Skip to content

Cum știm dacă persoana pe care am cunoscut-o va deveni un prieten bun sau unul mai puțin bun, un om care ne va influența viața într-un mod pozitiv sau un om care ne va scoate la suprafață frustrările și rănile de care preferăm să ne ascundem? Nu putem ști asta. Există întotdeauna riscuri atunci când ne împrietenim cu cineva. Nu există relații cu certificat de garanție. Orice relație începe cu doi străini. Străinii devin mai apoi cunoștințe și, în timp, după ce relația a mai căpătat contur, relația se transformă în prietenie sau se destramă. Prietenia, ca și dragostea, este o relație care se bazează pe detalii. Detalii care ne pot apropia sau ne pot îndepărta.

Reapar în viața noastră oameni cu care nu am mai vorbit de ani de zile și de care ne amintim cu zâmbet în suflet și pe chip, dar și oameni a căror revenire trezește în noi acele sentimente pe care le voiam uitate. Există oameni de a căror prezență nu ne putem desprinde. Sunt acei oameni care fac parte din biografia noastră. La fel cum există oameni care pur și simplu nu se pot detașa de noi. O legătură ce pare a fi demult uitată și păstrată undeva, într-un sertar al minții sau al inimii noastre, reapare. Ea nu este o legătură oarecare, ea are de fapt cele mai profunde motive de a exista.

Se spune că oamenii nu apar întâmplător în viața noastră. Consider și că cei care reapar, nu reapar întâmplător. Poate sunt relații karmice… Poate ceva nerezolvat atunci, trebuie rezolvat acum. Poate cineva care ne-a fost sprijin la un moment dat are acum nevoie de sprijinul nostru. Așa cum nu ne putem ascunde de biografia noastră, cu bune și cu rele, la fel nu ne putem ascunde de oamenii care cândva au dat un sens existenței noastre. Sunt oamenii care ne-au oferit amintiri minunate, amintiri la care apelăm cu încredere de fiecare dată când privim în urmă.

Uneori ne întoarcem la aceiaşi oameni, doar din dorința de a repeta o călătorie încântătoare. Atunci când există pasiune, sprijin, iubire sau tandrețe, nu este neobișnuit să vrem să retrăim acele experiențe. Alteori ceilalți se întorc la noi, simțind că noi îi putem ajuta într-un fel sau altul în călătoria lor.

Începând cu maturitatea, numărul nostru de prieteni începe să scadă în mod constant. Modificările se întâmplă în timpul unor momente de tranziție: faptul că ajungi părinte, schimbarea locului de muncă, divorț… Vom pierde în medie doi prieteni când am câștigat un partener romantic, conform unui studiu publicat, în 2015, în Evolutionary Behavioral Sciences.

℗PUBLICITATE



Am observat și în cercul meu de prieteni cum fetele după ce au început o relație de dragoste, nu mai acordă timp relațiilor de prietenie însă, imediat cum apare o problemă sau se despart, revin în grup ca și când nimic nu s-a întâmplat… ca și când au fost acolo dintotdeauna, chiar dacă nu se mai întrebaseră demult ”oare ce mai fac prietenele mele?”.

„Prietenii cei vechi, desigur, sunt ca și haina cea veche, mai puțin arătoasă decât una nouă, însă trebuie să ne închipuim că odinioară și aceasta ne-a odihnit și ne-a încălzit. De aceea, să nu-i disprețuim pe vechii noștri prieteni ca pe o haină învechită, pentru ca nu cumva să ne disprețuiască și pe noi cineva pentru vechimea noastră.“ — Sfântul Cuvios Antonie de la Optina)

Eu mă simt o norocoasă. Am relații de prietenie care durează de peste 20 de ani. Mă mândresc cu acest lucru. Sunt oamenii pe care îi simt ca pe o a doua familie. Sunt oamenii care îmi știu slăbiciunile, dar și curajul și visurile. Sunt cei din partea cărora nu am simțit invidie. Sunt cei a căror prezență în viața mea o simt ca pe o binecuvântare. Sunt cei care nu mi-au zis NU și nu mi-au întors spatele atunci când am avut nevoie. Sunt cei pe care și eu la rândul meu i-am încurajat și i-am sprijinit la nevoie. Sunt oameni dragi, care mi s-au lipit de suflet. Sunt acei oameni care sunt mai prieteni decât alții, ei fac parte din biografia mea. Chiar dacă timpul ne schimbă și prioritățile devin altele o dată cu trecerea timpului, ceea ce rezona atunci rezonează și azi.

Ce poate fi mai frumos decât să te poți reîntâlni cu astfel de oameni și să constați că legătura nu a fost alterată de timp și de depărtare, că poți vorbi despre orice, că poți râde în hohote sau poți plânge fără jena de a fi considerat slab? A mai apărut un rid, o frică sau o durere, însă prietenia a rămas și chiar a devenit mai profundă și mai valoaroasă.

Simona Ioniță este jurnalist cultural, psiholog și lucrător prin arte combinate. Autoare a trei cărți și blogger din 2008. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (Universitatea Hyperion). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Caută
Coșul de cumpărături1
-
+
Subtotal
23,65 lei
Continuă cumpărăturile
1