Secretul unei vieți împlinte

Aseară a fost o petrecere cu prieteni. Prieteni maturi și prieteni mai tineri: cel mai mic abia a împlinit un an… Prieteni vechi și prieteni care încă nu s-au născut, dar simțim că îi cunoaștem. Prieteni întâlniți în diferite clipe ale vieții, care au făcut eforturi mai mari sau mai mici pentru a fi prezenți. De dimineață, mă trezesc și aflu că prietenia ne protejează: de demență, de depresie și are atâtea beneficii de care știam până acum, în sufletul nostru sau aflăm, în ultimele decenii în urma studiilor științifice.

De câte ori nu ne gândim: ”Anul ăsta nu îmi mai serbez ziua: prea multă cheltuială!”, ”Sunt foarte obosită – nu mai ies cu grupul în seara asta! Sun și inventez eu ceva!”, ”Nu mai dau petrecerea de Crăciun la mine acasă – pe mine oricum nu mă invită niciodată la ei!”, ”Este ultima întâlnire cu acești oameni – mă enervează prea tare că nu îmi împărtășesc părerile despre creșterea copiilor!”, ”Uite cât trebuie să muncești înainte și după o petrecere! Nu merită!”.

Ba merită! Și, mai nou, avem dovezi științifice care susțin această idee. Pentru unii, interrelaționarea este ceva firesc, organic, dar pentru mulți, care au nevoie și de alte motive decât prietenia în sine, vin rezultatele unui studiu extraordinar care se întinde pe 75 de ani. Un grup de cercetători de la Harvard au studiat viețile a 724 de bărbați adulți de la vârsta adolescenței până, unii dintre ei, au ajuns la 90 de ani.

Patru generații de oameni de știință și-au predat, pe parcursul a mai mult de șapte decenii, ștafeta urmăririi longitudinale, a două loturi: unul de tineri din medii defavorizate și altul de studenți de la Harvard. Rezultatele au fost uimitoare: tuturor li s-au recoltat anual analize, au participat la investigații de imagistică cerebrală și li s-au aplicat interviuri și scale clinice pe parcursul anilor, iar una dintre cele mai importante corelații a fost cea găsită între longevitate, sănătate mintală și modul în care relaționăm cu cei din jur. Corelația a fost găsită în ambele loturi, indiferent de mediul de proveniență – bogați sau săraci, intelectuali sau oameni simpli.


adevăratele valori care ne împlinesc sunt relațiile cu cei din jur.

Cu toții, întrebați în tinerețe care ne sunt scopurile în viață, vorbim de avuții sau de faimă. Ceea ce dovedește însă Studiul Dezvoltării Adulților este că, adevăratele valori care ne împlinesc sunt relațiile cu cei din jur. Nici banii, nici faima și nici nopțile la rând pierdute la birou nu ne aduc fericirea. Principala concluzie a studiului a fost: ”Relațiile bune cu cei din jur ne fac mai sănătoși și mai fericiti”.

Studiul vine cu 3 învățături, care se înlănțuiesc cumva firesc și pe care le putem aplica în viețile noastre chiar din clipa asta:


1. Prima este cea conform căreia conectarea socială este benefică iar singurătatea ucide! Aceia dintre noi care avem o rețea socială formată din prieteni, familie dar și comunitate – Da, este sănătos să te saluți cu doamna care face curat pe scara blocului sau să schimbi două vorbe cu vânzătorul de la chioșcul de ziare! – în care investim din timpul și resursele noastre, trăiesc mai mult și mai sănătos. Dr. Robert Waldinger, conducătorul actual al studiului amintit, ne dă o veste șocantă: ”Singurătatea este toxică!”. Știm asta, dar mai comod este să ne facem că uităm.

2. În al doilea rând, nu este important doar numărul prietenilor sau rudelor cu care ținem legatura ci și calitatea interacțiunii cu aceștia contează. S-a dovedit deja că, a trăi într-un mediu conflictual, atât pentru adulți, dar mai ales pentru cei mici, este mai rău decât a fi singur. Aici, simt nevoia să pun o întrebare acelor mame care rămân în relații tensionate alături de tații copiilor lor ”pentru cei mici”. Chiar este mai bine pentru copii?

3. O a treia concluzie rezultată în urma cercetării Dezvoltării Adulților este că persoanele implicate în relații de atașament sigure, adică aceia care simt că pot conta pe partenerul lor, sau pe alte persoane semnificative din viața lor, în momente dificile, sunt protejate în fața bolilor degenerative cerebrale, a demențelor. Dr. Waldinger menționează că, în studiul lor, au găsit o corelație mai puternică între calitatea relațiilor și sănătatea cerebrală decât cea dintre colesterolul măsurat în sângele participanților și sănătatea cerebrală la vârste înaintate.

Numai un efort conștient, de reconectare ne poate aduce mai aproape unul de celalalt.

Dar relațiile nu sunt floare la ureche, ci mai degrabă o floare într-un ghiveci: ele depind de noi, de atenția noastră, de disponibilitatea noastră de a lăsa de la noi, de timpul pe care noi îl investim în ele dar și de modul în care ne investim acest timp în relații. Înțelepciunea populară spune că ”ochii care nu se văd se uită” și așa este! Frecvent, în această societate a informației, ochii pot fi destul de aproape, în spațiul fizic, dar se uită la ecrane diferite. Numai un efort conștient, de reconectare ne poate aduce mai aproape unul de celălalt. Nu atât fizic, dar emoțional! Este la fel de important să ne dezlipim ochii din telefonul mobil și să ne privim partenerul sau prietenii, cum este să facem efortul de a răspunde invitației de a ne întâlni cu amicii într-o vineri seara deși suntem vlăguiți după o săptămână întreagă de muncă când tot ce ne dorim este să zacem în pat, la televizor.

Sunt multe momente în viață în care relațiile ne sunt puse la încercare. Nu voi da exemple din relațiile de cuplu, ci mă voi concentra pe cele de prietenie. Unii dintre cei mai buni prieteni pot alege să se stabilească într-o altă țară. Din fericire, tehnologia, care ne deconectează dacă nu o folosim conștient, poate fi folosită în favoarea noastră ca să ținem legătura virtual cu cei de departe. Putem face, odată pe lună, o ”vizită” pe Skype, la prietenul de la celălalt capăt al continentului. Știu doi bărbați care se uită la meciuri împreună: unul din Croația iar celălalt din România și comentează și se distează deoarece sunt împreună. Mai putem face efortul de a ne planifica o vacanță sau un weekend împreună sau măcar o întâlnire de o oră când vin de Sărbători în țară. Putem, pur și simplu, să ne spunem ”Bună dimineața!” sau ”Ce mai faceți?” pe un grup on-line de discuții unde am adunat câțiva prieteni dragi!

O altă încercare poate fi reprezentată de situațiile în care ne aflăm în etape diferite ale vieții: unii au copii, pe când alții nu se află într-o relație de cuplu stabilă. Stăm la masă cu prietenele noastre care vorbesc despre scutece ”bio” și ce dispozitiv de aspirat mucii este mai bun și ne întrebăm ce legătură mai avem noi cu femeile astea? Sau ne uităm la prietena ”singură” și încercăm să o cuplăm mintal cu unul dintre burlacii pe care îi cunoștem. Pe cât de minunat ar fi să ne putem sincroniza viețile, așa cum am planificat de mici, de multe ori, este imposibil! Dar ăsta nu este un motiv pentru care să abandonăm o relație veche. Sunt atâția ani care ne leagă, cu întâmplări frumoase dar și situații grele prin care am trecut împreună, ca să lăsăm viața să ne îndepărteze! Sigur avem ce discuta, trebuie doar să fim dipuși să ne vedem, să ne ascultăm, fără judecăți sau prejudecăți. S-ar putea să descoperim că și prietenele noastre mămici își doresc să vorbească despre altceva decât nașterea sub apă sau cea mai bună grădiniță din oraș. Sau poate nu! Și atunci vom asculta orice au ele nevoie să ne spună, deoarece le iubim, din-nainte ca ele să fie mame. Pe de altă parte, prietenele noastre singure pot fi niște bone minunate deoarece: au mai multă răbdare și poate nu sunt la fel de obosite. Sau poate nu, dar sigur sunt mai obiective și ne pot da un sfat echilibrat la nevoie. Multe s-ar putea să răspundă cu bucurie chemării la o plimbare în parc cu cei mici!

Pentru bărbați procesul pare a fi mai simplu, dar și ei trebuie să treacă frecvent prin încercări în relațiile lor de prietenie și de multe ori, orgoliul este cel care le creează dificultăți. În definitiv, este mai puțin important care are un job mai tare! Ceea ce contează sunt glumele vechi pe care numai prietenii de-o viață le înțeleg, acele întâmplări pe care le rememoram cu drag de câte ori ne întâlnim sau faptul că știm că prietenul nostru va face efortul de a ne însoți să căutăm un cadou în ultima clipă pentru aniversarea de care am uitat, chiar daca a ajuns acum doua ore acasă din club.

În studiul Dezvoltarii Adulților, echipa de cercetători a descoperit că acei bărbați care, la vârsta pensionării, au făcut efortul de a-și înlocui relațiile din mediul profesional cu relații de prietenie au trăit vieți mai lungi și mai sănătoase. Astfel, învățăm că trebuie să ne cultivăm relațiile cu ceilalți pe tot parcursul vieții!

relațiile sunt acelea care fac viața nu doar mai lungă, mai frumoasă, dar și mai sănătoasă pentru suflet și minte!

Oricât de dificil poate părea adeseori să punem mâna pe telefon și să sunăm un prieten, sau o soră, sau colega alături de care am stat 10 ani în bancă, să ne expunem refuzului invitației pe care o lansăm, să punem și să strângem mese pentru cei dragi sau să facem curat după petreceri, oricât de neechitabilă ar părea prietenia uneori, oricâte divergențe de opinie am avea, relațiile sunt acelea care fac viața nu doar mai lungă, mai frumoasă, dar și mai sănătoasă pentru suflet și minte!

Vă las cu cu prezentarea ținută de Profesorul Robert Waldinger la Tedx în noiembrie 2015 și cu o întrebare pe care vă rog să v-o reamintiți în anii ce vor veni: ”Merită o viață lungă și confortabilă trăită în izolare?”

La mulți ani alături de familie, prieteni, cunoștințe!

Distribuie

Cristina Petrescu-Ghenea

Este medic specialist în psihiatria copilului și adolescentului, psihoterapeut de cuplu și familie. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București și programul de formare al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. Este unul dintre psihoterapeuții asociatiei, autor al site-ului paginadepsihologie.ro și coordonator al grupurilor de formare în psihoterapia familiei din București.

Mai multe articole de Cristina Petrescu-Ghenea

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA