Skip to content

Helen Fisher, PhD – antropolog de profesie, este profesor cercetător al Departamentului de Antropologie din cadrul Rutgers University. Autoare a cinci cărți despre evoluția și viitorul sexualității umane, monogamie, adulter și divorț, diferențele de gen și funcționarea creierului, chimia iubirii romantice, și mai recent tipologia personalității umane și motivele pentru care ne îndrăgostim de anumite persoane și nu de altele.

Potrivit autoarei, ființele umane au trei sisteme de bază la nivelul creierului care sunt responsabile pentru procesele de împerechere și reproducere umană:

  1. Pofta (en. lust) – sex sau libido-ul;
  2. Atracția romantică – iubirea romantică;
  3. Atașamentul – emoțiile profunde de uniune cu un partener pe termen îndelungat.

Fisher este de părere că iubirea poate fi activată prin oricare dintre aceste trei sisteme. Sunt oameni care întâi fac sex și abia apoi se îndrăgostesc. Alții sunt păliți de iubire și abia apoi recurg și la contactul sexual. În timp ce alte persoane simt un atașament pentru o lungă perioadă de timp față de un individ, și abia după câteva luni sau chiar ani ajung să se îndrăgostească și să facă sex. Sistemul corelat cu pofta sau dorința sexuală a evoluat pentru a ne ajuta să căutăm o serie de parteneri; iubirea romantică s-a dezvoltat pentru a ne ajuta să ne focusăm asupra unui singur partener pe moment; și atașamentul are rolul de a ne face să simțim o uniune suficient de profundă cu această persoană încât să ne creștem copiii funcționând ca o echipă.

℗PUBLICITATE



sexul ocazional nu este mereu ocazional

Dar, există un dar, cele trei sisteme pot fi complicate. Fisher este de părere că, făcând sex, nivelul nostru de dopamină în creier crește și ne împinge spre pragul care duce la îndrăgostire. Iar în timpul orgasmului cantitatea crescută de oxitocine și vasoprisene (doi hormoni adesea amintiți în articolele care analizează iubirea umană) ne fac să simțim un nivel crescut de atașament. Fisher este de părere că sexul ocazional nu este mereu ocazional, deoarece acesta poate activa o serie de emoții puternice. Astfel, Fisher consideră că adesea, bărbații și femeile recurg la agățat pentru a activa inconștient aceste sentimente de iubire și atașament.

Dar ce se întâmplă când ne îndrăgostim? În viziunea științifică a lui Helen Fisher îndrăgostirea apare atunci când cineva devine special pentru noi, atunci când universul are un nou centru, atunci când considerăm că tot ceea ce-i aparține persoanei iubite este deosebit, aparte și unic. Deseori persoana îndrăgostită poate identifica lucruri care nu-i plac la celălalt, dar are un mecanism aparte de a trece peste aceste aspecte și de a se conecta doar la ceea ce-i place. Toate aspectele emoționale sunt acompaniate de gândurile obsesive în legătură cu ființa iubită.

Fisher și echipa sa de cercetători au analizat funcționarea creierului la persoanele îndrăgostite și au constata că iubirea romantică este un factor activator mai puternic decât dorința sexuală. Cu alte cuvinte, dacă ocazional invităm pe cineva în patul nostru și primim un refuz, nu ne umbrește depresia sau intenția de suicid, dar suferința este teribilă atunci când iubirea noastră este respinsă. Tot în urma cercetărilor, Fisher a constatat că medicația de tip anti-depresiv are și potențialul de a estompa emoțiile de iubire romantică, atașament și atracție sexuală.

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Caută
Coșul de cumpărături1
-
+
Subtotal
37,95 lei
Continuă cumpărăturile
1