Pentru viață

Această pagină este destinată persoanelor interesate sa aplice în propria viaţă teoriile şi tehnicile din domeniul psihologiei şi psihoterapiei.

Pentru a favoriza o percepţie cât mai clară asupra psihoterapiei prezentăm sub forma unui interviu cele mai frecvente întrebari care le adreseaza solicitanţii unei intervenţii psihoterapeutice.

Ce este psihoterapia?

Psihoterapia defineşte tratamentul uzitat în cazul unor probleme psihologice. Psihoterapeuţii şi clienţii lucrează împreună pentru a înţelege problemele şi a elabora strategii psihoterapeutice. Accentul se pune de obicei pe schimbarea gândurilor, emoţiilor şi comportamentelor ineficiente.


Cele mai multe forme de terapie se centrează pe individ, dar psihoterapeuţii lucrează şi cu familii, cupluri sau grupuri. Pentru a găsi un psiholog sau psihoterapeut adresaţi-vă medicului de familie sau unui alt profesionist în sănătate sau cereţi recomandare din partea Colegiului Psihologilor din România sau a asociaţiilor profesionale care activează în regiunea dvs. Familia sau prietenii de asemenea reprezintă o sursă eficientă pentru recomandare, ori alteori informarea poate veni de la cultele religioase de apartenenţă. Dar de asemenea puteţi utiliza lista de psihoterapeuţi integrativi din cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Alegerea unui psihoterapeut potrivit este esenţială pentru construirea unei alianţe de lucru care să vă confere confortul psihologic de care aveţi nevoie. De asemenea este important să ţineţi cont de acreditarea şi competenţa specialistului cu care alegeţi să lucraţi.

Cum pot fi ajutaţi oamenii prin psihoterapie? 


Clineţii (pacienţii), de regulă, vin la psihoterapie cu prezentarea unor dificultăţi personale care determină un nivel ridicat de distres. Fiecare tratament psihoterapeutic debutează cu o explicaţie a faptului că distresului este adaptativ şi astfel clientul (pacientul) înţelege că poate să facă ceva pentru a-şi remedia situaţia. Implicarea în activităţi sănătoase determină schimbări pozitive la nivelul gândurilor, a exprimării emoţionale şi al relaţionărilor. Aspectul esenţial este determinat nu de tipul de abordare psihoterapeutică ci de convingerile clientului legate de eficacitatea tratamentului şi de colaborarea cu psihoterapeutul.

Ce face ca psihoterapia să funcţioneze, şi care sunt motivele pentru care este indicat să alegem o anumită formă de psihoterapie?   

Cercetările din domeniul psihoterapiei arată că nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte tipul de tehnică utilizată şi beneficiul asupra clientului. Însă, este foarte important ca „tratamentul” terapeutic să fie acordat de un psihoterapeut cu competenţe în acest sens, şi toate demersurile de intervenţie să fie în interesul clientului şi să favorizeze starea de bine a acestuia. Atunci când cercetările clinice arată că o tipologie de psihoterapie este mai eficient decât alta, diferenţele se referă nu la superioaritatea unei abordări ci la câteva diferenţe în ceea ce priveşte tratamentul.

Oricum există numeroase elemente comune în psihoterapie. De exemplu sute de studii de specialitate dovedesc că o relaţie colaborativă între client şi terapeut (ceea ce noi numim „relaţie terapeutică”) este „ingredientul” care asigură progresul terapeutic. Relaţia terapeutică este esenţială în toate tipurile de psihoterapie. Alianţa terapeutică este importantă şi în cazul tratamentului medicamentos pentru tulburările mentale. Cel mai important aspect în ceea ce priveşte eficacitatea terapiei este ca  psihoterapeutul şi clientul să muncească împreună pentru a atinge obiectivele psihoterapeutice (cu privire la starea de bine a clientului).

Unii psihoterapeuţi obţin rezultate mai bune în comparaţie cu alţii, care este cauza? 

Terapeuţii cei mai eficienţi sunt cei care păstrează contactul cu ştiinţa (cercetările de specialitate) şi rămân dinamici în ceea ce priveşte strategiile psihoterapeutice. Cercetările arată că alianţa terapeutică este elementul esenţial pentru obţinerea potenţialului maxim. Terapeuţii eficienţi au dezvoltat un simţ clinic care defineşte o abilitate deosebită de percepţie, înţelegere şi transmitere a mesajelor atât în plan emoţional cât şi social către client.

Studiile de specialitate arată că în cazul tulburărilor de anxietate şi a depresilor, psihoterapia poate fi la fel de eficientă ca şi medicaţia psihiatrică. În acest caz, de ce medicaţia este prioritară şi psihoterapia secundară ca tratament?

Este întradevăr supărător să ştim că chiar dacă eficacitatea şi siguranţa psihoterapiei este atât de ridicată, mulţi pacienţi (clienţi) sunt trataţi tot cu medicaţie psihiatrică. Explicaţia acestui fenoment este destul de dificilă şi răspunsurile implică desigur şi poziţia sistemului de sănătate de la nivel naţional şi internaţional.

În primul rând, industria farmaceuticelor duce o politică extrem de agresivă şi costisitoare pentru a dovedi publicului că tulburările mentale sunt cauzate doar de „ dezechilibre chimice la nivelul creierului” şi care pot fi remediate prin medicaţie.

În al doilea rând, problemele psihologice, aflate în continuă creştere, sunt tratate de specialişti primari care nu deţin competenţe sau formări în practica psihoterapeutică, însă sunt instruiţi pentru a  prescrie medicaţie.

În al treilea rând, deoarece psihotropicele sugerează că problema este de natură biologică clienţii (pacienţii) nu sunt responsabilizaţi vis-a-vis de acţiunile lor, considerând că luarea unor pastile este suficient pentru schimbarea de care au nevoie.

Organizaţiile profesionale şi psihoterapeuţii trebuie să promoveze psihoterapia ca o practică cu eficienţe practice pentru sănătatea mentală a omului. Adesea ne-am bazat pe faptul că cei care au beneficiat de psihoterapie sunt cei mai buni promotori ai acestor servicii, însă nu este suficient, trebuie să promovăm şi noi psihoterapia în rândul medicilor specialişti şi a clinicienilor care trebuie să perceapă importanţa comportamentelor sănătoase şi a psihoterapiei.

Cum determină un psihoterapeut dacă medicaţia este importanţă în tratamentul unui pacient?

Serviciile de sănătate sunt mult mai eficiente dacă sunt acordate cu sprijinul unor echipe interdisciplinare. Psihoterapeuţii (psihologii) colaborează cu medicii de familie, pediatrii şi psihiatrii fără excepţii. Adesea, evaluarea psihiatrică face parte din etapa de diagnosticare pentru un pacient, de exemplu în situaţii de depresie severă, tulburare bipolară şi unele tulburări de anxietate. În aceste cazuri există studii care dovedesc că intervenţia este mult mai eficientă dacă psihofarmacologia este combinată cu psihoterapia. De exemplu, în Statele Unite, unii psihologi sunt instruiţi pentru a avea competenţă în a prescrie şi medicaţie psihiatrică ca parte a strategiei de intervenţie. Din păcate nu putem spune acelaşi lucru şi despre medicii de familie sau specialişti, care nu sunt instruiţi petru a-şi dezvolta competenţele pentru psihoterapie. Oricum, şi în România mulţi psihologi colaborează cu medici de familie sau pediatrii şi astfel se dezvoltă o tradiţie pentru multidisciplinaritate. Mulţi medici recomandă pacienţilor serviciile psihologice şi psihoterapeutice ca modalitate de tratament. Părerea specialiştilor este că într-o primă fază ar fi mult mai indicat ca pacienţii să primească un tratament psihoterapeutic şi doar ulterior să se intervină cu medicaţie (dacă mai este cazul).

Dacă în calitate de client solicit pentru prima dată serviciile unui psihoterapeut cum pot să-mi dau seama care este specialistul care acordă intervenţia cea mai eficientă pentru mine?    

În primul rând este important să ştim dacă acel psiholog-psihoterapeut este acreditat de Colegiul Psihologilor din România ca având competenţă în această practică. Pentru a afla dacă este un terapeut competent este important să cunoaştem şi în ce măsură a ajutat acest terapeut clienţii prin practica sa. De asemenea, putem să ne auto-adresăm câteva întrebări simple: Mă înţelege acest psihoterapeut? Strategia de intervenţie propusă are sens pentru mine? Am convingerea că acest terapeut mă poate ajuta? Şi ce este cel mai important: Am făcut progrese?

Clienţii de regulă manifestă un răspuns pozitiv imediat după începerea terapiei, iar dacă progresul întârzie să apară şi după mai multe şedinţe, atunci este important să vorbim despre asta cu terapeutul nostru. Clientul şi psihoterapeutul pot să stabilească de comun acord când se finalizează terapia. Durata terapiei depinde adesea şi de problematica clientului, de obiectivele psihoterapeutice, de istoria şi caracteristicile clientului şi de evenimentele care se petrec în afara terapiei (situaţii specifice de viaţă: divorţ, decese, somaj, etc.). Considerăm că terapia este eficientă atunci când funcţionalitatea clientului este adecvată pentru el. În medie, o strategie scurtă de intervenţie cuprinde un număr cuprins între 6 şi 12 şedinţe, desigur durata este influenţată de tipologia problemei clientului.

Distribuie

György Gáspár

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de György Gáspár

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA