Pledoarie pentru moaşe

Un bec slab luminează încăperea atât cât să pot desluşi conturul feţei mici care este lipită de pieptul meu. Suntem doar noi două! Suntem noi două de fix 41 de săptămâni… doar că de câteva ore ea este pe pieptul meu… nedezlipită. Nu pot dormi… chiar dacă sunt obosită şi mă dor braţele care se reobişnuiesc să stea în poziţia „culcuş” şi mă ustură cusătura şi mă înţeapă spatele, nu pot închide ochii… Senzaţii vag familiare se trezesc în mine. Stau şi mă uit la minunea pe care o ţin în braţe! Am reuşit!

După 7 ani, am reuşit să nasc natural (după cezariană, fără epidurală şi fără medicaţie) şi consider că acest lucru a fost posibil în mare parte grație moaşelor. Astfel că nu am putut rămâne indiferentă la apelul Asociaţiei Moaşelor Independente (AMI) şi Asociaţiei pentru Naştere Naturală şi Alăptare (ANNA) şi consider că AVEM NEVOIE DE MOAŞE pentru motivele pe care vi le voi prezenta mai jos!

Înainte însă de a începe să vă expun argumentele mele, simt nevoia să precizez ce este o moaşă sau ce înţeleg eu când mă refer la o moaşă. Moaşa este persoana care a absolvit cursuri specializate în acest domeniu, recunoscute oficial atât de legislaţia ţării unde profesează (în România sunt specializări în cadrul facultăţilor de medicină şi necesită obţinerea licenţei) cât şi internaţional (cursurile urmate trebuie să se bazeze pe standardele Confederaţiei Internaţionale de Moaşe), este înregistrată la organismul profesional aferent şi are experienţă practică relevantă.


abnegaţia, blândeţea şi încrederea, de mare importanţă în definirea unei moaşe

Spre deosebire de moaşele de pe vremuri care aveau „şcoala vieţii” (şi bifau de cele mai multe ori doar ultimul criteriu, cel al experienţei), la ora actuală o moaşă deţine mult mai multe informaţii ştiinţifice care o ajută să îşi exercite profesia în mod competent şi îşi găseşte astfel locul în cadrul unei echipe medicale, alaturi de obstetrician-ginecolog şi neonatolog. De o mare importanţă în definirea unei moaşe este şi abnegaţia, blândeţea şi încrederea de care dă dovadă şi capacitatea de a le insufla beneficiarilor finali, şi anume gravidei şi familiei.

Din cele de mai sus se desprinde şi primul argument pentru prezenţa moaşei în sala de naşteri, şi anume acela că ea reprezintă liantul dintre toate entităţile prezente, împăcând interesele adeseori contradictorii. Grija şi responsabilitatea ginecologului au în prim plan femeia gravidă, a neonatologului au în prim plan nou-născutul, astfel că moaşa este cea care face puntea atât între mamă şi copil, cât şi între ginecolog şi neonatolog, prin rolul pe care îl joacă în timpul sarcinii, al naşterii şi ulterior acesteia.

Mai apoi, cele 3 roluri majore în timpul sarcinii, la naştere şi post-natal, pe care le joacă moaşa în viaţa familiei prezintă şi avantajul continuităţii îngrijirilor de către aceeaşi persoană. În timpul sarcinii, moaşa are ca obiectiv educarea şi pregătirea partenerilor pentru noul rol pe care urmează să şi-l asume, acela de părinţi. De asemenea, îi îndrumă şi îi ajută pe aceştia să se pregătească pentru naştere. În timpul travaliului şi al naşterii moaşa este cea care ajută femeia să se relaxeze şi să se simtă în siguranţă, creând astfel un teren propice pentru eliberarea hormonilor de naştere. Iar ulterior în primele săptămâni după naştere moaşa furnizează îngrijirile post-natale atât lăuzei cât şi nou-născutului.


La prima sarcină am considerat că dacă femeile au născut din noaptea timpurilor fără cursuri Lamaze, natura ştie ce are de făcut şi corpul meu la fel. Astfel încât nu m-am deranjat să mă pregătesc pentru naştere în niciun fel, nici fizic, nici mental. La a doua sarcină a fost suficient un curs de pregătire pentru naştere de circa 15 ore cu o moaşă certificată pentru a deprinde câteva tehnici de respiraţie, de relaxare, câteva noţiuni de anatomie şi puericultură.

La prima naştere am fost singură pe tot parcursul travaliului, nu am ştiut cum să gestionez frica şi durerea şi în final a fost necesară o cezariană. Pe când la a doua naştere am fost asistată de o moaşă pe întreaga durată a travaliului care mă masa, mă susţinea moral, îmi dădea explicaţii, exact ca un antrenor în timpul unui meci de box.

După ce am născut primul copil, în ziua în care ne-am întors acasă de la maternitate, o moaşă a venit şi timp de câteva ore ne-a arătat cum să ţinem bebeluşul în timpul băiţei, mi-a arătat cum să o alăptez, cum să îmi fac masaj în cazul în care se angorjează sânii, ne-a dat informaţii importante despre somnul bebeluşilor şi despre îngrijirea lor. Am beneficiat astfel de un bagaj de cunoştiinţe care ne-a permis, mie şi soţului meu, să fim siguri şi încrezători că îi oferim copilului nostru cele mai bune îngijiri. Acest lucru a fost determinant pentru a crea un ataşament sigur cu copilul fiind capabili să răspundem optim nevoilor lui încă din acele prime zile.

Tot o moaşă ne-a învăţat să facem masaj bebeluşului.

De la 6 luni am început să mergem la cursuri de înot pentru bebeluşi, ţinute (ați ghicit) tot de o moaşă.

Capacitatea proaspetelor mame de a înţelege şi răspunde nou-născutului este crucială nu numai pentru bunăstarea şi dezvoltarea copilului, ci mai ales al mamei înseşi.

Este deja acceptat şi demonstrat ştiinţific că experienţele şi emoţiile din timpul sarcinii şi al naşterii sunt predictori ai ataşamentului materno-fetal, care la rândul lui determină nivelul de rezilienţă şi dezvoltarea ulterioară a copilului. Un ataşament sigur (în care mama răspunde prompt nevoilor copilului) determină o rezilienţă crescută a copilului şi un mai mare succes în viaţă. Capacitatea proaspetelor mame de a înţelege şi răspunde nou-născutului este crucială nu numai pentru bunăstarea şi dezvoltarea copilului, ci mai ales al mamei înseşi. Contribuţia moaşelor poate astfel nu numai să reducă inegalităţile privind ataşamentul timpuriu între mamă şi nou născut, dar şi să reducă nivelul depresiilor post-partum.

Astfel nu este de mirare că ţări precum Canada, Anglia, Germania şi țările scandinave au adoptat politici publice de sănătate fizică şi mentală care au moaşa ca actor principal în domeniul peri-natal.

România are astăzi ocazia să facă un pas important în acest sens prin implementarea unei strategii naţionale de îngijire a mamei şi a nou-născutului bazată pe moaşe.

Semnează şi tu petiţia, distribuie articolul şi ia parte la schimbare, e maniera în care noi toți putem contribui la o mai bună îngrijire a mamei și copilului prin mijlocirea moașelor.

Distribuie

Nora Neghină

Nora Neghină este președinte și membru fondator al Asociației Mindsight România și expert în modelul de neurobiologie interpersonală dezvoltat de dr. Daniel J. Siegel.

Mai multe articole de Nora Neghină

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA