Repere spirituale

La începutul vieții adulte, mulți dintre noi suntem preocupați de găsirea unor strategii prin care să adaptăm mediul si relațiile la stilul nostru de personalitate. Mai târziu, de obicei în timpul crizei de mijloc a vieții încercăm să găsim modalități de a dezvolta și echilibra mai tare propria personalitate. Jung numea acest proces de creștere „individuation” și îl asocia dimensiunii spirituale a vieții. Dezvoltarea Inteligenței Spirituale (SQ) are rolul de a încadra perfect propria individualitate în Marea Universalitate…

Inteligența umană își are rădăcinile în codul nostru genetic și în întreaga evoluție a vieții. Este influențată de mulți factori dar, din punct de vedere neurologic tot ce se sprijină pe inteligență este direcționat sau controlat de către creier și de extensiile sale neurale din corp.

Gândirea nu este un proces exclusiv cerebral, o chestiune legată de IQ. Nu gândim doar cu capetele, ci și cu corpurile și emoțiile noastre (EQ), precum și cu speranțele, spiritele, viziunile, cu sensul semnificațiilor și al valorilor pe care le posedăm (SQ).

IQ reprezintă un tip de organizare neurală ce ne permite să gândim rațional, logic, dependent de anumite reguli. O bună parte din gândirea folosită în viața practică de zi cu zi în cultura noastră ține de IQ sau gândirea de tip serial. Gândirea ca procesare serială presupune conectări precise punct cu punct. Când îi punem pe copii să invețe tabla înmulțirii pe dinafară, îi incurajăm să își conecteze creierele în vederea procesării în serie. Avantajele gândirii seriale și ale inteligenței de tip IQ sunt acelea că dispun de acuratețe, sunt precise și sigure, dar această gândire este liniară și deterministă. În metefora filosofului American James Carse, gândirea serială este un „joc finit„. Funcționează în interiorul unor granițe. Nu ne este de niciun folos atunci când trebuie să cercetăm orizontul pentru a găsi noi posibilități sau când avem de-a face cu neașteptatul.


EQ reprezintă un tip de organizare neurală ce stă la baza gândirii asociative. Gândirea asociativă realizează inteligența noastră pur emoțională – legătura dintre o emoție și alta, dintre emoții și senzațiile corporale, dintre emoții și mediu. Avantajul gândirii asociative este că aceasta se află în dialog cu experiența și poate învăța prin experimentare odată cu timpul. Este capabilă să își croiască drum făcând uz de experientă netestată, suportă nuanțele și ambiguitățile. Dezavantajul acestui tip de gândire este acela că învață în timp îndelungat, este inexact și subiectiv și tine a fi dependent de obișnuințe și tradiții. Putem reînvăța o abilitate sau un răspuns emoțional, dar asta presupune mult timp și efort. Nu există două creiere care să aibă același set de conexiuni neuronale, astfel că, doi oameni nu pot avea aceeași viață emoțională. Îți recunosc emoția, pot empatiza cu ea, dar nu o pot avea.

Creierul nu constă din module izolate de „inteligență” sau dintr-un sistem de procesare serial izolat alături de un sistem asociativ izolat. Cele două sisteme interacționează și se potențează reciproc, oferindu-ne un tip de inteligență pe care nu l-ar putea produce independent. IQ și EQ se susțin reciproc.

SQ, inteligența spirituală este acea inteligență dătătoare de semnificații, creatoare de contexte și transformativă. Putem face aceste lucruri deoarece dispunem de un mod de gândire creativă, previzionară și intuitivă – gândire unitivă. Înțelegem situațiile date sau pe cele comune, modelele comportamentale și regulile cu ajutorul primelor două sisteme de gândire, dar creăm altele noi cu ajutorul celui de-al treilea tip. Inteligența spirituală ne cere să ne conștientizăm sinele profund, central personalității, înrădăcinat în centrul existenței înseși, în vidul cuantic.


Să ajungem la inteligența spirituală există mai multe căi. Este inutil să-ți irosești viața urmând o singură cale, mai ales dacă acea cale nu are suflet. A urma o cale cu suflet înseamnă a-ți lua un angajament complet și a fi dedicat acestuia. Există șase căi principale către o inteligență spirituală superioară, șase căi pe care fiecare din noi le poate urma pentru a trăi o viață cu sens și semnificație.

Calea datoriei – se referă la apartenența, cooperarea, contribuția la comunitate și creșterea în sânul acesteia. Securitatea și stabilitatea depind de relaționarea noastră cu ceilalți și cu mediul. Pentru creșterea nivelului SQ este nevoie să scoatem la suprafață motivațiile care ne orientează acțiunile și să reușim, să acționăm bazându-ne pe motivații cât mai profunde și mai autentice. Cei care merg în mod natural pe calea datoriei sunt, în versiunea pozitivă, ordonați, ascultători, metodici și tradiționaliști. Pentru a călători într-un mod spiritualmente inteligent pe calea datoriei trebuie să vrem să facem parte dintr-un grup, să ne luăm un angajament interior față de el, să alegem cu adevărat să facem parte din el și să înțelegem de ce facem asta.

Calea iubirii ocrotitoare – se referă la dragoste, calitatea de părinte, protejare și fertilizare. Este calea Zeiței, fie ea cea a dragostei, ca Venus (Afrodita), fie zeița-mamă care dă naștere și apoi își crește copiii. Este de asemenea Maica Pământ, este eternul feminin în multe dintre aspectele sale. Pentru a căpăta inteligență emoțională pe drumul iubirii ocrotitoare trebuie să fim deschiși față de persoana sau persoanele la care ținem. Trebuie să învățăm să fim receptivi și să ascultăm cu atenție, apelând la adevăratul nostru sine. Trebuie să ne dorim să fim deschiși, să ne expunem, să ne asumăm riscul dezvăluirii propriei persoane în fața celorlalți. Dragostea însoțită de o inteligență spiritual superioară este transformatoare – ne trimite către o exprimare superioară a propriilor noastre ființe și îi permite celuilalt să trecă dincolo de sine.

Calea cunoașterii – variază de la înțelegerea problemelor practice generale prin intermediul celei mai profunde căutări filosofice a adevărului până la cea mai profundă căutare spirituală a lui Dumnezeu și a tuturor căilor Lui și până la uniunea finală cu El, prin cunoaștere. Această cale pornește din simpla curiozitate și din nevoile practice, dar, pe măsură ce pasiunea se adâncește, ne duce capacitatea de cuprindere a înțelegerii și a ființei noastre la limită. Calea cunoașterii este parcursă de cei motivați de o dragoste față de învățare sau o nevoie profundă de înțelegere. Progresul către un nivel superior al SQ ne călăuzește în mod natural de la reflecție, trecând prin înțelegere, către înțelepciune. De aceea necesită o disciplină a reflecției, a rugăciunii, a meditației și a studiului.

Calea transformării personale – Scopul psihologic și spiritual al celor care merg pe calea transformării este în esență integrarea personală și transpersonală. Asta înseamnă că trebuie să explorăm culmile și abisurile propriilor ființe și să reunim părțile disparate ale sinelui nostru fragmentat într-o persoană independentă, întreagă. Pentru a putea merge pe această cale nu trebuie să ne temem de Întuneric, să nu ne fie frică să ne luptăm cu Umbra, să nu ne rușinăm de durerea adâncă și de pericolele pe care le aduce după sine și care pun adesea viața în primejdie. Cea mai inteligentă variantă din punct de vedere spiritual de a călători pe această cale este cea care duce către centru. Este o călătorie incredibil de înspăimântătoare, care cere o credință remarcabilă. Și cere, de asemenea, acceptarea de bunăvoie a unei eventuale sacrificări totale a propriului eu în schimbul comorii găsite și al tămăduirii care ar putea fi adusă celorlalți.

Calea fraternității – Scopul spiritual al celor ce merg pe această cale este de a intra în contact cu acel tărâm profund în care își are rădăcina sinele fiecărui om sau ființe. Disciplina spirituală care permite realizarea acestui lucru este reprezentată de urmărirea fără teamă și compromis a dreptății. Dreptatea necesită calitatea de a vedea și de a accepta emoțiile pozitive, succesele și eșecurile celorlalți. Dreptatea impune un simț al echității față de toate revendicările, într-o anumită limită, și recunoașterea cu înțelepciune a faptului că oamenii sunt diferiți și conflictele sunt o realitate a vieții. Pentru a merge pe această cale trebuie să dau la o parte preferințele personale, posibilele recompense, locul meu în ierarhia puterii. Dreptatea înseamnă a se asigura că cererile tuturor vor fi rezolvate, fraternitatea se referă la valoarea tuturor oamenilor.

Calea liderului în serviciul celorlalți – Liderii care capătă conștiința serviciului sub această formă își dau seama că sunt în slujba a ceva mai mult decât familia, comunitatea, afacerea sau națiunea, mai mult chiar decât acele „viziuni și valori„, așa cum sunt ele înțelese în mod normal. Ei realizează lucruri pe care ceilalți le considerau imposibile, creează noi modalități prin care oamenii să poată interacționa. Conceptul de lider în serviciul celorlalți este, în mare măsură, cea mai înaltă cale spirituală. Prin darurile cu care sunt înzestrate viețile și personalitățile lor, acești oameni au ocazia de a-i servi, tămădui și ilumina pe cei care îi conduc, dar această cale necesită în ultimă instanță o mare integritate. Liderul în serviciul celorlalți trebuie să fie capabil de a se supune celor mai mari forțe imaginabile. Au exemplificat asta Buddha, Moise, Isus, iar în contemporaneitate am avut șansa de a fi serviți de Gandhi, Martin Luther King, Nelson Mandela, Dalai Lama.

În evoluția noastră, căutând sensul vieții, pornind pe una sau mai multe căi în funcție de personalitatea fiecăruia, lucrăm la creșterea inteligenței spirituale. Avem ca repere de spiritualitate liderii ce s-au pus în serviciul celorlalți. În jurul lor s-au creat religii, culturi, tradiții, obiceiuri, conform arealului geografic în care au apărut. În spațiul creștinătății noastre îl avem pe Isus, Mesagerul ce ne-a dăruit Iubirea, reamintindu-ne an de an reÎnvierea. Și pentru că El este în tot și în toate nu putem să nu-i simțim prezența de fiecare dată în bucuria cu care se trezește la viață natura, umplându-ne plină de iubire leagănul existenței noastre. Fiecare celulă a corpului nostru se împărtășește an de an cu această energie binecuvântată a reÎnvierii primind astfel darul lui Isus: IUBIREA. Nimic nu poate fi mai spiritual decât a trăi cu Iubire în Iubire în fiecare moment al vieții noastre.

Sărbătoarea Sfintelor Paști ne pune an de an pe această cale. Să rămânem aici și viața noastră va fi binecuvântată cu sens și semnificație.

Distribuie acum

Cornelia Hancsiki

Cornelia Hancsiki - psiholog și psihoterapeut integrativ, membru al Colegiului Psihologilor din Romania și al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de Cornelia Hancsiki

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA