Skip to content

Trăim într-o lume care pune atât de mult preț pe comunicare, dar care comunică tot mai puțin profund, dând un sens existențial actului comunicării. Comunicarea este fie mediată de noile tehnologii, fie de un imaginar propus și produs de mass-media.

Comunicarea e tot mai mult zgomotoasă, dependentă de audiență și like-uri. A alege tăcerea devine un act de a răspunde lumii consumiste și tabloidizate. Dar tăcerea e și un răspuns pentru o stare de incertitudine, de nemulțumire sau de evitare a unui conflict. Tăcerea este și un bun substitut pentru controlul de sine. Și mă refer aici la conversațiile aprinse în care reușim să ne păstrăm calmul și să tăcem.

una din cinci femei recunoaște că se ceartă adesea cu partenerul din cauza lipsei de interacțiune verbală, în timp ce 30% dintre bărbați admit că lipsa lor de comunicare e de vină pentru majoritatea conflictelor

Tăcerea în relația cu celălalt poate fi și distructivă. Cel ce alege să tacă îi dă ocazia celuilalt să creeze fel de fel de scenarii negative. Încercând să ghicească motivele tăcerii, mintea îl ghidează către ceea ce este mai rău. Statisticile arată că una din cinci femei recunoaște că se ceartă adesea cu partenerul din cauza lipsei de interacțiune verbală, în timp ce 30% dintre bărbați admit că lipsa lor de comunicare e de vină pentru majoritatea conflictelor majore de cuplu.

Există și o tăcere naturală, fără semnificații negative. Este acea tăcere care te liniștește, care nu dă prilejul la scenarii pentru că te simți conectat cu celălalt fără a simți nevoia să vorbești.

℗PUBLICITATE



Prin tăcere reușim să ne ascultăm pe noi înșine. Conversația cu noi înșine ne ajută să explorăm teritorii noi ale sinelui. Tăcând ne putem cunoaște mai bine pe noi și ne putem apropia mai mult de celălalt.

Personal, iubesc acea tăcere naturală, fără înțelesuri ascunse. Tăcerea care nu dă ocazie minții să „zumzăie“ neîncetat căutând explicații pentru vorbele nespuse. Iubesc tăcerea care mă apropie de mine însămi.

Tăcerea nu este o fugă din faţa vieţii, ci este condiţia indispensabilă pentru a ne regăsi pe noi înșine într-o lume atât de zgomotoasă. Tăcerea este modul în care ne rupem de realitate pentru a ne apropia mai mult de Divinitate. Tăcerea ne ajută să ne păstrăm energia mentală și să reflectăm asupra lucrurilor cu adevărat importante.

Tu cu cine ai tăcut ultima dată?

Simona Ioniță este jurnalist cultural, psiholog și lucrător prin arte combinate. Autoare a trei cărți și blogger din 2008. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (Universitatea Hyperion). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Caută
Coșul de cumpărături1
-
+
Subtotal
24,75 lei
Continuă cumpărăturile
1