Când spunem politețe, ne gândim la un comportament caracterizat prin bună-cuviință, respect și amabilitate în relațiile cu ceilalți. De mici suntem îndemnați să ne comportăm politicos, să fim civilizați, îngăduitori și respectuoși. Politețea se manifestă prin gesturi, atitudini și un mod de comportare diferit de la un popor la altul. La englezi, de pildă, cuvântul „sorry” se pronunță spontan, pentru cel mai mic deranj, iar zâmbetul celui lezat este suficient pentru a se înțelege că totul este în ordine („ok”).
Astăzi, unele reguli de politețe ni se par exagerate și uităm că politețea este necesară în orice fel de relație pe care o avem. Ea este necesară chiar și atunci când vorbim cu cei mai mici ca vârstă decât noi sau cu cei care nu au pregătirea noastră profesională. Politețea ar trebui să se oglindească în întregul nostru stil de viață, în totalitatea modelelor de comportament, de atitudine și ținută: în familie, pe stradă, în săli de spectacol, pe terenul de sport… Privim cu uimire persoanele cu pretenții de oameni civilizați, culți, unii chiar cu profesii intelectuale care jignesc, înjură sau încep o ceartă la cea mai mică stare de iritare. Privim cu bucurie personele care impresionează prin politețea lor firească, prin felul lor frumos de a vorbi, prin delicatețea etalată în toate împrejurările.
Urmărind felul în care se salută două persoane, putem deseori vedea ce fel de oameni sunt și care este atitudinea fiecăruia față de celălalt.
Peter Collett, expert în psihologie socială, profesor la Universitatea Oxford spune: „Cele mai multe forme de salut se compun din trei fraze, una de «recunoaștere», în care participanții se observă unul pe altul și își indică mutual recunoașterea, o fază de «abordare», în care se apropie unul de altul, și una de «întâlnire», în care își dau mâna, se strâng în brațe sau fac alt gest.”
Niciun om nu este atât de neînsemnat, încât să nu merite un salut din partea noastră. Numai snobii pot crede că este sub demnitatea lor să-i salute pe cei care „nu se ridică la nivelul lor”. Este obligatoriu să răspunzi la orice salut, deoarece a refuza să răspunzi înseamnă a-l jigni pe cel care ți s-a adresat. Dacă, totuși, alegi să nu răspunzi, înseamnă că ești tare supărat pe persoana respectivă sau ai uitat de așa-zișii 7 ani de-acasă.
Trebuie să recunoaștem că uităm repede salutul unui necunoscut, dar nu uităm niciodată că nu am fost salutați de către cunoștințe.
℗PUBLICITATE
Oamenilor le place să se simtă prețuiți și respectați, iar acest lucru li se poate transmite acordându-le o atenție totală. Într-un mediu profesional, mulți dintre cei cu experiență se așteaptă să primească atenție imediată, mai degrabă datorită rolului lor decât calităților umane pe care le posedă. Desigur că nu trebuie ignorat rolul lor profesional, însă a-ți arăta interesul pentru ei ca persoane complete, și nu doar ca oameni definiți de un statut sau de o poziție de putere, valorează mult mai mult.
Nu poți crea o relație din nimic. Orice relație apare în mod spontan atunci când oamenii rezonează unii cu ceilalți. Cu toate acestea, poți construi o relație dacă ești de încredere și arăți respect. Fiecare are un mod propriu de a construi relații, însă, în esență, orice tip de relație pornește de la câteva idei de bază: empatie, respect, limbaj adecvat, susținere.
Cuvinte precum „bună ziua”, „te rog” și „mulțumesc”, o privire blândă și un surâs cald ne ajută să avem relații armonioase cu cei din jur. Studiile ne arată că oamenii care își exprimă recunoștința transmit emoții pozitive și sunt mai fericiți. Aceste cuvinte magice deschid porți și aduc lumină în suflete și pe chipuri.
Pe 11 ianuarie este celebrată Ziua Internațională a Cuvântului „Mulțumesc” (International Thank You Day). Ea a fost instituită în anul 1994 și era sărbătorită, inițial, timp de o săptămână – între 11 și 18 ianuarie. Aveam nevoie de o astfel de zi? Nu ar trebui ca în fiecare zi să ne bucurăm de faptul că ne putem exprima recunoștința? De ce uităm de puterea cuvintelor, de faptul că orice cuvânt emite o energie, iar energia cuvintelor pozitive aduce numai beneficii, atât celor care le rostesc, cât și celor care le aud
„«Îţi mulţumesc că m-ai aşteptat» e mai bun decât «Îmi pare rău că am întârziat». «Îţi mulţumesc că mă înţelegi» e mai bun decât «Îmi pare rău că nu are sens ce spun». «Îţi mulţumesc că vrei să-ţi petreci timpul cu mine» e mai bun decât «Îmi pare rău că sunt plictisitor». «Îţi mulţumesc că m-ai ascultat» e mai bun decât «Îmi pare rău că am divagat de la subiect». «Îţi mulţumesc că ai încredere în mine» e mai bun decât «Îmi pare rău că te-am dezamăgit». Dacă vrei să spui «Mulţumesc», nu spune «Îmi pare rău».” – Yao Xiao
Spun „mulțumesc” și când cumpăr un kilogram de mere și când cineva îmi acordă puțin din timpul său pentru a-mi da un sfat sau a mă ajuta în vreun fel. Spun „mulțumesc” pentru că un gest atât de mic poate face atât de mult bine. Spun „mulțumesc” pentru că îmi place să acord celuilalt respect, dar și pentru că simplul gest de a-mi arăta recunoștința este una dintre cele mai puternice acțiuni pe care le pot face.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
