Într-o postare de pe blogul său, Josh Korda, învățat budist și mentor spiritual, răspunde uneii serii de cereri primite de la cititorii săi, care îi solicitau programări ca să îi ghideze prin perioadele lor dificile cu ajutorul tehnicilor de meditație pe care le stăpânește atât de bine. Cu această ocazie, Josh vorbește despre limitările meditației și ale tehnicilor de mindfulness.
„Oamenii sunt creați pentru socializare“, spune el. „Nevoia noastră înnăscută de conviețuire ne-a permis să supraviețuim și chiar să prosperăm peste vremuri. Luați aminte despre faptul că Neanderthalii nu erau doar mai mari decât noi, dar erau și mai puternici, mai rapizi și chiar aveau creierul mai mare. Cu toate acestea, substanța cenușie din sistemul lor nervos era distribuită în principal în zonele care procesează văzul și mișcarea; aceste brute de «veri» ai noștrii erau mult mai bine echipați pentru a exploata resursele singuri decât în grupuri de indivizi care să coopereze.“
Materia noastră cenușie, pe de altă parte, este mult mai bine reprezentată în lobii frontali, unde rezidă centrii limbajului și cei care reglează procesarea emoțiilor implicate în socializare, amândouă necesare conexiunii umane sigure și de lungă durată. La început toți prietenii noștrii ne-au fost complet necunoscuți – posibili adversari în lupta pentru resurse. Cumva, însă am reușit să lăsăm la o parte aceste suspiciuni înrădăcinate și să aplicăm aptitudinile care țin de empatie pentru a renunța la apărări, să ne coordonăm planurile, fiind dispuși să ne împărtășim secretele și să empatizăm cu emoțiile celuilalt; ne-am ușurat poverile și am împărtășit abundența. Astfel, ne-am exercitat marele nostru atu pentru supraviețuire, un atribut care a fost rafinat pe parcursul a milioane de ani. În măsura în care evoluția umană a fost pusă în mișcare cu un plan, obiectivul fundamental ajunge să dea roade atunci când ne folosim sinapsele pentru empatie și ne dezvăluim reciproc tristețea, frustrările, bucuriile și temerile.
Într-adevăr, în timp ce ne place să credem despre noi înșine că suntem creaturi raționale, tânjim, de fapt, după conectare. Conectarea emoțională, bazată pe contact vizual, expresii și îmbrățișări liniștitoare și sigure, este la fel de necesară sănătății mintale precum este mâncarea sau exercițiul necesar sănătății fizice. Studiile despre nivelul bazal al fericirii întreprinse de cercetători de vază ca Sonja Lyubomirsky, Jonathan Haidt și Roxane Silver, până la World Happiness Report au demonstrat un fenomen denumit „banda de alergare hedonică“: ne adaptăm mult mai ușor decât am crede schimbărilor în ceea ce privește securitatea financiară. De exemplu, cei ce câștigă la loterie, după aproximativ șase luni se întorc la același nivel de fericire ca înainte de a fi ales numerele norocoase. Ruperea unei relații însă, lasă urme de lungă durată la nivelul psihicului; de aceea, mulți dintre cei care se pensionează experimentează stări depresive sau anxioase – nu datorită pierderii veniturilor, ci din cauza pierderii conexiunilor interpersonale pe care le aveau la locul de muncă. Într-adevăr, cercetările din domeniul fericirii arată că relația cu prietenii apropiați este cel mai semnificativ factor determinant pentru liniștea sufletească – și în timp ce conectarea pe care o avem cu prietenii este în mare parte sub controlul nostru, genetica nu este.
℗PUBLICITATE
Dată fiind importanța conectării și grijii pentru ceilalți, ne putem întreba, pe bună dreptate, cum ne putem asigura relațiile? Câteva decenii de cercetare a relațiilor întreprinse de renumitul psiholog american John Gottman au arătat că legăturile interumane sunt cimentate de modul în care răspundem ofertelor de atenție din partea celorlați. Lăsăm mesajele telefonice la o parte, ne ridicăm ochii din telefon sau din televizor pentru a ne îndrepta atenția către celălalt și a empatiza? Daca da, dr. Gottman a descoperit că vom rămâne împreună bucurându-ne de relațiile noastre. Pe de altă parte, dacă vom considera ofertele de atenție ca fiind neimportante, nu vom lupta să ne rezolvăm conflictele alegând evitarea în locul comunicării, ne vom pune în pericol sănătatea mintală, indiferent câti bani sau câte realizări am avea.
Evident, având în vedere cât de dureroase pot fi experiențele abuzului, respingerii, abandonului sau rușinea cât și durata acestor răni, este de înțeles că mulți dintre noi să caute orice altă soluție pentru a-și amorți durerea emoțională în loc să caute noi oportunități de conecatre. Ne îndreptăm către pastile, ne adâncim în vizionatul excesiv de filme și seriale, muncim până ieșim din birou cu picioarele în față, înainte de a ne expune pericolului de a ne dezvălui în mod autentic emoțiile unui prieten, unui terapeut sau unui ghid spiritual. Cu toate acestea, tocmai dezvăluirea dificultăților nostre ne ajută să le putem face față; aceasta este natura umană, fie că vă face plăcere sau nu.
Astfel, când ne gândim la practica spirituală avansată, fie că ne vine în minte o măicuță creștină, un călugăr budist sau un yogin șezând în tăcere și reflectând, acestea sunt niște stereotipuri culturale care ne arată o imagine prost înțeleasă. Practica meditației în izolare ne poate ajuta să recunoaștem și să procesăm stările emoționale, dar adevărata vindecare apare în acele momente vulnerabile în care cineva ne privește în ochi, ne vede durerea și ne oferă oglindirea de care avem atât de multă nevoie.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
