Rămânem sau nu în relația actuală de cuplu?

Dacă aveţi dubii legate de a rămâne sau a ieşi dintr-o relaţie de cuplu, este important să vă acordaţi puţin timp pentru a descrie povestea vieţii voastre de cuplu.

În calitate de terapeut de cuplu şi de familie, îmi cultiv zi de zi speranţa în #puterearelaţiilor, în energia care poate lua naştere între doi oameni conectaţi nu doar emoţional şi mintal, dar şi comportamental şi spiritual. Şi cred cu tărie în faptul că nimic nu ne poate oferi mai multă satisfacţie personală decât o interacţiune zilnică bazată pe respect, încredere şi ataşament alături de un suflet dispus la acelaşi angajament.

Însă, în aceeaşi măsură recunosc că acest tip de relaţionare nu-l putem obţine cu oricine şi oricând. Deoarece, la fel ca toate lucrurile care fac parte din vieţile noastre, şi relaţiile au un termen de valabilitate. Dacă nu le gestionăm într-un mod conştient, acestea ajung să fie „consumate” prematur şi dacă nu înţelegem acest lucru, sănătatea noastră poate suporta consecinţe destul de grave. Deoarece, aşa cum o relaţie funcţională ne ajută să trăim ceea ce înseamnă „raiul pe pământ”, una bazată pe critică, dispreţ, ruşinare şi respingere ne face să simţim flăcările iadului. Astfel, consider că ţine tot de responsabilitatea noastră să ştim şi să recunoştem acele interacţiuni despre care am putea spune că „în consum excesiv dăunează grav sănătăţii noastre”. Ne vine să credem sau nu, din fericire pănâ în 2015, ştiinţa relaţionalului a evoluat suficient de mult, încât să ştim că iubirea nu este o simplă loterie sau să putem avea indicatori, susţinuţi ştiinţific, despre când este cazul să punem punct unei relaţii. Astfel, John Gottman – unul dintre reputaţii cercetători ai relaţiilor interumane – a indentificat, în laboratorul său din Statele Unite ale Americii, care sunt dimensiunile în baza cărora putem prezice cu o mare exactitate vitalitatea unei relaţii.

Aceste dimeniuni sunt corelate cu răspunsurile pe care partenerii unui cuplu le oferă la o serie de întrebări simple cu privire la trecutul lor relaţional: Cum v-aţi cunoscut şi care a fost prima impresie? Ce vă amintiţi despre prima întâlnire? Ce vă plăcea să faceţi împreună? Cum s-a schimbat relaţia în timp? Cum a fost să trăieşti în această relaţie? Care au fost momentele cele mai dificile trăite împreună? Acestea sunt doar câteva din întrebările cheie ale unui interviu de evaluare a funcţionării relaţionale prin care cercetătorii au putut să evidenţieze factorii care definesc o relaţie sănătoasă şi una patologică.


Iată ce arată studiile realizate de renumitul expert relaţional atunci când vine vorba despre poveştile de cuplu pe care le avem cu privire la relaţiile intime în care funcţionăm:

1. Duioşia şi admiraţia – partenerii unui cuplu sănătos au în răspunsurile lor o serie de informaţii cu referire directă la iubire şi respect, şi în povestea lor relaţională se regăsesc căldura, afectivitatea, umorul, empatia şi complimentele spontane. În timp ce relaţiile nesănătoase sunt definite de poveşti în care duioşia şi admiraţia sunt moarte, partenerii îşi amintesc doar momentele negative din istoricul relaţional şi răspunsurile lor sunt definite de cinism, sarcasm şi criticism.

2. Noi versus Eu – cuplurile care pot să vorbească la plural şi care nu se sfiesc să folosească cuvinte de genul „al nostru”; „pentru noi”; „nouă ne…” dau dovadă de un nivel crescut de sănătate, în comparaţie cu cele în care partenerii preferă să povestească la persoana I-a singular „eu”; „al meu/a mea”; „în mintea mea…”. Acest indicator pare să fie strâns corelat cu nivelul de satisfacţie, cu cât un cuplu foloseşte mai des pluralul cu atât mai sănătoasă este conectarea dintre cei doi.


3. Disponibilitatea faţă de relaţie – cuplurile sunt invitate să deseneze un cerc, pe care să-l segmenteze în funcţie de aspectele vieţii care sunt importante pentru cei doi. Fiecare domeniu (ex. muncă, parenting, timp liber, relaţie etc.) este segmentat în funcţie de cantitatea de timp investită. Iar procentajul de timp destinat cuplului este un alt indicator al vitalităţii relaţionale.

4. Scopul şi sensul – cuplurile ale căror relaţionări sunt definite doar de haos şi conflicte, par să se certe inutil, deoarece se pierd în plasa argumentărilor şi a reproşurilor interminabile. Comunicarea dintre aceştia este blocată şi distanţarea emoţională creşte după fiecare discuţie. Aceşti parteneri nu au planuri comune şi nici un sens relaţional. Relaţiile funcţionale nu sunt nici acestea definite doar de armonie şi placere, însă atunci când vorbesc despre greutăţile vieţii partenerii se raportează faţă de acestea într-o manieră învingătoare: „suntem mândri că am trecut şi peste acel hop…”; “ne-a ajutat că am tras în aceeaşi direcţie şi ne-am susţinut reciproc”… Aceştia au transformat provocările vieţii în contexte de apropiere emoţională şi creştere a intimităţii şi încrederii relaţionale. Iar atunci când vorbesc despre trecutul lor se întâlnesc cu mândria şi nu cu ruşinea şi mânia.

5. Un şir de dezamăgiri sau satisfacţii? – Dezamăgirea apare atunci când partenerii descriu prin povestea lor faptul că „relaţia nu a fost ceea ce am crezut că va fi”. Aceştia îşi amintesc de momente de depresie, lipsă de speranţă, deziluzii şi multă singurătate. Aceştia nu recomandă căsnicia şi vorbesc despre aceasta ca fiind un aspect de evitat. Sănătatea conectării dintre cei doi este definită de nenumărate momente de satisfacţie relaţională, prin care partenerii sunt recunoscători pentru ceea ce au construit împreună în plan relaţional.

Astfel, pentru a evalua nivelul de sănătate relaţională sau dacă aveţi dubii legate de a rămâne sau a ieşi dintr-o relaţie de cuplu, este important să vă acordaţi puţin timp pentru a descrie povestea vieţii voastre de cuplu.

După ce aţi pus amintirile cap la cap, analizaţi povestea în funcţie de cele cinci dimensiuni descrise mai sus. După care alegeţi cât mai conștient dacă rămâneţi şi vă schimbaţi de dragul relaţiei, dacă rămâneţi şi acceptaţi că anumite lucruri nu pot fi schimbate, dacă puneţi punct relaţiei şi mergeţi individual mai departe sau dacă rămâneţi indiferenţi, asumăndu-vă astfel contribuţia directă la procesul de îmbolnăvire.

Distribuie

György Gáspár

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de György Gáspár

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA