Skip to content

Adolescența este o perioadă plină de schimbări. Dan Siegel susține în cartea sa, Vâltoarea minții, faptul că adolescența poate fi descrisă, folosind acronimul ESSENCE (Emotional Spark, Social Engagement, Novelty-seeking, Creative Exploration). Sintagma Emotional Spark se referă la faptul că adolescenții simt emoțiile mai intens. Social Engagement se referă la faptul că adolescenții încep să își dezvolte și să devină preocupați de relațiile lor sociale. Adolescenții încep să exploreze lucruri noi, iar acest comportament poate fi rezumat prin Novelty-seeking. Iar Creative Exploration se referă la faptul că adolescenții își pun întrebări și încearcă să analizeze critic și creativ lumea.

Iubesc și admir adolescenții cu care lucrez – pentru energia lor, pentru determinarea cu care luptă să susțină ideile în care cred, pentru faptul că își pun mereu întrebări și nu se mulțumesc cu răspunsuri superficiale, pentru faptul că au curajul să viseze și pentru aripile frumoase care le cresc și cu care își iau zborul în viață. Adolescența poate fi o perioadă în care crești și devii omul mare care vrei să fii, dar în același timp este o perioadă intensă, în care pot apărea primele simptome de depresie sau anxietate, în care poți începe să consumi alcool sau nicotină sau în care, înconjurat de prietenii nepotriviți, poți să îți asumi riscuri care să te pună în pericol. Îmi doresc un număr cât mai mare de adolescenți și de părinți să știe de ce apar schimbările acestea.

Ce ne spun cercetările științifice?

În perioada adolescenței au loc numeroase schimbări de natură neurochimică, structurală și funcțională, la nivelul creierului. Una dintre structurile cele mai importante care se modifică în perioada adolescenței este amigdala. Amigdala e o structură subcorticală aflată în interiorul creierului. Această structură joacă un rol foarte important în monitorizarea schimbărilor care apar în mediu. Ea ne ajută să procesăm emoțiile, să citim expresiile faciale ale altor persoane, să detectăm posibilele amenințări din mediu și motivează comportamente de tipul luptă sau fugi. O serie de studii realizate cu ajutorul RMN-ului funcțional ne arată faptul că, atunci când procesează expresii faciale, adolescenții au o activare mai mare în această zonă pentru o varietate de emoții, în comparație cu adulții. De asemenea, adolescenții au o tendință mai mare de a interpreta fețele neutre ca fiind amenințătoare. Acest lucru se modifică în timp, prin experiență.

Adolescenții au un nivel mai scăzut de dopamină. Dopamina este un neurotransmițător. Neurotransmițătorii sunt substanțe secretate de către neuroni și folosite pentru a comunica cu alți neuroni. Pentru a ne simți bine, avem nevoie de un nivel crescut de dopamină. Spre exemplu, atunci când mâncăm ceva ce ne place sau când învățăm lucruri noi care ne pasionează, nivelul de dopamină crește și sistemul nostru recompensator din creier știe că acele comportamente ne fac să ne simțim bine. Adolescenții, având un nivel mai scăzut de dopamină, caută experiențe intense care să le producă plăcere.

În adolescență au loc două modificări foarte importante, și anume: pruningul sinaptic și mielinizarea. Pruningul sinaptic are loc începând din copilăria timpurie și până în adolescență, după ce s-au finalizat schimbările care au loc în pubertate. Creierul unui adult are aproximativ 86 de miliarde de neuroni, care comunică între ei cu ajutorul sinapselor. Pruningul se referă la faptul că, din copilărie și până în primii ani ai adolescenței inclusiv, se pierd acele legături dintre neuroni care nu au fost folosite. „Use it, or lose it!” este o sintagmă citată de mulți cercetători din domeniul neuroștiințelor. În același timp, datorită experienței pe care o acumulezi (spre exemplu, cântatul la un instrument) se vor mieliniza legăturile neuronale rămase. Mielina este o substanță care izolează electric axonii neuronilor și facilitează comunicarea mai rapidă între neuroni.

℗PUBLICITATE



Modelul dezechilibrului (imbalance model) dezvoltat de B.J. Casey, Getz și Galván și fundamentat științific explică faptul că, în perioada adolescenței, structurile creierului implicate în procesarea emoțiilor, a recompenselor și în reglarea emoțiilor se dezvoltă diferențiat. Astfel, sistemul limbic (căruia îi aparține și amigdala) este pe deplin maturizat la începutul adolescenței, însă cortexul prefrontal, structură implicată în planificarea comportamentelor complexe, reglarea emoțiilor și a comportamentelor sociale, își atinge pe deplin maturizarea în jurul vârstei de 24 de ani. Acest lucru este important, pentru că, deși mulți adolescenți cunosc urmările comportamentului lor, atunci când simt plăcere sau emoții puternice, acestea sunt greu de gestionat. Pe parcursul adolescenței, conexiunile dintre amigdală și cortextul prefrontal se dezvoltă, iar aceste regiuni ajung să funcționeaze optim împreună, și astfel adolescenții devin capabili să interpreteze situația mult mai nuanțat și să aleagă un răspuns mai adecvat.

Ce-ai putea face, pentru a-ți ajuta creierul să se dezvolte armonios?

De fiecare dată când te oprești din a reacționa impulsiv și încerci să analizezi situația obiectiv, conexiunea dintre amigdală și cortexul prefrontal devine mai puternică. Acest lucru te va ajuta să interpretezi emoțiile și situațiile mai corect.

Pentru a gestiona o situație, atunci când ești foarte nervos ori supărat, poți inspira și număra până la 3, după care îți ții respirația pentru o secundă și expiri timp de încă 3 secunde. Acest lucru va duce la scăderea intensității emoțiilor, prin urmare te vei putea folosi de toate informațiile pe care le ai, pentru a analiza situația și pentru a te comoporta în așa fel încât să nu îi rănești sau jignești pe alții.

Părinții tăi au un creier matur și o experiență de viață mai bogată. Chiar dacă și-ar dori să învățăm din greșelile lor – lucru care nu este posibil, pentru că creierul nostru învață pe baza experienței pe care noi o avem cu lumea – putem măcar să îi ascultăm și să le cerem părerea. Cortexul lor prefrontal ne va ajuta, cu siguranță, să vedem lucrurile dintr-un alt punct de vedere.

Alexandra Iacob este psiholog clinician (practicant autonom) și lucrează în propriul cabinet de psihologie cu copii, adolescenți, tineri și familiile acestora. A absolvit masteratul în Psihologia Dezvoltării și Psihologie Clinică la Universitatea Heidelberg din Germania în 2014. Alexandra este pasionată de oameni și dezvoltarea lor, de neuroștiințe și de viață. Își iubește meseria și caută mereu experiențe care să o ajute să se dezvolte personal și profesional.

Caută
Coșul de cumpărături1
-
+
Subtotal
24,75 lei
Continuă cumpărăturile
1