Skip to content

Se întâmplă să ne simțim copleșiți de sentimente de goliciune interioară. Uităm să trăim și să ne bucurăm de libertatea și fericirea de a fi. Starea de fericire înseamnă a ne bucura de cele mai neînsemnate lucruri, a nu lăsa să ne doboare marile sau micile suferințe, pe care fiecare dintre noi le are. Aceste nefericiri sunt trăite diferit. Unii le trăiesc mai intens, aprofundându-le. Ei sunt cei care rămân cramponați în a vedea doar partea goală a paharului. Alții știu și înțeleg că starea de fericire nu este legată neapărat de situații care să te facă fericit. Starea de fericire există în fiecare dintre noi, căci, oricare ar fi circumstanțele, bune sau rele, cu toții avem capacitatea de a vedea tabloul de ansamblu. Și cu toate astea, de multe ori, ceva din noi ne face să refuzăm să vedem acest tablou de ansamblu.

Decât să vedem în ansamblu, despicăm firul în patru, poate chiar în mai mult de patru. Parcă ni se încețoșează totul… mintea, sufletul… Cădem pradă tristeții și începem să consumăm alimente pentru a uita de grijile și anxietățile noastre, pentru a ne reprima energii sau emoții negative, precum frica și furia. Ne facem un obicei din a lua o gustare ori de câte ori ne simțim singuri sau cuprinși de anxietate.

Unii oameni mănâncă atunci când sunt triști sau supărați, în speranța că sentimentele lor vor dispărea odată cu înghițirea alimentelor, de multe ori, aproape nemestecate suficient. Atunci mâncarea se transformă din sursă de hrană, în poftă, în dorință de a fugi de sine și de realitate. Mâncăm pentru a încerca să acoperim neliniștea din interiorul nostru. Ne simțim obosiți, atât de obosiți încât nu mai vrem să ne confruntăm cu nimic, vrem să fugim de propriile noastre gânduri, de propriile noastre emoții. Vrem să le facem să dispară și avem senzația că numai „ceva dulce“, „ceva acru“ sau poate „ceva sărat“ ne poate ajuta să uităm de starea proastă în care ne cufundăm.

Fac parte dintre cei care mănâncă pe fond emoțional. Recunosc. Acum câțiva ani aceste momente de fugă se sine, de frică și anxietatea făceau parte din rutina mea zilnică. De multe ori nici măcar nu conștientizam dacă îmi place sau nu mâncarea. Nu mă uitam la ea, nu o miroseam, nu o gustam. Mâncarea era doar accesorie scopului, acela de a încerca, cu disperare, să opresc vacarmul dinăuntrul meu. Să fug de toate emoțiile negative care îmi invadau mintea.

Astăzi, mă bucur că lucrurile s-au mai schimbat. Mai există astfel de momente, dar sunt mult mai rare. Astăzi, am puterea de a spune „Stop! De ce aș mânca asta sau cealaltă? Chiar mi-e foame sau iar m-am lăsat pradă deznădejdei? Iar vreau să fiu dusă departe de mine însămi?“ Când îmi răspund cu sinceritate la aceste întrebări, mă opresc. Nu mai deschid acea pungă de pufuleți, nu mă mai îndrept către cuptorul cu microunde pentru a pregăti o pungă de floricele.

℗PUBLICITATE



Nu ne vom opri din mâncat decât atunci când vom renunța să mai credem că acest lucru ne va salva viața. Mâncarea consumată pe acest fond de tristețe nu face altceva decât să ne amorțească sentimentele negative, ea nu face ca sentimentele să dispară. Încă de când suntem mici învățăm să ne îndopăm, cu orice, imediat ce trăim o emoție sau o contrarietate, cu orice în afara lucrurilor de care avem într-adevăr nevoie.

Cei dintre noi care mâncăm compulsiv, de multe ori, credem că dacă am fi zvelți, viețile noastre ar fi cu totul diferite. Dacă ne lăsăm captivați de credința că mâncarea este problema noastră, nu ne vom vindeca niciodată de rănile pentru exprimarea cărora am devenit compulsivi.

Mâncatul compulsiv este o reconstiture simbolică a modului în care ne denaturăm sentimentele: ne înghițim sentimentele, ne acuzăm singuri, ne simțim lipsiți de control.

Eliberarea de mâncatul compulsiv cere dispoziție de a înceta să ne mai apărăm de suferință. A ne iubi înseamnă a ne acorda dreptul de a nu fi perfecți, de a ne accepta cu limitele și slăbiciunile noastre. Felul în care ne alimentăm reflectă felul în care alimentăm nevoile sufletului nostru.

Singura modalitate de a reuși să schimbăm un anumit comportament este acceptarea. Imediat ce o emoție este clasificată ca fiind negativă, aceasta va crea conflict și tensiune. Vom simți regret, vină sau rușine, iar toată ființa noastră va fi afectată.

Emoțiile vin și trec… însă „Un creier sănătos naște automat idei sănătoase, iar un corp sănătos tânjește după mâncare sănătoasă!“ John Gray

Simona Ioniță este jurnalist cultural, psiholog și lucrător prin arte combinate. Autoare a trei cărți și blogger din 2008. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (Universitatea Hyperion). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Caută
Coșul de cumpărături1
-
+
Subtotal
20,90 lei
Continuă cumpărăturile
1