„Nu credeam că sunt capabil de așa ceva…” Înainte să te plângi de stres, citește aceste rânduri

Viețile fericite nu sunt lipsite de stres. Chiar dacă majoritatea oamenilor consideră că stresul este dăunător, nivelurile mai ridicate ale acestuia par a merge mână în mână cu lucrurile pe care le vrem: iubirea, sănătatea, succesul și satisfacția față de propria viață.

Noile idei despre stres – cum că acesta ar putea fi și benefic, sunt greu de crezut. Însă la nivel internațional oamenii de știință au pornit o adevărată revoluție în acest sens.

Se pare că modul în care gândim despre stres reprezintă una dintre convingerile fundamentale care ne pot afecta sănătatea fizică, psihologică și relațională. Cele mai recente descoperiri despre impactul real pe care stresul îl are asupra stării noastre psihice și fizice arată tot mai clar că:  gândirea noastră despre stres modelează totul, de la emoțiile pe care le simțim în timpul unei situații stresante, la modul în care facem față evenimentelor dificile.

Vestea bună din spatele acestor descoperiri este că ne putem cultiva o mentalitate care să sprijine buna noastră funcționare, chiar și dacă suntem ferm convinși că stresul este dăunător.


Grosso-modo am putea spune că avem două mentalități mari și late cu privire la stres: Experiența stresului ne distruge sănătatea și vitalitatea  – spun cei care cred că stresul este dăunător. Experiența stresului ne îmbunătățește randamentul și productivitatea – spun tot mai mulți experți în psihologia sănătății care au început să cultive o nouă viziune asupra stresului, una în care stresul ne face bine.

O opinie negativă despre stres este asociată cu urmări diferite, față de situația în care avem o perspectivă pozitivă. Cercetările ne arată că oamenii care cred că stresul este benefic sunt mai puțin deprimați și mai satisfăcuți de viețile lor, au mai multă energie și mai puține probleme de sănătate, spre deosebire de aceia dintre noi care credem că stresul este dăunător și ne raportăm față de provocări ca față de niște probleme copleșitoare.

A le spune oamenilor că stresul ucide este o strategie greșită pentru sănătatea publică, așa cum este și cu imaginile șocante de pe pachetele de țigări

Mai mult decât atât, potrivit mai multor cercetători din sfera psihologiei sănătății și a experților care construiesc politici de prevenție, a le spune oamenilor că stresul ucide este o strategie greșită pentru sănătatea publică. Observându-se că strategiile de încurajare ale comportamentelor sănătoase utilizate cel mai frecvent au produs exact opusul a ceea ce se așteptau experții în domeniul sănătății. Este ca și în studiile care evaluează impactul imaginilor șocante de pe pachetele de țigări. Avertismentele grafice au fost gândite pentru a reduce dorința fumătorului de a-și aprinde o țigară, însă se pare că efectul este contrariul. Iar motivul este foarte ușor de explicat din punct de vedere al comportamentului psihologic: imaginile de avertizare declanșează frica și ce mod de calmare al acesteia cunosc fumătorii? Desigur, aceștia fumează pentru a-și liniști anxietatea și a-și îmblânzi frica. Astfel, premisa principală cum că frica ar inspira schimbarea s-a dovedit a fi una greșită; așa cum în mod eronat se crede în educație că stigmatul, rușinarea și critica ar putea avea un caracter motivant și ar duce la schimbările comportamentale mult dorite.


Întorcându-ne la stres, noile directive ale programelor de promovare și menținere a sănătății nu ar mai trebui să se focuseze pe reducerea stresului, ci pe a-i ajuta pe oameni să funcționeze cât mai bine în prezența acestuia. Concluzie susținută și de faptul că stresul apare atunci când este în joc ceva de care ne pasă.

Noi, oamenii, folosim cuvântul stres pentru cele mai diverse situații. Suntem stresați pentru că a întârziat chelnerul să ne aducă comanda, dar și pentru că ne simțim amenințați de diferite pericole (să ne gândim doar la atentatele care bântuie în ultima vreme Europa). În ambele situații organismul nostru ajunge să producă în mod natural o serie de hormoni cu intenția de a-și activa resursele și potențialul pentru luptă și supraviețuire. Printre hormonii cei mai cunoscuți ai stresului adesea sunt amintiți cortizolul și adrenalina – reprezentând ceea ce numim reacția la stres. Aceștia ajungând să afecteze multe sisteme ale organismului, printre care sistemul cardiovascular și sistemul nervos. În mod biologic scopul acestor modificări este să ne pregătească pentru a reacționa cât mai repede, însă majoritatea dintre noi vrem să încetinim acest mecanism sau visăm chiar să scăpăm de el. Fără să conștientizăm că reacția la stres ar putea să fie cel mai bun aliat al nostru.

Un alt hormon surpriză care pare să se producă în situații de stres este oxitocina (numită în limbaj popular și hormonul îmbrățișărilor) – care activează nevoia noastră de conectare umană, sau, mai corect spus, de activare a resurselor prin conectarea la cei apropiați nouă, contribuind și la cultivarea curajului. Aceasta atenuează reacția de frică în creier, suprimând instinctul de „lovește sau fugi”. Astfel, așa cum spune și Kelly McGonigal – oxitocina nu te face numai să vrei o îmbrățișare, te face și mai curajos.

Nu credeam că sunt capabil de așa ceva

Probabil că mai mulți dintre cei care citiți aceste rânduri aveți în istoria personală experiențe care v-au arătat că în cele mai critice momente puteți da dovadă de multă putere, rațiune și mobilizare – episoade despre care adesea spunem că „nu credeam că sunt capabil de așa ceva”. OK, acestea se pare că fac parte din surprizele sau, dacă vreți, darurile pe care stresul ni le aduce. Energia pe care o obținem din stres nu doar că ne ajută să ne mobilizăm, să ne trezim din lentoare, dar ne pornește și creierul. Adrenalina ne deșteaptă simțurile. Pupilele se dilată pentru ca noi să putem vedea mai bine, în timp ce auzul se ascute pentru a procesa cât mai repede orice informație. În mod cu totul interesant, gândurile nu mai rătăcesc haotic, iar aspectele mai puțin relevante ale vieții sunt lăsate la urmă. Stresul ne poate crea o stare de atenție concentrată, una care ne ajută să avem acces la o mai mare cantitate de informații despre mediul fizic. Odată cu acestea putem simți și un mai intens sentiment de încredere și putere – deoarece ne crește motivația, iar cocktailul chimic din creier își face treaba.

Reziliența începe prin a ne schimba mentalitatea

Revenind din nou la mentalitatea pe care o avem cu privire la subiect, este de evidențiat și faptul că, potrivit noilor cercetări, mentalitățile despre stres sunt atât de puternice pentru că afectează nu doar modul în care gândim, dar și modul în care acționăm. Când ajungem să considerăm stresul ca un factor dăunător acesta devine ceva de evitat. Doar că atunci riscăm să evităm și contactul cu visurile și obiectivele noastre de viață, deoarece ajungem să ne concentrăm mai mult pe cum să scăpăm de stres și nu pe cum am putea să-i facem față. Acestea sunt contextele în care ne simțim incapabili în fața stresului și totul ni se pare lipsit de sens și împotriva voinței noastre. Iar cele mai mari greșeli pe care le facem în astfel de momente sunt: dezvoltarea unor tertipuri de sustragere a cauzelor stresului; recurgem la alcool, fumat și alte forme de dependență; ne îndepărtăm de cei dragi și valoroși nouă.

În timp ce oamenii care cred că stresul poate fi util ajung să-și dezvolte o reziliență mai bună în fața acestuia. Ei acceptă că ceva stresant a avut loc și nu mai pot schimba realitatea; se gândesc la strategii de înfruntare și nu de evitare a stresului; se informează, au curaj să ceară ajutor; încearcă să profite de situație într-un mod pozitiv, folosind-o ca oportunitate de creștere.

Aceste modalități diferite de gestionare a stresului pot duce la rezultate diferite. Când ne asumăm curajul de-a înfrunta direct dificultățile vieții, în loc să căutăm sursele de evitare, ajungem să ne creăm resurse și abilități pentru a ne confrunta cu stresul, devenind mai încrezători în capacitatea noastră de a face față provocărilor vieții. Mai mult decât atât, la fel ca în cazul multor mentalități, convingerea că stresul este util poate deveni o profeție care se autoîndeplinește.

Distribuie

György Gáspár

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de György Gáspár

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA