Povestea mea – Esther Perel

Frecvent lumea mă întreabă cum am devenit expert în relații și cuplu.
Adevărul este că, a fost complet neașteptat.

Părinții mei, Sala Ferlegier și Icek Perel au fost supraviețuitori ai taberelor de concentrație naziste și singurii supraviețuitori din familiile lor. Tatăl meu avusese nouă frați și surori iar mama mea șapte. Timp de patru ani, părinții mei au stat zi de zi față în față cu moartea. Trauma era țesută în istoria familiei mele și avea să ma inspire în munca mea din anii ce aveau să vină. Au supraviețuit acestei experiențe dorind să se arunce în viață cu sete și să profite la maxim de fiecare zi. Amândoi simțeau că li s-a oferit un dar unic: să retrăiască viața. Părinții mei nu numai că au supraviețuit, ei voiau să reînvie. Voiau să îmbrățișeze viața vibrând, cu vitalitate – în sens mistic, erotic. Le datorez mare parte din perspectiva mea asupra vieții, cât și credința mea în puterea voinței, căutarea sensului, precum și capacitatea de rezistență a spiritului uman. Pentru mine este o distanță ca de la cer la pământ între „a nu fi mort” și „a trăi” și datorez această concepție părinților mei.

Am crescut în Antwerp, partea Flamandă a Belgiei, am studiat la Ierusalim și am absolvit facultatea în Statele Unite, plănuind să stau aici un singur an, dar ajungând să nu-mi folosesc niciodată biletul de întoarcere. M-am îndrăgostit de New York – și de omul care îmi este și astăzi soț. Am continuat prin a studia natura identității culturale și religioase; cum negociem tradiția și modernitatea, individualismul și colectivismul. Pentru primii 20 de ani ai carierei mele am fost interesată, în particular, de cupluri și familii aflate în procesul de tranziție culturală, inspirându-mă direct din experiența mea și a familiei mele.


Interesul meu principal a fost reprezentat de modul în care forțele culturale afectează rolurile de gen și practicile de creștere a copiilor.

Am lucrat cu refugiați, explorând atât migrația voluntară cât și pe cea forțată. Pe măsură ce-am călătorit prin lume, am fost martora căderii regimurilor politice. Am devenit curioasă despre modul în care aceasta se resfrânge asupra dinamicii din bucătăriile și dormitoarele cuplurilor cu care lucram. Dar, cea mai mare parte a eforturilor mele a culminat în lucrul cu cuplurile mixte. Familiile interculturale, interrasiale, interreligioase se aflau de asemenea într-o stare de negociere culturală, jucând acest joc în propriile lor cămine. Interesul meu principal a fost reprezentat de modul în care forțele culturale afectează rolurile de gen și practicile de creștere a copiilor.

În următorii ani, am avut doi fii și am devenit implicată în propriul meu experiment cultural; a fi mamă în New York. Când fiul meu cel mare împlinea opt ani iar cel mic cinci ani, s-a creat spațiu atât în programul cât și în mintea mea, simțindu-mă pregătită să încep un nou mare proiect.


Inspirația a venit în urma aventurii Clinton-Lewinski. Am scris un articol cu titlul „În căutarea inteligenței erotice”, despre cupluri și sexualitate din perspectiva unui terapeut străin care observa sexualitatea americanilor. Articolul a devenit viral și a urmat oferta de a scrie o carte, pe care cu bucurie, am acceptat-o.

Am vrut ca „Inteligența Erotică: Reconcilierea vieții erotice cu viața de familie să fie o conversație provocatoare, onestă și edificatoare despre relații și sexualitate, dincolo de etichetele obișnuite ale obscenității și evlaviei prefăcute. Am vrut ca oamenii să-și pună întrebări, să vorbească lucruri nespuse până atunci și să nu se mai teamă să conteste corectitudinea emoțională și sexuală. Mi-am încurajat auditoriul să se lupte cu tensiunile, cu obstacolele și anxietățile care apar atunci când căutarea noastră pentru dragoste și securitate emoțională intră în conflict cu urmărirea aventurii și a libertății.

Am vrut să mă abțin în a oferi soluții simpliste și sa creez o comunitate în jurul paradoxurilor vieții nostre intime. 

Am dorit să duc sfaturile asupra relației de cuplu dincolo de piața dedicată exclusiv femeilor și să le transform într-o problematică a ambelor sexe. Am vrut să mă abțin în a oferi soluții simpliste și sa creez o comunitate în jurul paradoxurilor vieții nostre intime. Sexualitatea se află la intersecția multor discipline.

Vastitatea subiectului sexualității m-a fascinat. Am descoperit că majoritatea aspectelor tradiționale ale unei culturi dar și cele mai radicale și progresiste schimbări dintr-o societate au loc în jurul sexualității. Istoria, sociologia, religia, antropologia, arta, psihologia sunt toate parte și întreg a matricei erotice.

Nu știam dacă pot scrie o carte. Nu mai făcusem asta până atunci și ca să fiu sinceră, până la acel moment făcusem numai lucruri de care eram sigură că le pot face. Era pentru prima oară când mă implicam într-un proiect fără a fi sigură ca puteam furniza rezultatul așteptat. Tot ce știam era faptul că pusesem tot sufletul și făcusem tot ce puteam mai bine. Dar dacă n-ai mâncat niciodată sushi cum știi dacă prima bucată pe care o încerci este bună? Nu aveam niciun reper prin care să pot evalua calitatea muncii pe care o făcusem.

Zece ani mai târziu, cu 25 de traduceri la activ și mii de scrisori primite, este clar că am atins o coardă sensibilă. Sunt mișcată de faptul că am reușit să elucidez o dilemă atât de comună cu care mulți dintre noi se luptă; există o tensiune paradoxală între erotic și domestic.

Îmi place să explic în cuvinte simple misterele condiției umane. Îmi place să ajut oamenii din toată lumea să se simtă înțeleși, să-și confrunte bucuriile și durerea și să devină motivați pentru schimbare. Toate acestea îmi dau energie când mă trezesc dimineața.

Ideologia modernă a iubirii este convingătoare. Niciodată până acum cuplul nu a mai reprezentat unitatea centrală a organizării sociale. Niociodată n-am așteptat mai mult de la relațiile noastre intime și niciodată nu ne-am prăbușit mai tare sub greutatea atâtor așteptări.

Învăț zilnic cum să stăpânesc arta terapiei cuplului.

Terapia cuplului este probabil cea mai grea terapie în care te poți afla și pe care o poți practica; și m-am aflat de ambele părți. În munca mea de terapeut văd deznădejde, obiceiuri adânc înrădăcinate, singurătate în prezența celuilalt, dispreț, rușine, violență, lipsa oricărei atingeri fizice; atât de multe cupluri vin în terapie cu mult după data scadentă. Învăț zilnic cum să stăpânesc arta terapiei cuplului. Studiez în mod constant neuroștiințele, teoriile atașamentului, programarea neuro-lingvistică și psihodrama. Cel mai minunat lucru în a fi terapeut este că nu trebuie să îmi fac griji față de discriminarea în funcție de vârstă și nici pentru plictiseală. Nu este ca a ține pasul cu tehnologia: atâta timp cât îmi merge mintea, pot practica până mor – și cu siguranță asta intenționez să fac.

Vă mulțumesc că mi-ați citit povestea. Sursa estherperel.com

Esther Perel va fi susține conferința „Umbrele Intimității” pe 4 iunie 2016 la București.

Distribuie

Cristina Petrescu-Ghenea

Este medic specialist în psihiatria copilului și adolescentului, psihoterapeut de cuplu și familie. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București și programul de formare al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. Este unul dintre psihoterapeuții asociatiei, autor al site-ului paginadepsihologie.ro și coordonator al grupurilor de formare în psihoterapia familiei din București.

Mai multe articole de Cristina Petrescu-Ghenea

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA