Pe care dintre ele o aleg, doctore?

Unul dintre clienții mei intră de curând pe ușa cabinetului și încă dinainte de a se așeza bine pe canapea, începe să strige cu disperarea unui leu încolțit: „Și pe care p**a mea o aleg? Că nu mai pot să fac pace cu ele! Am încercat cât am putut, dar ele nu vor, nu și nu…”

OK, îmi cer scuze pentru limbajul prea puțin elegant, însă am ținut să vă prezint cuvintele lui exact așa cum le-am auzit și eu. Acum că m-am asigurat că nu primesc prea multe critici pentru limbajul licențios, vreau să vă explic că problema clientului meu nu este una de infidelitate, sau cel puțin nu din perspectiva clasică a conceptului. Deoarece, ce-i drept îi este greu cu două femei, însă nu este vorba despre soție și amantă, nici despre fosta și actuala iubită. Clientul meu este blocat între iubirea pe care i-o poartă femeii cu care s-a căsătorit și dragostea eternă pe care i-o va purta mamei sale.

În ciuda faptului că cele mai multe bancuri despre soacră scot în evidență legătura acesteia cu ginerele, realitatea traiului cotidian ne dovedește că episoadele de tensiune psihologică dintre mama-soacră și nora sa sunt mult mai intense și mai dese decât citim în bancurile online. În mod invariabil, în ciuda credinței lui că în timp se vor iubi și ele, diferențele de viziune dintre soție și soacră erau tot mai evidente și parcă mai dureroase.

Ce n-ar da el să nu mai fie pus în situația de a alege între ele două? Dar cum va răspunde la întrebarea: Tu, a cui familie o alegi? În mod evident, ea, nevasta, caută semne să vadă că este de partea ei. Însă nici mama lui nu se mulțumește cu rolul secundar. Clar că este cea mai ridicolă situație pe care a întâlnit-o până acum. Deoarece le iubește pe amândouă. Dificultatea mea este că el, clientul, se uită serios la mine și se așteaptă să-i ofer un răspuns. Față de care dintre ele ar trebui să manifeste mai multă loialitate? Deoarece în mod clar rolul de împăciuitor sau mediator nu i-a fost de niciun folos.


Ahhh, acesta este unul dintre momentele în care terapeutul caută cu viteza unui motor de căutare Google, cu internet de cea mai bună calitate, fie ceva din ce a mai întâlnit prin cabinet, fie ceva din propria experiență, dacă aceasta nu a fost mult prea dureroasă, sau își amintește de bârfele de specialitate. Norocul face ca eu să fiu un mare fan al bârfelor, însă le prefer pe cele care sunt cât de cât susținute științific și atunci când au sens pentru mine țin să le sifonez prin cabinet sau conferințe de fiecare dată când am ocazia.

Și în timp ce clientul meu își retrăia calvarul relațional, mi-am amintit descoperirile realizate de John Gottman (unul dintre cei mai înverșunați cercetători în materie de anatomie relațională) care recomandă în astfel de situații, fără urmă de îndoială, că responsabilitatea bărbatului este aceea de a-i lua partea nevestei. Chiar dacă sună dur sau inuman, Gottman ne reamintește de faptul că – una dintre sarcinile principale ale fiecărui cuplu este construirea unui NOI cât mai solid între EL și EA.

Deci, soțul trebuie să-și asume în fața mamei sale că soția lui este prioritară. Familia lui de acum este familia în care se află el și soția lui; casa lui este de acum casa lor (a lui și a soției), și nu a mamei. El este în primul rând soț și abia apoi fiu. Aceasta nu este în niciun caz o poziție confortabilă, însă mai devreme sau mai târziu fiecare bărbat are de trecut prin acest moment. Acela în care, pentru a-și proteja granițele psihologice ale noii familii, va fi nevoit să accepte că este posibil să rănească sentimentele mamei sale.


Mai mult decât atât, îndrăznesc a spune că este absolut necesar, pentru binele unui mariaj, ca soțul să fie ferm într-o astfel de situație chiar dacă este măcinat de vinovăție sau chiar dacă nu va primi și acceptul zeiței mamă.

Distribuie

György Gáspár

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de György Gáspár

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA