Skip to content

Știu, cuvintele „ceartă“ și „sănătos“ corelate în aceeași propoziție par incongruente. Totuși, „cearta sănătoasă“ nu este o contradicție antagonică atunci când facem referire la dinamica de cuplu ci, din contră, este o necesitate pentru siguranța cuplului și gradul de satisfacție al partenerilor. În (aproape) orice cuplu, cearta este o realitate exprimată mai evident sau mai puțin evident, mai intens, mai vocal, mai pasiv sau mai agresiv. Divergențele, disputele, neînțelegerile, emoțiile copleșitoare de furie sau de frustrare ajung sa fie experimentate de toate cuplurile de lungă durată.

Cearta în sine nu reprezintă cea mai mare ameninţare a siguranţei cuplului, dacă ea este gestionată adecvat de parteneri. Însă evitarea discuţiilor cu potenţial de ceartă, la nesfârşit, poate ameninţa serios siguranţa unui cuplu. În interacțiunea de conflict într-un cuplu, avem pe de o parte, istoria personală a fiecărui partener, oglindită în experiența de viaţă a fiecăruia, modelul învăţat în copilărie de a reacționa în situație de conflict, modul de rezolvare al problemelor, temperamentul, puterea de ascultare, răbdarea. Pe de altă parte, avem istoria cuplului, prin dinamica de gestionare a conflictelor, prin gradul de comunicare asertivă, respectul și aprecierea reciprocă. Atât istoriile personale ale celor doi parteneri cât și istoria cuplului conțin aspecte cu un impact deosebit de important în ciclul de interacțiuni negative dintre parteneri.

Cuplurile sunt diferite, precum amprentele, implicit stilul fiecărui cuplu de a purta un conflict este diferit. Dacă ar fi să categorisim cuplurile, analizând doar perspectiva de gestionare a conflictelor, vom avea la o extremă acele cupluri care nu se ceartă aproape deloc, evitând cu orice preţ, orice dispută iar la cealaltă extremă, acele cupluri aflate într-un permanent război, care se ceartă foarte des, sunt vulcanice. Și există și zona de mijloc a celor două extreme, în care cuplurile reuşesc, în grade diferite, să-şi discute deschis diferenţele şi să ajungă la compromisuri. Oricare ar fi stilul de conflict în cuplu, important este să fie potrivit ambilor parteneri.

Succesul unei relaţii stabile și sănătoase ar putea consta în faptul ca partenerii abordează dificultăţile inerente prin care trec, astfel: „Să avem mereu în minte că este vorba despre NOI doi împotriva unei probleme, nu despre EU împotriva TA.“ (Steve Maraboli).

Iată câteva reguli de comunicare eficientă şi sănătoasă atunci când apar divergenţe între partenerii unui cuplu:

Înainte de a începe o dispută, cercetaţi-vă emoţiile şi vedeţi care este adevăratul lor motiv

Emoţiile pe care le resimţim ne semnalizează ceva care se petrece în interiorul nostru. Fie că este furie, frustrare, dezamăgire, nelinişte, gelozie, oricare ar fi această emoţie, ea are un rol și un sens, atrăgându-ne atenţia că ceva în noi s-a declanşat ca urmare a ceea ce s-a întâmplat pe moment, cumulat cu ceea ce s-a întâmplat în trecut şi am resimţit emoţii asemănătoare. Pe scurt, atunci când găseşti borcanul de muştar fără capac pe tejghea, ești cu adevărat supărat pentru că partenerul l-a lăsat acolo? Sau ești supărat pentru că simţi că tu eşti cel care face cel mai des şi cel mai mult curat şi ordine în casă, iar acest lucru vine să întărească încă o dată acest aspect? Observaţi-vă pentru o clipă propriile emoţii, analizaţi ceea ce simțiţi şi care este mobilul real al acestor emoţii, abia apoi puteţi începe să vă exprimaţi.

Discutaţi despre câte o singură problemă odată

Ceva de genul „Nu ar fi trebuit să cheltui aşa mulţi bani, fără să fi vorbit cu mine înainte“ se poate transforma rapid în „Nu ai grijă de familia noastră“ iar cearta poate escalada, se poate extinde spre alte aspecte. Atunci când o ceartă începe să deraieze de la discuţia iniţială, se poate transforma cu ușurință într-o lungă listă de argumente a tot ceea ce partenerul a făcut greşit vreodată. Astfel veți fi nevoiţi să rezolvaţi deodată o multitudine de probleme în loc de una singură, cea care a generat conflictul, ceea ce poate fi lipsit de eficienţă şi contraproductiv.

Fără limbaj umilitor, atacuri-sub-centură, gesturi obscene

Discutaţi situaţia problematică cu care vă confruntaţi fără să judecaţi cealaltă persoană. Fără înjurături sau cuvinte jignitoare aruncate de la unul la celălalt, fără porecle. Evitaţi orice etichetări de tipul „eşti isteric(ă)“, „eşti plictisitor(oare)“, „eşti prost(ă)“ etc. Folosirea unui limbaj înjositor, a insultelor, a unor gesturi obscene în încercarea de a vă exprima emoţiile negative, nu face decât să îl pună în poziţie de atac pe celălalt partener, să îi submineze sau să îi blocheze orice reacţie, ceea ce este contraproductiv pentru rezolvarea situației problematice în care vă aflați. Fără atacuri sub centură, prin a vă folosi de vulnerabilităţile, sensibilităţile celuilalt sau de informaţiile confidenţiale pe care le deţineţi despre partener pentru a-l jigni sau răni. Toate aceste tertipuri ar împiedica o „luptă“ cinstită a opiniilor, o discuţie eficientă legată de nevoile fiecăruia, orientată pe găsirea soluţiilor. Cearta s-ar transforma într-un război murdar al atacurilor personale, în timp ce problema sau situaţia problematică de la care aţi pornit discuţiile în contradictoriu, să fie uitată.

Exprimaţi ceea ce simţiţi în cuvinte și asumaţi-vă responsabilitatea emoţiilor şi cuvintelor

„Mă simt rănit(ă) atunci când ignori apelurile mele telefonice.“; „Mă simt speriat(ă) când țipi.“ Acestea sunt modalități bune de a exprima ceea ce simțiți. Începând propozițiile făcând referire la emoţiile propriei persoane („EU mă simt…“) este o tehnică bună care vă ajută să vă asumaţi responsabilitatea pentru emoţiile şi pentru cuvintele spuse (nu, nu puteți spune chiar ce va trece prin cap, atâta timp când începeţi cu „Eu…“). Este ok să spuneţi ceva de genul „Mă simt foarte furios pe tine acum“ dar nu este ok să spuneţi ceva de genul „Eşti un nemernic care mă face să sufăr!“.

Vorbiţi pe rând

℗PUBLICITATE



Să nu întrerupi pe cel care vorbește poate fi dificil. În cazul în care această regulă este greu de urmat, încercați setarea unui temporizator, permițând câte un minut pentru fiecare partener să-şi exprime punctul de vedere, fără întrerupere. Important este ca în acest timp, cel care tace, să asculte cu implicare, atent la ceea ce îi transmite partenerul, și nu să folosească acest timp pentru a se gândi la ce vrea să spună.

Nu evitaţi, la nesfârșit, discuţiile

Uneori, cel mai simplu mod de a răspunde în faţa unei dispute este să vă retrageți într-o carapace și să refuzaţi a mai discuta. Senzaţia pe care o primeşte celălalt partener este ca atunci când s-ar lovi de un zid, sau expresia mai populară, simte de parcă „vorbeşte cu pereţii“. S-ar putea ca cel ce se retrage să se simtă mai bine pentru moment, însă problema inițială va rămâne nerezolvată, iar celălalt partener se va simţi frustrat. Pe de altă parte, dacă simţiţi că nu mai puteţi continua discuţia, spuneţi-i partenerului că aveţi nevoie de o pauză şi agreaţi împreună când puteţi să reluaţi discuția.

Arătaţi respect unul faţă de celălalt

Nu insistaţi să aveţi o discuţie ce poate escalada, dacă partenerul convocat la discuţie este prea obosit sau nu vă poate acorda atenţie deplină, sau dacă locul sau contextul este nepotrivit. O „luptă“ dreaptă necesită doi parteneri pregătiţi.

Pe de altă parte, încercaţi să nu ridicaţi tonul în mod exagerat, nu ţipaţi unul la celălalt. Deşi, uneori certurile pot fi „câștigate“ de cel care este mai vocal, problemă însă nu se rezolva, ba chiar devine mai gravă.

Fiţi expliciţi

Evitaţi să spuneţi „Mă simt rănit(ă) pentru că nu-mi arăţi respect!“, mult mai indicat ar fi să fiţi clari şi specifici, cum ar fi „Mă simt rănit(ă) când spui… sau când tonul vocii tale sună de parcă mi-ai vorbi de sus“.

Luaţi o pauză dacă lucrurile devin prea aprinse

Într-o lume perfectă, toți am urma întocmai aceste reguli, de fiecare dată când apare o situaţie dificilă în cuplu, dar, ştiu, viaţa nu funcționează așa. Dacă o discuţie se aprinde şi începe să devină prea personală, emoţiile devin copleşitoare, greu de controlat, simţiţi că situaţia scapă de sub control, luaţi o pauză. Cădeţi la învoială asupra unui moment viitor, nu prea îndepărtat, în care reveniţi pentru a discuta din nou problema după ce toată lumea s-a calmat. Pentru a vă linişti emoţia de furie vă ajută să ieşiţi din contextul în care vă aflaţi, să faceţi o plimbare, sau câteva mişcări ale corpului, sau puteţi să respiraţi profund, trăgând aer în piept numărând până la 5, şi apoi expirând numărând tot până la 5, sau vă puteţi uda fața cu apă rece.

Încercaţi să ajungeţi la un compromis sau la o înțelegere

Nu există întotdeauna o finalitate perfectă pentru o ceartă. Negocierea şi compromisul sunt esenţiale într-o relaţie de lungă durată. Într-un moment calm, ar fi util să stabiliţi ca şi regulă de a vă gestiona disputele, că nici unul din parteneri nu ar trebui să „câştige“, deoarece, atunci când unul câştigă, celălalt pierde şi acumulează resentimente. De fapt, pe termen lung amândoi pierd, pentru că relaţia este astfel afectată. Aşadar, exprimaţi-vă nevoile asertiv, ţinând cont şi de perspectiva celuilalt, utilizaţi abilităţi precum empatia, răbdarea, ascultarea activa şi negociaţi. Faceţi tot posibilul să ajungeţi la un compromis, o înţelegere pe care să o agreaţi amândoi.

Și la final, să nu uităm că liniştea şi fericirea în cuplu nu este dată de lipsa oricăror certuri ci mai degrabă de gestionarea lor într-un mod asertiv, în care ambii parteneri ţin cont de nevoile fiecăruia şi ale relaţiei în sine. Un cuplu stabil, trainic se bazează pe o prietenie puternică, în care primează respectul şi bucuria de a fi împreună.

Oana Calnegru este psiholog și psihoterapeut de familie şi trainer de programe de dezvoltare personală adresate copiilor şi părinţilor. A absolvit programul de formare în psihoterapia relațională din cadrul AMPP.

Caută
Coșul de cumpărături1
-
+
Subtotal
20,90 lei
Continuă cumpărăturile
1