Resursa noastră interioară cea de toate zilele

În general, majoritatea oamenilor devin mai religioși atunci când sunt bolnavi ori au o problemă care li se pare de nerezolvat fără ajutorul divinității. Oricine are nevoie de sprijin și oricine caută sprijin, un sprijin din exterior și/sau din interior. Avem temeri, griji de care de multe ori ne este foarte greu să ne eliberăm. În astfel de momente, este foarte important să realizăm că întotdeauna există ceva care ne susține și ne face să ne simțim în siguranță. Trebuie doar să fim primitori, să ne îndreptăm cu deschidere către întreaga lume, către Dumnezeu, către Univers.

Credința reprezintă o puternică resursă interioară, care ne ajută să mergem înainte, ne liniștește sufletul și ne redă speranța atunci când cădem pradă deznădejdii. Ea ne motivează și ne oferă o perspectivă optimistă asupra evenimentelor viitoare. Credința dă lumii noastre interioare un sens. Ea este cea care întărește binele mental. Vasile Andru, prozator, teoretician și eseist român, spunea: „Arma omenească cea mai de temut este credința, iar cel care crede devine de neînvins.” A stabili o legătură cu Dumnezeu, cu orice forță divină sau putere a Universului este un lucru important, dacă vrem să nu pierdem legătura cu noi înșine sau dacă vrem să o regăsim.

Dumnezeu face lucrurile cu noi, nu în locul nostru. Gândurile noastre de fiecare zi, interpretările pe care le dăm evenimentelor ce ni se întâmplă, percepția noastră asupra lumii, totul pătrunde în subconștient și ne influențează cursul vieții. Gândurile și credințele sunt cele care ne programează viața. Pentru a putea exista o legătură cu Dumnezeu, trebuie să se declanșeze în noi o trezire lăuntrică, o dorință de a privi în noi, în inimile noastre.

A avea credinţă înseamnă a crede în ceea ce nu vezi, iar răsplata pentru această credinţă va fi să vezi ceea ce crezi.” — Sfântul Augustin


În cartea Psihoterapie isihastă, Vasile Andru spune: „E adevărat? Poți să-l întâlnești pe Dumnezeu și să mai trăiești după aceea? Când îl întâlnești pe Dumnezeu, moare în tine omul vechi. Dacă l-ai întâlnit pe Dumnezeu, omul fizic încetează și doar omul duhovnicesc mai viiază.” Tot Vasile Andru, notează: „Unul spune: mă rog pentru o persoană să i se ierte păcatele! În realitate ar trebui să spună: mă rog pentru că rugăciunea este cea mai pozitivă emoție. Emoția pozitivă a rugăciunii atenuează negativitatea, vindecă!

Sigmund Freud a redus oarecum fenomenul religios la psihologia personală: „Religia este o iluzie şi îşi derivă puterea din faptul că se potriveşte cu dorinţele noastre instinctuale.

Carl Gustav Jung considera că Dumnezeu există și că viața omului are o legătură liberă sau impusă, fericită sau nefericită cu divinitatea: „Tot ceea ce am învăţat în viaţă m-a purtat pas cu pas către convingerea de neclintit că Dumnezeu există. Eu cred numai în ceea ce cunosc prin experienţă. Acest lucru exclude domeniul credinţei. Aşadar, eu nu cred în existenţa lui Dumnezeu prin credinţă: eu ştiu că Dumnezeu există.


Cu toții avem perioade în care, măcar pentru câteva clipe, suntem în căutarea singurătății, pentru a ne concentra asupra unei probleme sau a aștepta, într-o stare de veghe liniștită, clarificarea corectă, de la sine, a lucrurilor. Cu toții suntem în căutarea liniștii interioare și avem libertatea de a ne alege calea care ni se pare cea mai potrivită pentru dobândirea ei. Pentru mine, rugăciunea, retragerea pentru câteva momente la o biserică sau la o mănăstire este calea potrivită. Unii mă privesc cu scepticism, însă pentru mine mersul la biserici sau la mănăstiri este un pelerinaj care îmi îmbogățește sufletul, îmi relaxează mintea și îmi înalță inima. Rugăciunea generează liniștea de care am nevoie, aduce pacea în mijlocul confuziei care uneori mă cuprinde și îmi ferește sufletul de tristețe. Rugăciunea mă ajută să mă adun și să mă regăsesc. Sunt recunoscătoare pentru asta!

Credința și studiile

Dr. Kristin Laurin de la Universitatea din Waterloo, Canada: „Mai mult de 90% dintre locuitorii planetei consideră că Dumnezeu sau o forţă spirituală similară există. Simpla menţionare a conceptului de Dumnezeu conduce la reducerea anumitor mecanisme de autoreglementare, precum capacitatea de a urma propriile ţeluri, dar amplifică alte mecanisme, precum acela de a rezista tentaţiilor.

Un studiu realizat de cercetătorii de la Harvard a arătat că cei care cred într-un Dumnezeu bun și ocrotitor au tendința de a fi mai toleranți cu ceilalți.

Marea majoritate a românilor — 96% — cred în Dumnezeu, arată un sondaj IRES realizat în 2015.  Credinţa românilor are însă o importantă componentă de superstiţie, având în vedere că 61% urmăresc horoscopul, 55% cred în blesteme, 49% cred în vise premonitorii şi 19% cred în existenţa vrăjitoarelor, arată același studiu.

Distribuie acum

Simona Ioniță

Simona Ioniță este editorul AgentiaDeCarte.ro, autoare a trei cărți și blogger din 2008. Absolventă a Cursurilor Postuniversitare de Relații Publice, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea București). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Mai multe articole de Simona Ioniță

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA