Relațiile dintre copii și părinți încep prin conectarea părintelui cu sine

Fără doar și poate România a intrat într-o nouă epocă în ceea ce privește promovarea și deschiderea față de tot mai apreciatul concept de parenting. Putem spune că deschiderea părinților români este în creștere și, din fericire, cu fiecare carte de parentaj citită descoperim tot mai multe despre un teritoriu psihologic care pe unii dintre noi îi luminează, pe alții îi sperie, îi mustră sau îi ajută să conștientizeze că la fel ca în orice domeniu al vieții schimbarea, și aici, este imposibil de blocat.

Avem cărți despre cum să comunicăm, despre cum putem distruge universul interior al copiilor, despre cum îi putem crește în funcție de gen, despre resursele interioare ale acestora și despre cum le putem facilita dezvoltarea. Tot ceea ce are de făcut părintele este să intre într-o librărie și, după un oarecare efort, să-și aleagă manualul în baza căruia vrea să descopere, într-o primă fază teoretic și apoi practic, miracolele ascunse ale celui mai important ”noi” din viața lui.

Ceea ce relativ puține cărți scot în evidență este că ceea ce poate face un adult pentru a deveni un părinte mai bun este să se focuseze pe cunoașterea și dezvoltarea sinelui interior, și nu să caute obsesiv strategii de modificarea a comportamentelor copilului care plac sau nu publicului larg. Nu am nicio îndoială că acesta este primul pas pe care un părinte trebuie să-l facă în drumul transformării sale – pentru o reală conectare, indiferent că vorbim despre mama sau tata.

Această idee revoluționară dă sensul cărții „Parentaj sensibil și inteligent, unul dintre cele mai apreciate ghiduri de parenting scrise în ultimii ani. Cartea pe care o putem considera ”publicația anului din România în materie de parenting” este o combinație rară în ceea ce privește teoria atașamentului și rezultatele impresionante scoase la iveală de către apreciatul domeniul al neurobiologiei. Cartea, care este excepțională din orice punct de vedere, merită să fie citită și re-citită de către orice persoană care își dorește să facă progrese în ceea ce privește inteligența relațională. Și asta deoarece cititorul va descoperii nu ”tehnici” pentru un parentaj mai bun, ci o serie de idei iluminatoare cu privire la înțelegerea și acceptarea de sine – ca elemente cheie ale dezvoltării personale. Cartea este bogată în exerciții care facilitează scoaterea la lumină a durerilor ascunse în cotloanele universului interior și în fiecare capitol lumina conștientizării este ghidată de farul dovezilor validate științific. Aceast detaliu face ca atât sufletul, cât și mintea cititorului să digere mai ușor un subiect dificil chiar și pentru cel mai cumpătat adult. Ce-i drept procesul nu este ușor, dar care dintre comorile naturii au fost descoperite fără efort?


Puține au fost situațiile pe care le-am întâlnit în cabinet și la care atitudinea ambivalentă a părinților față de copii să nu fi reflectat o atitudine ambivalentă față de propria persoană. Nu este rar nici fenomenul în care părinții, în mod inconștient, se dezbracă de hainele unei atitudini critice și negative față de sine și ajung să le proiecteze asupra propriilor copii. Părinţi care, datorită conflictului de loialitate se identifică cu aceste proiecții și mai mult decât atât consideră că aceasta este natura firii lor. Această capcană poate fi evitată doar dacă ne adunăm curajul pentru a privii în adâncurile universului interior și suntem suficient de deschiși la minte pentru a înțelegere de unde izvorăște această atitudine toxică și distructivă.

Pentru a-i învăța pe copiii noștri cum pot ajunge la o viață împlinită, avem nevoie să învățăm înainte de toate lecția auto-valorizării, să ne acceptăm toate emoțiile și să participăm activ la propria starea de bine.


În timp ce scriam la aceste rânduri mă întrebam care este comportamentul parental pe care l-am văzut cel mai des azi în cabinet – care este învățătura zilei. Și probabil că nu întâmplător chiar azi, am avut mai multe mămici care au uitat să-și trăiască propria viață – și care încearcă să-și ajute copiii sacrificându-și chiar și ultimul gram de energie. Dar dincolo de cuvinte și dorințe satisfăcute, ce model transmitem copiilor în astfel de situații – vrem să preia acest model de viață? Aceasta să fie calea succesului în viață? Probabil că nu. Pentru a-i învăța pe copiii noștri cum pot ajunge la o viață împlinită, avem nevoie să învățăm înainte de toate lecția auto-valorizării, să ne acceptăm toate emoțiile și să participăm activ la propria starea de bine. Dacă am cădea pradă perfecționismului și etichetelor de părinte bun și părinte cu multe like-uri pe facebook, cel mai adesea am ajunge să renunțăm la propria viață și să o împrumutăm pe aceea a copilului. Astfel în loc să oferim (așa cum am crede) luăm de la copil. Deoarece acestea sunt strategii inconștiente prin care ne satisfacem foamea emoțională, și sub diferite explicații pro-parenting, ajungem să nu mai vedem limitele dintre noi și cei mai dragi nouă. Iar contactul susținut cu un adult înfometat emoțional este probabil unul dintre cele mai istovitoare lucruri pentru orice copil.

Pot alege să-i ofer copilului meu mai mult din ceea ce sunt eu cu adevărat.

Ce pot face diferit? Este probabil întrebarea care dă târcoale în mintea cititorului acum. Și răspunsul vine tot în urma citirii bestseller-ului ”Parentaj Sensibil și Inteligent” – pot alege să-i ofer copilului meu mai mult din ceea ce sunt eu cu adevărat; admițându-mi vulnerabilitățile și punctele de creștere; împărtășind cu acesta istoria devenirii mele; luminând cu ajutorul cuvintelor atât momentele de reușită cât și pe cele de eșec și, în general, să fiu cât mai onest cu putință. Oferindu-i astfel copilului şansa de a mă iubi. Copiii au nevoie să-şi exprime iubirea faţă de părinţi, faţă de oamenii care suntem dincolo de rolurile parentale. Dacă îi privăm pe copii de această oportunitate, aceştia vor suferi. De aceea avem nevoie să învăţăm să ne iubim pentru a le oferi şi copiilor posibilitatea exprimărilor spontane în materie de afecţiune şi iubire faţă de noi. Şi chiar dacă lucrurile par a fi evidente pentru cei mai mulţi dintre noi, iubirea de sine, este o imensă provocare.

Distribuie

György Gáspár

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de György Gáspár

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA