Toată lumea se pregătește de sărbătoare…

Indiferent de religie, ocupație, sex, vârstă, suntem cu toții prinși în freamătul pregătirilor. Unii sunt mai atenți la semnificații și sens, alții la context și manifestare. Nostalgicii vor reînvia amintiri ale vremurilor trecute, optimiștii vor face planuri pentru reîntregirea familiei, singuraticii își vor îmblânzi tristețea cu ornamente strălucitoare agățate în bradul speranței…

Un amalgam de trăiri emoționale prin care ne mișcăm cu toții ne face pe fiecare din noi să ne purtăm altfel în aceste zile premergătoare Crăciunului.

Pentru mine totdeauna a fost un bun prilej de introspecție… Fascinată de Nașterea Magică din noaptea Crăciunului nu am putut să nu fac o legătură între acest eveniment și mine. Am simțit că mă nasc și renasc de multe ori în viața mea hrănită cu lumina și bucuria ce se revarsă din această Sărbătoare.

Cu mult timp în urmă am citit cartea lui Jacques Salome, Curajul de a fi tu însuți, unde am găsit o perspectivă interesantă despre evoluția noastră marcată de evenimente ce au darul de a ne naște diferite fațete ale personalității noastre:


Dacă mă gîndesc la tot ce ştiu despre mine, de când îmi aduc aminte, am sentimentul că viaţa mea nu a fost decât o succesiune de naşteri, o suită de etape marcate fiecare cu o nouă bornă albă a unei importante treziri de conştiinţă, fundamentală pentru dezvoltarea mea. Astfel, viaţa mea pare un parcurs străbătut de naşteri, apariţii şi veniri pe lume care au contribuit la facerea omului care am devenit astăzi.

Pentru că nașterile despre care vorbește Jacques Salome mi se par a fi într-adevăr etape importante prin care trecem fiecare din noi le voi aminti succint pe câteva dintre ele. E de observat faptul că fiecare naștere ne dăruiește trăiri intense care ne structurează mai apoi comportamentele viitoare și că fiecare trăire se cere manifestată plenar și autentic pentu sănătatea emoțională de mai târziu.

Nașterea întru fuziune

Prima naștere o experimentăm prin trăirile mamei, în brațele mamei prin sentimente de siguranță și afectivitate. Este momentul zero în care creierul nostru face primele achiziții emoționale (alte studii de specialitate consideră că momentul zero aparține fazei intrauterine). Cu siguranță însă este primul sentiment fuzional experimentat. De blândețea, iubirea și armonia lui depind celelalte momente de fuziune ce apar în viața de adult.

Naşterea întru gelozie

Este una dintre nașterile care ne amintesc de venirea pe lume a fratilor noștri, când reperele obișnuite se spulberă, când prezența mamei nu mai e aceeași, mirosurile, zgomotele și ritmul casei se schimbă, când trăiești o stare de confuzie, gelozie și haos cu sentimentul că nu mai ai nicio importanță și că nu te mai iubește nimeni. Pentru sensibilitatea unui copil această experiență pare teribilă și terifiantă, gestionată corect cu atenție și iubire însă, va face ca adultul de mai târziu să știe să interpreteze, să facă față și să fie mai puțin solicitant când e cazul.


Naşterea întru prietenie

Este momentul în care descoperi ce înseamnă să ai încredere, să îți respecți cuvântul, să fii solidar într-o prietenie, să simți siguranța ce ți-o dă acceptarea necondiționată. Declarația de ”prieten de viață și de moarte” de la vârsta copilăriei este mugurele unei prietenii adevărate la vârsta adultă. Emoțiile împărtășite cu un prieten adevărat sunt sincere, autentice și dau măsura sănătății emoționale. Nașterea întru prietenie naște și prima oglindă (pe care nu o ține mama) în care îți place să te privești pentru că vezi acolo toate lucrurile pe care ești în stare să le faci pentru un prieten. În care te vezi invincibil, indestructibil și încrezător.

Naşterea întru îndrăgostire

Primul moment în care ai senzația că Universul celebrează trăirile și iluziile împreună cu tine, când timpul pare că se dilată sau se contractă exprimând vibrațiile inexprimabilului, când paleta de culori a fiecărui moment se împletește pentru a însufleți iubirea care se naște, când parcă toate forțele naturii se trezesc făcând să explodeze corpul ce brusc pare a fi prea strâmt. Apărând de nicăieri și neputând fi definit, sentimentul de îndrăgostire născut prima dată nu va putea fi repetat niciodată, vor exista doar variante pe aceeași temă dar cu alte tonalități, cu altă energie. Extraordinarul primei îndrăgostiri va rămâne însă înscris, prin miracolul trăit, în fiecare celulă a corpului. El ar putea fi hrana emoțională pentru viitoarele iubiri. El va vibra la fiecare nouă iubire cu o altă lumină, cu o altă culoare…

Naşterea întru lectură şi relaţionare

„Cărțile sunt cei mai tăcuti și mai credincioși prieteni; ele sunt cei mai înțelepți sfătuitori și cei mai răbdători profesori.” – Charles W. Elliot 

Și când descoperi lectura, descoperi lumi necunoscute pe care vrei să le cutreieri. Fiecare carte te însotește ca un prieten credincios în călătoria ta. Înveți să relaționezi învățând să citești. Afli despre puterea cuvântului pe care o poți folosi mai apoi în apărarea sau în creșterea ta. Orice nouă carte citită va naște în suflet emoții pe care le poți împărtăși în relații vindecătoare. Cititul dezvoltă și creierul în măsura în care ceea ce citești reflectezi activ și dai sens și semnificație informațiilor citite. O lectură bună este aceea care te face să iți pui și mai multe întrebări la care mai apoi să muncești și să afli răspunsuri. Nașterea întru lectură reprezintă nașterea în noi a mii de personaje cu care mai apoi învățăm să relaționăm.

Naşterea întru iubire şi sexualitate

E o naștere care-ți poate da aripi ori poate să îți prindă bolovani de picioare. Prima dată, de cele mai multe ori simți că îți cresc aripi. Trăiești o stare specială de vitalitate, o energie și o creativitate aparte. Descoperi potențialuri neexplorate încă și te lași purtat de cele mai imprevizibile emoții. Îndrăgostit, înflăcărat și îndrăzneț experimentezi stări care te înalță sau te mistuie. Energia sexuală reprezintă cel mai mare potențial energetic creator de care dispunem. Neutilizată corespunzător poate distruge. Nașterea întru iubire și sexualitate reprezintă transformare și transmutare, proces complex profund dăruitor.

Naşterea întru paternitate (maternitate)

Putem să avem copii și încă să nu simțim că suntem părinți. Nașterea întru paternitate reprezintă nașterea părintelui, prezent emoțional și fizic în viața copilului său. E o naștere încărcată de responsabilități dar și de emoții neexperimentate încă, primești un rol nou pe care nu-l poti părăsi când obosești sau nu ai sprijinul necesar. Uneori se întâmplă această naștere atunci când simți în jurul gâtului două mânuțe mici ce nu vor să se desprindă sau când auzi prima dată cuvântul care te confirmă ca părinte din gura copilului tău sau când plângi de neputință într-un moment dramatic al lui. Nașterea ca părinte este un moment pe care unii nu ajung să-l trăiască, rămânând cu un dor imens față de o experiență pe care doar un copil ne ajută să o avem.

Naşterea întru exprimarea personală

Este o naștere care are loc treptat, cu greu uneori pentru că dreptul la exprimarea personală a fost îngreunat chiar de părinții noștri. În grija lor ne-au dictat cum să ne comportăm, cum să simțim sau mai exact cum să nu simțim furie, tristețe, îngrijorare. Ne-am încorporat modele predefinite sau prestabilite fiind ascultători, cuminți, conformiști. Nașterea întru exprimarea personală care de obicei se întâmplă după vârsta de 30 de ani reprezintă o descoperire neobișnuită care deschide orizontul către noi posibilități împreună cu o erupție de dorințe atât de noi încât un amalgam de contradicții face procesul dureros și anevoios. Renunțarea la rolurile învățate, la rolurile atribuite, renunțarea la aprobarea celorlalți, acceptând să rămînem uneori singuri și neînțeleși. Exprimarea proprie începe ca un ecou pe care îl auzim pentru prima dată în mintea noastră și care rostește cuvinte care nu sunt împrumutate de la alții și care au legătură intimă cu ceea ce simțim noi nu cu ceea ce trebuie să simțim după cum am învățat. După care ne trebuie curaj și putere să putem exprima și împărtăși ceea ce simțim într-o auto-afirmare de sine autentică și sinceră. Nașterea întru exprimare personală este un demers complex care susținut de o dorință de creștere și dezvoltare poate deveni un proces creator. Trăirile personale pot înfrumuseța viața cu manifestările acestora în cele mai diverse domenii artistice.

Naşterea întru împăcarea şi unificarea cu sine

Viața este minunată tocmai pentru că e diversă. Un curcubeu de emoții ne însoțește pretutindeni. Toate acestea s-au născut în evenimentele de viață prin care trecem uneori ușor, alteori acumulând răni și suferințe. Purtăm în noi urmele a numeroase situații încheiate trist sau dureros. Frustrările, umilințele, decepțiile, violențele suferite, mențin deschise rănile acumulate în timp și ne fac să ne îndepărtăm de noi pentru a face față mai ușor. Nașterea întru împăcarea și unificarea de sine este un proces de alchimie interioară în care dăm un sens întâmplărilor și rămânem fideli propriului sine. Unificarea cu sine implică înțelepciunea de a integra în viața noastră toate experiențele, indiferent de conotația pe care o dăm faptelor. Umbra noastră ne aparține în aceeași măsură în care ne aparține și lumina. Împăcați fiind cu asta putem trăi în echilibru în punctul din centrul ființei noastre, Sinele.

Naşterea întru simbolizare

Simbolizarea este una dintre căile posibile de a accede la divinitatea care există în noi. Unii consideră că divinitatea este mai presus de ei, în cer sau în cosmos, îi dau un nume, îi consacră ritualuri, o invocă sau o îmbunează prin rugăciuni. În ce mă priveşte, eu cred că divinitatea sălăşluieşte în fiecare dintre noi. Ea este acest nucleu, această particulă indestructibilă care leagă fiecare fiinţă de univers şi îi confirmă că are un loc al ei în marele întreg.

La început, funcţia simbolurilor era de a ascunde adevărurile sacre de ochii profanilor, lăsînd în acelaşi timp să se vadă semne codate, un fel de chei pentru cei care ştiau să le citească. Astfel, cei care îşi dădeau osteneala puteau accede la o cunoaştere esenţială. Cunoaşterea sensibilă, subtilă, voalată face apel la meditaţia asupra simbolicului, pe de-o parte în relaţia dintre om şi natură, pe de altă parte pentru a încerca să reprezinte impalpabilul, inaccesibilul. Fără ajutorul simbolurilor şi al simbolizării, acumularea de cunoştinţe şi capacitatea de socializare se reduc la manipulări senzoriale, motrice şi concrete care nu depăşesc datele imediate şi perceptibile de timp, spaţiu şi cauzalitate.

Nașterile de care vorbește Jacques Salome nu au neaparat legătură cu Sărbătorile simbolice în esența lor ci mai degrabă cu conotația simbolică pe care o oferim experiențelor din viața noastră, experiențe care ne dau curajul de a fi noi înșine.

Cu fiecare Sărbătoare viața mea devine mai bogată în fiecare an….

Sărbătoarea Crăciunului pe care ne pregătim să o întâmpinăm simbolizează Nașterea Magică. În fiecare an e un bun prilej de a privi la o nouă naștere a mea. Cu fiecare an nu ”mor puțin” ci mă nasc din nou și din nou. Îmi agăț sufletul de Steaua care sus răsare și mă las născută de fiecare dată împreună cu Pruncul Sfânt întru lumină și iubire. De fiecare dată mă pregătesc, nu cu daruri și colinde ci mă ”dăruiesc” eu întru naștere. Și cu fiecare naștere SUNT mai aproape…

Vă doresc Sărbători luminate…

Distribuie acum

Cornelia Hancsiki

Cornelia Hancsiki - psiholog și psihoterapeut integrativ, membru al Colegiului Psihologilor din Romania și al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de Cornelia Hancsiki

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA