Skip to content

Vacanța de vară este în toi, iar una dintre cele mai frecvente întrebări ale părinților are de-a face cu presiunea legată de… Ce facem cu școala în vacanță? Sunt mulți părinți care vin la psihoterapie cu această întrebare, adresată sub diferite forme. Există desigur temele stabilite de către cadrele didactice, în unele cazuri mai multe, în alte mai puțin, dar pe lângă acestea mai apare și o oarecare anxietate de performanță a părintelui, legată de faptul că s-ar putea ca într-o perioadă de doar câteva săptămâni elevul să se „deconecteze” prea mult de la școală.

De aceea, pentru a veni în întâmpinarea părinților și a contribui la starea de bine a relației dintre aceștia și copiii lor, am invitat la discuția noastră lunară din mediul online, câțiva dintre cei mai apreciați experți în pedagogie din țara noastră.

Repondenții acestui panel sunt:

  • Crenguța Lăcrămioara Oprea — este profesor universitar, deține un doctorat în Științele Educației și este director al masterului „Pedagogii alternative și artă teatrală în educație“ (PED-ArtE).
  • Oana Moraru — este, probabil, cel mai apreciat consultant educațional din România, fondatoarea școlii private Helikon, din Călărași, și creatoarea platformei Vocea Părinților. Are o experiență de 20 de ani în învățământ, unde a lucrat ca profesor de română și învățător.
  • Violeta Dascălu — e considerată cea mai activă directoare a unei școli de stat din România, Școala Ferdinand I.
  • Adrian Roșan — este profesor universitar, are o diplomă de doctorat și coordonează Departamentul de Psihopedagogie Specială din cadrul UBB.

De cât timp liber are nevoie creierul unui elev în timpul vacanței de vară?

Oana Moraru: Creierul nu-și ia liber, oricum. E bine să îl eliberăm noi de ceea ce e deja planificat de alții și de seria de întrebări pe care copilul nu și le pune niciodată. Învățarea școlară în România nu e pusă în scenă în așa fel încât să-i dea copilului timp pentru propriile curiozități. De aceea, temele devin o obligație, o rutină administrativă incompatibilă cu spiritul de vacanță.

Violeta Dascălu: Consider că vacanța trebuie trăită ca o perioadă binemeritată de joacă, de a petrece mai mult timp părintele cu propriul copil (în concediu sau în weekenduri). De asemenea, sunt multe activități recreative, mai ales în orașe, la care un copil poate să participe – tabere urbane, ateliere creative, tabere în țară sau străinătate, cursuri interesante etc.

Crenguța Oprea: În vacanță, ca și în timpul școlii, creierul are nevoie de odihnă, însă vacanța este mai generoasă în acest sens, de aceea putem profita de timpul liber al elevului, ca să-l lăsăm să lâncezească cel puțin 2 săptămâni după terminarea școlii. Apoi, treptat, reintroducem secvențe de activitate de învățare distractivă (dozate în funcție de particularitățile de vârstă și de cele specifice fiecărui copil), pentru antrenament, pentru dezvoltarea intelectuală și ca piedică în cale uitării.

Adrian Roșan: Depinde de fiecare copil, de vârsta lui, de experiențele sale de învățare, de tipul de atașament și de nivelul de autodeterminare.

Care este beneficiul temelor de casă de peste vară?

Violeta Dascălu: Nu au relevanță! Îl frustrează pe copil! Este doar o dorință a părinților, un fel de „așa era pe vremea noastră“!!! Dacă un copil este genial și cere el să lucreze, este altceva.

Adrian Roșan: Temele de casă sunt benefice peste vară dacă sunt alese și sunt planificate încât să permită: reprezentările multiple ale conţinutului; alternativele multiple de exprimare şi control; alternativele multiple de angajament şi motivaţie.

Oana Moraru: Niciun beneficiu. Tema este pentru orgoliul sau proiecțiile anxioase ale părinților. Toți profesorii știu că primele 3-4 săptămâni de școală sunt recapitulări cu toată clasa, pentru că, indiferent de cât a lucrat unul sau altul, e nevoie de sincronizarea cunoștințelor copiilor. Nu există niciun studiu care să arate că cine a lucrat pe vară intră mai proaspăt și mai receptiv la școală sau prinde materie în ritm mai alert decât ceilalți. Se merge la pas cu toată lumea.

Crenguța Oprea: Beneficii, pe lângă cele 3 de la întrebarea anterioară, ar fi: cunoașterea unor lucruri noi; dezvoltarea și fixarea cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor, abilităților; sporirea încrederii în sine.

Ce facem cu bibliografia obligatorie? Cum îi putem ajuta pe copii?

Adrian Roșan: Bibliografia obligatorie aș accesibiliza-o cu ajutorul tehnologiilor de acces și a tehnologiei informației și comunicării, astfel încât informația din această bibliografie să fie accesibilă, perceptibilă, operațională și motivantă. Aș încuraja nu doar citirea, ci și procesarea vizuo-spațială. Este absolut necesar ca, pentru vacanță, să alegem bibliografie care să stimuleze modul de structurare a valorilor în acțiune (altruism vs. egoism, curaj vs. lașitate, recunoștință vs. nerecunoștință etc). Prin abordarea transdisciplinară a sarcinilor de învățare (nu doar cognitive, ci mai ales sarcini de învățare autodeterminată) se poate constitui un reper de neocolit în viața copilului de vârstă școlară mică.

℗PUBLICITATE



Oana Moraru: Cu cititul, n-aș negocia. Cam 10 % din copii citesc din plăcere, restul trebuie împinși. Pentru acest majoritar rest, cititul trebuie integrat zilnic, ca obiceiul spălării pe dinți. Sunt profesori, din ce în ce mai mulți, care au introdus texte actuale și accesibile în bibliografia obligatorie. Sfătuiesc părinții să nu mai facă un cap de țară din asta: să stabilească o oră pe zi de liniște în casă – timp obligatoriu pentru citit. Nu e nicio traumă să te forțezi un pic pe rândurile cărții.

Violeta Dascălu: Este un subiect delicat!!! Pentru elevii mai mari, chiar este necesar. Pentru ceilalți, cred că ar fi potrivit să îi lăsăm să aleagă lecturi moderne. Le adoră!

Crenguța Oprea: Putem căuta împreună în biblioteca personală, în bibliotecile publice (iată o ocazie frumoasă de a le vizita și a-i familiariza pe copii cu acest mediu), în librării sau online. Chiar dacă nu reușesc să parcurgă toată bibliografia obligatorie în vacanță, demersurilor de căutare le putem da un scop și pot deveni interesante. Pot face acest lucru împreună și cu colegii sau prietenii lor (poate chiar și schimburi).

Ajută să-l întrebăm zilnic pe elev dacă îi sunt gata temele de vacanță?

Crenguța Oprea: Nu! Întrebându-l mereu, creăm o stare stresantă, posibil generatoare de repulsie, refuz. Aș agrea mai mult un comportament „umăr la umăr“ sau „hai să vedem împreună despre ce este vorba“ în rezolvarea temelor de vacanță. Și după ce l-am pornit, îl lăsăm pe copil, autonom, să continue, atunci când și el, și noi știm că poate și singur (în acest demers intervin particularitățile de vârstă și cele individuale).

Violeta Dascălu: Deloc! Nu recomand nici teme, nici interogatorii legate de acest subiect.

Oana Moraru: Dacă au teme de vacanță, atenția familiei nu trebuie să cadă pe ideea de a le termina, deci pe întrebări de genul „cât mai ai?“. Accentul trebuie să se ducă pe stabilirea unui program zilnic, acceptat și de copil, în care momentele mari de joacă, libertate și explorare la discreție să se îmbine cu câteva mici „insule“ de lucruri obligatorii: treburi în casă, timpul pentru citit, pentru igienă și organizare, timpul pentru obligațiile școlare. Copiii trebuie să vizualizeze cum viața lor îmbină libertăți frumoase cu obligații, ca pentru orice altă ființă umană.

Adrian Roșan: A-i întreba zilnic despre temele de casă nu face decât să transforme acest „leisure time“ (timp pentru relaxare) într-o perioadă care să genereze anxietate de performanță și toleranță scăzută la frustrare – în sensul că un timp (cel al vacanței) care este dedicat unor variate activități se transformă într-o perioadă cu activități impuse (uneori, și legat de discipline sau subiecte în care copiii au dificultăți și care le generează posibile scenarii cognitive de eșec).

Cu cât timp înainte de începerea școlii este indicat să pornim rutina de pregătire pentru noul an școlar și care ar fi pașii de aur?

Oana Moraru: Aș folosi ultimele săptămâni de vacanță la clasele primare pentru reamintirea algoritmilor de calcul; aș alcătui un jurnal retrospectiv al vacanței, ca să îl fac să își amintească puțin scrisul; m-aș uita cu copilul prin manualele viitoare și aș trece la negocierea viitoarei rutine, a orarului zilnic de acasă, după școală. Copiii au timp de readaptare la noul ritm, și pentru asta trebuie desenat noul scenariu. La fel aș face cu elevii de gimnaziu, de până în 12 ani.

Adrian Roșan: Nu cred ca este un timp generalizat, este necesar să fie personalizat pentru fiecare copil. Eu, în acord cu vârsta fiecărui copil, aș încuraja autodeterminarea. Ca reguli de aur, le propun pe cele ale lui Field şi Hofmann (1994): Cunoaşte-te pe tine însuţi; Valorizează-te pe tine însuţi; Planifică; Acţionează; Utilizează rezultatele şi învaţă. Din analiza celor 5 etape se observă că elementul central este luarea deciziilor. De exemplu, o subcomponentă a etapei „Planifică“ este formularea scopurilor. Pentru a formula un scop, implicit este necesară luarea unei decizii. De asemenea, în cadrul primei subcomponente „Cunoaşte-te pe tine însuţi“ elevul trebuie să decidă ce este mai important pentru el. Un indicator central al paradigmei care promovează autodeterminarea în instruire este formarea capacităţii elevilor de a lua decizii pe baza propriilor cunoştinţe şi a valorilor personale.

Violeta Dascălu: Poate, începutul lui septembrie… Discret. Mai întâi facem cumpărături pentru școală, apoi, încercăm să ne conectăm la ce va urma.

Crenguța Oprea: Aș spune că 1 septembrie e un start bun pentru a-i reaminti copilului cam câte zile mai sunt până reîncepe școala. Astfel, fără a-l zori sau stresa cu venirea școlii, stabilim împreună un plan de pregătire, de reorganizare a biroului, a rechizitelor și bilanțul temelor de vacanță (încă mai are timp pentru ele și apelăm la automobilizare). Momentul coincide cu schimbarea anotimpului, deci ne preocupăm și de noile haine și uniforme (organizarea spațiului în dressing).

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0