„Și? Cam cât va trebui să ne întâlnim?“ – de multe ori este printre primele întrebări pe care le aud de la clienții mei. Le zâmbesc și le spun că nu știu. Le spun că: „Terapia nu e ceva ce se face în grabă, terapia nu este un maraton al rezolvării de probleme (deși rezolvăm probleme) ci e un timp al tău, un timp pe care alegi să ți-l oferi numai ție, gândurilor tale, poveștii tale de viață, trecutului tău pentru a te cunoaște, pentru a te întâlni cu tine însuți și a învăța să te iubești și să te accepți așa cum ești.“
Terapia nu se face pe repede înainte, terapia se face în liniștea dintre mine și tine, în timp ce tu poate plângi și eu îți sunt alături, în timp ce nu îți vine să crezi câte lucruri poți ascunde în spatele zâmbetului sau în spatele „normalității“ tale. Terapia e un proces de vindecare, un proces în care eu sunt un mediator între tine și viața ta. Îți dorești să se întâmple repede? Crezi că „repede“ este ceea ce meriți? Îmi pare rău dar atunci nu ai venit la terapeutul potrivit. Eu nu te las să mă grăbești în a te ajuta, eu nu te las să mă presezi în a-ți oferi soluții înainte de vreme, înainte de a săpa în adâncurile minții tale și a găsi ce e nevoie să fie schimbat sau, poate, acceptat. Asta le spun clienților mei și le-o spun cu cea mai mare dedicare pentru profesia mea și cu cea mai mare dorință de a-i ajuta.
Scrisul expresiv sau tehnica jurnalului mi se pare că, de multe ori, poate face mici minuni pentru cei care practică acest exercițiu.
Mereu mi-a plăcut să citesc povești de viață, istorii personale, situații complicate prin care trec oamenii. De-a lungul anilor de studiu s-a dovedit că aceasta este o tehnică numai bună pentru clienții mei. Nu, nu să citească și ei povești de viață ci să scrie povești de viață – iar asta necesită timp apropos de timpul pe care vrem să îl alocăm terapiei. Să își scrie gândurile, trăirile, emoțiile în fiecare zi. Am studiat această tehnică atât la licență, cât și la lucrarea de disertație de la finalul masteratului, iar mai apoi am pus-o, de-a lungul anilor, în aplicare în procesul de terapie cu clienții mei. Scrisul expresiv sau tehnica jurnalului mi se pare că, de multe ori, poate face mici minuni pentru cei care practică acest exercițiu.
℗PUBLICITATE
Cum este aceasta tehnică? Nu trebuie decât să îți faci un caiet special dacă îți place să scrii de mână sau un folder doar al tău dacă ești mai tehnic. E nevoie să scrii zilnic sau aproape zilnic nu mai mult de 15-20 de minute pe ceas (îți poți pune chiar ceasul să sune iar când expiră timpul, dacă dorești, te poți opri). Nu te gândi la gramatică, topică, punctuație, logică ci, pur și simplu, scrie tot ce îți trece prin minte în acel moment. Nu știi ce să scrii? Închide ochii și vezi ce imagine îți vine în minte. Scrie despre asta! Scrie despre orice! Experiența mea atât în cercetarea acestui fenomen, cât și în procesul terapeutic mi-a arătat că dacă la început ești mai stângaci în alegerea temelor, în a formula textul, în timp lucrurile îți vor veni atât de natural (până la urmă, totul ține de repetiție). Mai mult decât atât, se pare că acest exercițiu practicat zilnic te ajută să îți organizezi gândurile, emoțiile, să înțelegi mai bine ce ți se întâmplă, să îți reamintești situații din trecutul tău care, poate, au relevanță în prezent. Și asta nu e puțin! De aceea spun că acest exercițiu poate face mici minuni.
Ia-ți o agendă frumoasă, un pix și pune-te pe treabă
Te provoc să începi de azi! Ia-ți o agendă frumoasă, un pix și pune-te pe treabă. Aștept vești de la tine! Sunt sigură că vei descoperi lucruri noi în ceea ce te privește și sper că tehnica să îți dea o mică dependență. Și dă-ți timp! Așa cum nici eu nu mă grăbesc în a-mi cunoaște clienții, nu te grăbi nici tu în a afla lucruri noi despre tine.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
