Tradiții de Paști

Viața însăși este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăiești ca pe ceva magic.“ – Albert Einstein 

Rămân la părerea că sărbătorile au fost „inventate“ pentru a ne apropia mai mult de Divinitate și că, de fapt, momentele importante din istoria umanității sunt legate cu un fir roșu de un reper spiritual. Evenimentele majore din evoluția umanității au de multe ori la bază fenomene cu caracter mistic, pe care oamenii au încercat să le „demonetizeze“ și să le dea un alt înțeles, în funcție de interes sau conjunctură. Așa am ajuns astăzi să ne petrecem Paștele cât mai departe de noi înșine, ca și cum un carusel al plăcerilor ne-ar arunca cu o forță centrifugă uriașă cât mai departe de acest reper spiritual.

Să ne amintim ce spune legenda (pe care o regăsim azi repovestită în presă, în diverse surse):

„Paștele este cea mai importantă sărbătoare creștină a anului, pentru prima dată fiind sărbătorit in jurul anului 1400 înainte de Hristos. Sărbătoarea Paștelui poate fi asociată cu primăvara. Paștele creștin este similar cu două tradiții antice: una evreiască și alta păgână. Ambele tradiții sărbătoreau Învierea, trezirea la viață. Sărbătoarea Învierii Domnului este indicată în limba română prin cuvântul (de origine ebraică) «Paști», întrebuințat de obicei la plural. La evrei, cuvântul Pascha (Pesah) înseamnă «trecere» și a fost moștenit de aceștia de la egipteni. Sărbătoarea coincidea cu prima lună plină de după echinocțiul de primăvară. Pentru creștini, sărbătoarea Paștelui începe cu Duminica Floriilor, ziua când se celebrează întoarcerea lui Hristos în Ierusalim. Începând din această zi, oamenii își amenajează grădinile pentru restul anului. În această dimineață de duminică, ei merg la biserică cu crenguțe de salcie – simbol al fertilității și-al vieții, pentru ca mai apoi să le agațe la streșinile caselor. În unele locuri, de Florii, oamenii își scoteau mărțișorul pus în piept în luna martie și îl agățau de un pom roditor. Daca pomul acela rodea din abundență, atunci aveai parte de un an bogat.

Mâncarea tradițională de Paști constă în ouă vopsite, friptură de miel și pască. Mielul este considerat simbolul lui Hristos, iar ouăle – simbolul Divinității (ele, fiind ciocnite de Paști, sunt sacrificate). Povestea iepurașului de Paști, aducător de ouă roșii, își are originile pe meleaguri germane, iepurașul simbolizând fertilitatea. Desigur, iepurașul de Paști este un mit. După legendă, iepurașul aduce coșuri pline cu ouă colorate, dulciuri și jucării la casele cu copii, în noaptea de dinainte de Paști. Simbolul iepurașului exista încă din vremea festivalurilor pagâne germanice dedicate zeiței Eastre (zeița Lunii). Legenda spune că Eastre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită pe câmp și, pentru a o salva de la moarte, zeița a transformat-o într-o iepuroaică, dar aceasta a continuat să facă ouă. Pentru a-i mulțumi binefăcătoarei sale, iepuroaica a început să decoreze ouăle făcute, dăruindu-i-le zeiței. Din această legendă s-a născut tradiția ca, de Paști, iepurașul să le aducă daruri copiilor. Dacă au fost buni și cuminți, Iepurele Magic le va aduce un coș plin cu dulciuri. Originea colorării ouălor se pierde în negura epocii precreștine, existând din vremurile când Anul Nou se sărbătorea în momentul echinocțiului de primăvară. Aceste ouă colorate erau date în dar, ca simbol al echilibrului, creației și fecundității. La romani, colorate în roșu, ouăle făceau parte dintre darurile specifice celebrării lui Janus și erau folosite în diferite jocuri și ceremonii religioase.

Obiceiul colorării ouălor li s-a transmis creștinilor și este încă practicat, mai ales la popoarele Europei și Asiei. Spre deosebire de alte țări ale Europei unde obiceiul s-a restrâns sau a dispărut, la români a înflorit, atingând culmile artei – prin tehnică, vopseluri, simbolistică și perfectiunea realizării. Folclorul conservă mai multe legende creștine, care explică de ce se înroșesc ouăle de Paști și de ce ele au devenit simbolul Învierii Domnului. Cea mai răspândită dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a pus coșul cu ouă lângă cruce și acestea s-au înroșit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. Domnul, văzând că ouăle s-au înroșit, le-a spus celor de față: «De acum înainte, să faceți și voi ouă roșii și împestrițate, întru aducere-aminte de răstignirea mea, după cum am făcut și eu astăzi.»

Gospodinele coc pască o singură dată pe an, de Sfintele Paști. Aceasta are o formă rotundă, pentru că se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde. Având la mijloc o cruce, pasca este împodobită pe margini cu aluat împletit.

Mielul îl simbolizează chiar pe Iisus Hristos, care s-a jertfit pentru păcatele lumii și a murit pe cruce ca un miel nevinovat. Mielul este simbolul lui Iisus în întreaga tradiție creștină. Rugăciunile pentru binecuvântarea mieilor datează din secolul al VII-lea. Ulterior, mielul fript a devenit felul principal pe masa de Paști a tuturor creștinilor.“

Da, rămân la părerea că sărbătorile au fost „inventate“ pentru a ne ține aproape de Divinitate, pentru a nu ne pierde pe drumurile vieții către moarte… sau pe drumurile morții către viață…?

Căci ce e magic în Duminica Floriilor? Doar originea sărbătorii, punctul în care ea se leagă de bucuria întâmpinării Domnului cu crenguțe verzi înmugurite. Dar magia poate fi înfăptuită cu fiecare gest pe care îl facem, atunci când dăruim cu iubire cuiva un buchet de flori. E gestul magic de conectare cu celălalt, de care duc lipsă mulți dintre noi și nu o arată. Ce-ar fi dacă… începând din Duminica Floriilor care va veni, fiecare floare dăruită, fiecare buchețel de flori mai mic sau mai mare pe care îl întindem spre dăruire să poarte în el mesajul conectării, cu noi înșine, unul cu celălalt, și cu Sursa Divină. Nu-i așa că, atunci, un buchet de flori va deveni magic, noi vom deveni Unul și vom fi conectați la Sursă…? Iată magia gestului simplu care ne este la-ndemână…

Ce e magic în duminica Paștilor…? Ritualurile care se desfășoară în biserici, cântecele de slavă și de bucurie aduse Învierii Domnului, urarea de „Hristos a înviat!“ – toate pornesc din același punct și au același scop: să ne îndemne la conștientizarea ritmului vieții, să ne unească cu natura veșnic reînnoită în fiecare an și să ne facă să ne bucurăm de asta ca și cum am fi părtași la o adevărată magie.

Am pierdut măsura vieții, natura se zbate să rămână un reper și noi nu-i luăm în seamă reînnoirea, iar bucuria am pervertit-o în plăcere…

Dar, ce-ar fi dacă… începând din Duminica de Paști ce va veni, ne vom gândi că fiecare ou pe care-l ciocnim ascunde în el o putere creatoare pe care o eliberăm și o încorporăm în noi înșine; fiecare felie de pască are darul de a ne sătura pe noi și pe cei ce nu au norocul să-i simtă aroma; iar mieii au privilegiul de a ne bucura cu jocul lor liber pe pajiștea verde… Ce-ar fi dacă, începând din Duminica de Paști, ne vom aminti că nu doar primăvara înseamnă renaștere la viață, ci fiecare moment poate fi un nou început al vieții… Că avem șansa magică de a alege oricând să ne „trezim“ și să începem să trăim… Că Sărbătoarea de Paști are darul de a ne întoarce în fiecare an în magicul din noi înșine, pentru a ne trăi cu adevărat viața… Că asta are legătură mai mult cu sufletul nostru, decât cu trupul nostru – și nu invers… Că Învierea, Renașterea, reprezintă un act creator, nu unul consumator… Că lumina Învierii coboară mai întâi în sufletele noastre și apoi în flacăra lumânării – și că doar noi o putem ține mereu aprinsă…

Fiecare sărbătoare este o reamintire de a celebra viața, de a o iubi și de a ne bucura de ea, de a o prețui și de a-i da un sens. Sărbătoarea Învierii este cea mai mare dintre toate – să facem din ea cea mai bună ocazie de a ne manifesta Divinul din noi.

Distribuie acum

Cornelia Hancsiki

Cornelia Hancsiki - psiholog și psihoterapeut integrativ, membru al Colegiului Psihologilor din Romania și al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de Cornelia Hancsiki

Explorează

Lasă un comentariu