimbare a stilului de viață și a rutinei de până atunci a familiei – este foarte important să aveți în jurul vostru cel puțin o persoană pe care dacă o sunați în miez de noapte epuizați și plânși spunându-i că nu mai puteți și nu vă descurcați, să vă spună că vor fi imediat la voi. Este util să aveți un umăr pe care să vă descărcați, însă atunci când oamenii se oferă să vă ajute, dați-le sarcini practice, cum ar fi să vă facă cumpărăturile sau să vă ajute cu facturile, astfel încât să câștigați mai mult timp de calitate cu copilul.

Ar fi bine ca în sistemul vostru de susținere să includeți și alte familii adoptive – împreună puteți împărtăși dificultățile cu care vă confruntați, dar și resursele prin care să le gestionați.

Începeți câteva tradiții comune – ritualurile îi fac pe copiii să se simtă speciali și le creează și așteptări pozitive. Puteți crea un ritual înainte de somn și dimineața la trezire, crearea unui colț special în care ne putem spune secrete sau creea povești, pregătirea unui anumit tip de mâncare respectând o anumită procedură secretă, etc.


O dată ajunși acasă

• chiar dacă sunteți nespus de încântați să vă întâmpinați copilul și să îi sărbătoriți sosirea acasă, o petrecere poate fi foarte copleșitoare pentru un copil. Și vizitele membrilor familiei extinse și a prietenilor pot fi destul de stresante, așadar ați putea încerca să le reduceți din frecvență și durată, cel puțin în primele câteva săptămâni.

• mai întâi de toate faceți un tur al casei, prin care să îi prezentați copilului noua locuință cu punctele importante (baia, bucătăria, locul în care va dormi, locul în care dormiți voi, unde își va ține lucrușoarele, unde sunt prosoapele) – ar putea fi drăguț să îi pregătiți un cadou pentru început, apoi așezați-vă la masă împreună profitând de moment pentru a afla mai multe dintre preferințele culinare ale copilului, în cazul în care încă nu dețineți aceste informații.

• încercați să petreceți cât mai mult timp cu copilul întrun mod relaxat și distractiv — jucându-vă împreună, povestind sau făcând lucruri amuzante împreună. Apropierea fizică este foarte importantă: îmbrățișările, mângâierile, gâdilatul, pieptănatul, îmbrăcatul contribuie la solidificarea relației părinte-copil.

• înarmați-vă cu răbdare și încercați să nu luați lucrurile personal — oricât de entuziasmați ați putea fi, este important să rămâneți conștienți de faptul că este posibil să dureze puțin mai mult până când copilul se va adapta la noul mediu și la noua sa familie. Lăsați-i suficient spațiu și timp pentru a se adapta la noul mediu și la noua familie.

• nu vă speriați dacă relația voastră cu copilul nu va fi una de dragoste la prima vedere — e posibil ca legătura să nu se creeze instant — relațiile necesită timp, efort, implicare, adaptare, iar copiii necesită toată atenția noastră, însă încet, încet, legătura de atașament se va închega și momentele de conexiune vor fi tot mai dese. Este foarte important să continuați să vă manifestați afecțiunea în mod constant prin zâmbete, mângâieri, îmbrățișări și vorbe bune, chiar dacă nu vi se va răspunde în același fel.

• unul dintre cele mai importante lucruri atunci când avem grijă de un copil (sau mai mulți) este să nu uităm să avem grijă și de noi. Atunci când ne pregătim să devenim părinți, tot focusul nostru interior este pe copil și pe nevoile ui, însă este important să nu uităm că un rezervor gol nu poate umple un alt rezervor. Putem să dăruim siguranță, înțelegere și conexiune, dacă avem grijă ca aceste lucruri să nu dispară din viața noastră. Din când în când, vom face o greșeală pentru care ne vom învinovăți — însă este important să fim generoși față de noi înșine și să acceptăm că a greși este omenește și că, la final, ceea ce contează nu este greșeala, ci modul în care am gestionat lucrurile. Uneori ne putem simți foarte pregătiți și siguri pe noi cu privire la anumite lucruri ce s-ar putea întâmpla, însă să fim luați pe nepregătite de o problemă pe care nu o prevăzuserăm — asta nu ne face părinți mai puțin buni — oricât de mult ne-am pregăti, a fi părinte înseamnă a trăi cu neprevăzutul și a învăța să reacționezi pe moment. Este firesc să nu aveți toate răspunsurile, nici un părinte nu le are — altfel, nu ar exista atât de multe cărți care tratează educația parentală și creșterea copiiilor.

• fiți atenți la schimbările de dispoziție pe care le trăiți — e posibil ca toată acestă perioadă de tranziție să se resimtă și pentru voi, nu doar pentru copil. Dacă simțiți că nu puteți să vă scuturați de tristețe, neputință sau de o stare de iritabilitate și oboseală constantă, e posibil să suferiți de depresie post-adopție. Dacă acesta este cazul, încercați să găsiți un grup de suport cu părinți- adoptivi care au copiii de vârsta copilului vostru cu care să puteți petrece timp povestind sau apelați la ajutorul unui specialist.

Distribuie acum

Sabina Strugariu

Sabina Strugariu este psiholog și psihoterapeut specializat în terapia integrativă. A absolvit un masterat în Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Deține o specializare de lungă durată în psihoterapia cu copii și adolescenți, în cadrul EUROCPS. Este, de asemenea, membră a Colegiului Psihologilor din România și a Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de Sabina Strugariu

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA