Te iubesc pentru defectele tale

Oricine te poate iubi pentru calitățile pe care le ai, însă doar cei ce te iubesc cu adevărat te iubesc pentru defectele tale și nu în pofida lor, afirmă Brené Brown într-un TedTalk. Ce bine sună afirmația asta, când am vrea ca ea să ni se aplice nouă și să fim iubiți chiar și pentru defecte… Dar cum facem să îi putem iubi noi pe cei dragi pentru defectele lor? Și aici nu mă refer la prăfuitul și fățarnicul „cu bune și cu rele” — ci la o aplicare conștientă și consecventă a acestei idei.

M-am tot gândit la asta de ceva vreme și iată ce-am descoperit, când am privit mai atent teoriile relaționale, dar și recenta practică a Dialogului Imago: lucrurile care ne frustrează la cel de lângă noi reprezintă modul acestuia de a face față aceleiași nevoi neîmplinite din trecut pe care o resimțim și noi. Din păcate, modul de a trata situația al celuilalt se află la polul opus celui pe care îl folosim noi pentru a face față problemelor. Cred că tocmai asta ne și apasă atât de tare „butoanele”. Pe de altă parte, cine-și dorește o relație plictisitoare, fără niciun fel de provocări? De aceea, soarta ni-i scoate în cale pe aceia care sunt capabili să ne scoată cel mai tare din minți.

Mai jos sunt câteva idei despre cum așchia din ochiul celui iubit vorbește despre bârna care-mi afectează propria vedere. Tu pentru ce defecte îți iubești partenerul?

Te iubesc, pentru că ai alt bioritm. Deși mă scoate din sărite faptul că te trezești cu găinile și dormi la prânz ca un preșcolar, asta ne oferă ocazia să avem timp personal pe care să-l petrecem singuri. Știm amândoi cât de important este să avem și vieți separate!


Te iubesc, pentru că ești excesiv de punctual și mă forțezi în acest fel să interiorizez timpul ca pe o limită necesară, de bun augur unui copil indisciplinat ca mine.

Te iubesc, pentru că nu poți să dormi noaptea, dacă este ceva stricat în casă. Deși mi se pare exagerat de fiecare dată, grija ta îmi permite mie să fiu liniștită, dar în același timp să iau mai în serios lucrurile pe care eu le cred mărunte.

Te iubesc, când te comporți critic și ești bully cu mine sau cu alte persoane. Chiar dacă îmi creează un mare disconfort, acest comportament îmi servește drept cea mai fidelă oglindă a momentelor mele similare. Doar așa reușesc să realizez ce simt cei din jur, când eu sunt cea care are o zi proastă.

Te iubesc, pentru că nu te validezi prin munca ta și pentru că ai curajul să nu te intereseze toate acele stereotipuri referitoare la aspectele materiale care țin mulți oameni captivi în rutine nefericite și irositoare de vieți. Am încercat să te fac să te zbuciumi ca mine pe tema asta, dar acum îmi dau seama că de la tine am de învățat și liniștea, dar și ce este necesar și suficient în viață.


Te iubesc, când te grăbești și pierzi din vedere detalii pe care eu le cred cruciale, deoarece treaba mai trebuie să ia și sfârșit, iar perfecțiunea nu este un scop. Cum altfel aș putea să învăț asta, dacă nu prin practica minunată a vieții noastre comune?

Fără criză, nu am avea creștere; fără oglinzi, nu ne-am putea vedea propriile dificultăți și nevoi. Mulțumesc, oglinda mea, că zi de zi ai curajul să greșim împreună – iar în zilele noastre bune, să fim nebuni pe rând!

Distribuie acum

Cristina Petrescu-Ghenea

Este medic specialist în psihiatria copilului și adolescentului, psihoterapeut de cuplu și familie. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București și programul de formare al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. Este unul dintre psihoterapeuții asociatiei, autor al site-ului paginadepsihologie.ro și coordonator al grupurilor de formare în psihoterapia familiei din București.

Mai multe articole de Cristina Petrescu-Ghenea

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA