Te iubesc, dar…

“Sunt căsătorită de 17 ani, îmi iubesc soţul şi nu l-aş schimba pentru nimic în lume, şi el mă iubeşte, e grijuliu, atent, îmi oferă tot ce am nevoie, lângă el mă simt protejată, în confort şi în siguranţă… Am 2 copii sănătoşi, minunaţi, am un loc de muncă plăcut şi nu foarte obositor, îmi place ce fac… Aţi putea spune …şi atunci care e problema? Nu ştiu nici eu, simt doar că sunt din ce în ce mai puţin atrasă fizic de soţul meu, mai puţin vie, mai puţin entuziasmată şi mai absentă, bucuria mă vizitează mai rar şi uneori nici n-o recunosc… Nu mai tresar şi nu mai zâmbesc atunci când îi aud vocea, aşa cum era înainte, nu mă mai înfior atunci când mă atinge, nu mă mai impresionează atunci când vine să mă ajute la bucătărie… Toate astea mi le-am dorit de la partenerul meu, n-aş fi putut trăi fără prezenţa lui atentă şi grijulie şi totuşi… iată-mă acum o femeie aproape nefericită… Mama îmi spune că totdeauna am fost un om nemulţumit şi am cerut mai mult şi mai mult, dar eu acum nu mai cer nimic, am tot ce-mi trebuie, vreau doar să fiu fericită alături de soţul meu şi de copiii mei… atât… Mă străduiesc, credeţi-mă, sunt şi eu foarte atentă cu el, îmi petrec o bună parte din timpul liber făcând ceea ce ştiu că îi face plăcere dar într-un mod robotic, fără pasiune doar dintr-o dorinţa puternică de a fi o familie fericită… dar eu nu sunt fericită….”

O mare provocare pentru un terapeut de cuplu obişnuit să audă poveşti nefericite despre parteneri neatenţi sau nepăsători sau prinşi în relaţii amoroase pasagere… Şi totuşi există şi parteneri de cuplu care dintr-o dorinţa puternică de conectare şi apropiere experimentează de fapt o stare de captivitate în care povara de afectivitate se manifestă printr-o retragere amoroasă şi chiar sexuală. În cartea “Inteligenţa erotică“ scrisă de Esther Perel am găsit explicat mecanismul care stă la baza unui mariaj în care cei doi parteneri să fie fericiţi.

Intimitatea personală delimitează un spaţiu privat, fizic, emoţional şi intelectual care necesită toleranţă şi respect şi care ne aparţine numai nouă înşine.


În primul rând nu trebuie abandonat sentimentul de autonomie, restabilirea unei independente emoţionale nu face decât să creeze un grad de diferenţiere ce dă culoare şi curiozitate. Se va mări distanţa psihologică dintre cei doi în aşa fel încât “să-l cauţi“ pe celălalt, nu să te împiedici de el. Psihologul francez Jacques Salome vorbeşte despre nevoia de a dezvolta o intimitate personală cu propria persoană ca un contra echilibru pentru cuplu. Intimitatea personală delimitează un spaţiu privat, fizic, emoţional şi intelectual care necesită toleranţă şi respect şi care ne aparţine numai nouă înşine. Nu trebuie ca totul să fie dezvăluit. Nu poţi privi cu pasiune şi interes ceva ce ţi se oferă fără mister, fără neprevăzut.

Iubirea în relaţia de cuplu este o flacără ce se doreşte a fi ţinută aprinsă tot timpul. Aerul care va ţine acest foc aprins este dorinţa. Dacă iubirea se bucură de faptul că ştie totul despre tine, micşorează distanţa dintre parteneri, creşte intimitatea prin familiaritate şi repetare, dorinţa este estompată prin repetare. Dorinţa are nevoie de mister şi nesiguranţă, de poftă şi amăgire continuă. Aşa cum spune Esther Perel “dorinţa e mai puţin preocupată de locurile cunoscute şi mult mai pasionată de locurile încă necunoscute. Dar foarte des, pe măsură ce cuplurile se stabilesc în confortul iubirii, ele încetează să aprindă flacăra dorinţei.

Acesta a fost momentul de inspiraţie pentru terapia ce a urmat. Împreună cu clienta mea am aflat că nimic nu e în neregulă cu relaţia ei de cuplu, iubirea există, e nevoie doar de un suflu de aer pentru a reaprinde dorinţa, de un pas înapoi pentru a ne rupe legătura simbiotică atât de nefolositoare acum şi de crearea unui aer de îndrăgostită care doreşte să-şi cucerească iubitul.

Cum să facă asta? Tot Esther Perel ne povesteşte


Distribuie

Cornelia Hancsiki

Cornelia Hancsiki - psiholog și psihoterapeut integrativ, membru al Colegiului Psihologilor din Romania și al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de Cornelia Hancsiki

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA