Scrisoare pentru copii

Cum ar fi ca într-o dimineață senină, inspirați de geana întredeschisă a copilului nostru, abia trezit din somnul lin, să-i așternem pe hârtie, înr-o scrisoare, gândurile și emoțiile noastre, mirarea și încântarea, să ne privim și să ne acceptăm imperfecțiunea de părinte. Așa cum a făcut această mamă.

Dragi copii,

Uneori mă trezesc dimineața și văd că ați mai crescut peste noapte. Fața vă este mai definită, ochii vă par mai maturi. O parte din mine este încântată și plină de adorație; Știu că mai aveţi atât de mult înaintea voastră. O altă parte din mine este speriată pentru că timpul se scurge atât de repede și eu nu-l pot încetini. Mă tem că nu am fost întotdeauna prezentă şi atentă să observ, și parcă, într-un fel am ațipit, cât timp voi ați crescut ca prin minune. Şi mă întreb, oare m-am bucurat îndeajuns de voi? Oare v-am dat ceea ce aveați nevoie? Oare inima vă este încă întreagă? Oare vă este spiritul intact?

Nu sunt tot timpul bună la asta. Nu sunt întotdeauna la fel de bună pe cât aş vreau să fiu, fiind mama voastră. Vreau să fiu foarte bună; și, uneori, sunt, dar uneori nu sunt. Câteodată înțeleg, dar câteodată nu înţeleg. Câteodată fac totul bine, și, altădată nu îmi iese de loc. În fiecare zi fac greșeli.


Uneori, vă reped când ar trebui, de fapt să fiu sensibilă. Câteodată vă ţin prelegeri și vă dau tot felul de treburi prin casă când ceea ce ați avea nevoie ar fi o îmbrățișare. Câteodată chiar nu mă prind. Știu că fac asta. Confund protestul vostru printr-o smiorcăială sau tristețea ca fiind o atitudine lipsită de respect. Îmi dau seama că «nu m-am prins» şi apoi mă necăjesc că nu v-am răspuns în mod diferit.

Nu mă prind atunci când sunt obosită, și voi vă alegeţi cu «cea mai rămas din mine» la sfârșitul unei zile lungi. Mi-aș dori să nu fie astfel pentru voi, însă uneori asta e realitatea.

Nu mă prind când sunt speriată. Sunt speriată de lucruri mari și de lucruri mici. Chiar credeam că adulţii s-au prins deja de toate lucrurile, iar eu, chiar sunt unul acum, și iată că se pare că nu e chiar aşa. Uneori, frica îmi smulge inima din piept și parcă nu pot să mă gândesc la nimic altceva. Am uitat să mă relaxez şi să mă bucur de voi. Am uitat să zâmbesc și să râd. Lucrez, însă, la aceste aspecte.

Nu mă prind atunci când mă simt pierdută. Mă lupt cu proprii mei demoni și nu are nimic de-a face cu voi. Câteodată este anxietate sau depresie, dar niciodată nu e din vina voastră. Voi continua să mă lupt pentru integritate și echilibru astfel încât, atunci când veți ajunge voi la aceste obstacole să vă pot ajuta să faceţi la fel.


Știu că este ușor să te agăţi de lucrurile negative și să le uiţi pe toate cele pozitive, dar aş vrea să clarific. Când mă uit la voi sunt atât de MÂNDRĂ. Când mă uit la voi văd binele. Văd pe cineva puternic. Mă întreb cui i-am fost de încredere de am primit o astfel de comoară. Inima voastră este pură și bună. Sunteţi blânzi și amabili, sunteţi plini de viaţă și neînfricaţi.

Mă declar pentru totdeauna cea mai mare susţinătoare și cel mai mare fan al vostru.

Vă rog să continuaţi să mă ajutaţi să vă văd și să vă cunosc. Continuaţi să îmi spuneţi când v-am rănit sentimentele. Continuaţi să îmi împărtăşiţi fricile şi nesiguranţa voastră şi împreună vom găsi o soluţie.

Sunt ok cu faptul că pot face greșeli, dar nu aş fi niciodată ok cu faptul că aş putea să «vă pierd» inima. Inima voastră este ceea ce contează pentru mine.

Sper că slăbiciunea mea să vă înveţe ceva. Sper că, atunci când veţi simţi la rândul vostru că sunteţi copleşiţi, obosiţi, că vă este frică și că sunteţi confuzi, să vă puteţi accepta starea. Mă rog ca imperfecțiunile voastre să nu vă sperie aşa cum au făcut-o cu mine. Mă rog să nu fugiţi de ele şi că veţi încerca să le înfruntaţi, că veţi continua să staţi în picioare, veţi spune «îmi pare rău» şi veți încerca din nou.

Nu întotdeauna facem lucrurile cum trebuie și asta e ok.

Suntem cu toții nişte profesionişti în materie de a face greşeli și veți face şi voi o mulțime de greșeli. Veți face greșeli nenumărate, la fel cum am făcut şi eu, dar nimeni nu va putea diminua lumina ce o văd când mă uit la voi. Sunteți comoara mea, sunteţi raţiunea mea.

Chiar dacă viața are un ritm nebunesc, câteodată avem un moment special. Câteodată putem să oprim timpul. Şi atunci, lumea se oprește, totul este liniștit și ne vom vedea cu adevărat unul pe celălalt. În acest moment, când zăresc persoana din voi şi ceea ce veți deveni, tot ce îmi vine în minte este… uau.

În această dimineață, când îmi pare că aţi crescut peste noapte, vreau să vă spun că sunteţi minunaţi. Mă uimiţi în fiecare zi – și pe măsură ce vă privesc, mă simt inspirată. Mă inspiraţi să scot la lumină tot ce este mai bun din mine și de care sunt capabilă. În această familie vom face greșeli, dar vom continua să facem împreună și ne vom ţine aproape unii pe ceilalţi.

Se pare că niciodată, dar niciodată, nu voi fi perfectă, dar sunt şi voi fi mereu a voastră, și sunt şi voi fi mereu de partea voastră. Asta chiar pot să vă promit.

Vă iubesc.

Cu dragoste, Mama”

Adaptare după Jessica Johnston

Distribuie acum

Oana Calnegru

Oana Calnegru este psiholog și psihoterapeut de familie şi trainer de programe de dezvoltare personală adresate copiilor şi părinţilor. A absolvit programul de formare în psihoterapia relațională din cadrul AMPP. Este co-organizator al conferinței "Disciplina fără dramă" susținută de Tina Payne Bryson.

Mai multe articole de Oana Calnegru

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA