Ascultarea este extrem de importantă, dar există momente în care simpla ascultare este extrem de dificilă. În loc să ascultăm pur și simplu, simțim nevoia să rezolvăm probleme. Nu realizăm că, doar ascultând, îi permitem celuilalt să se simtă auzit și, astfel, problema respectivă se dizolvă de la sine. E destul de greu să îl ascultăm pe celălalt fără să transferăm asupra noastră exprimarea lui. Să ascultăm înseamnă să primim ce spune celălalt fără să judecăm, încercând să îi înțelegem universul interior prin raportarea la propriul său sistem de referință. Pentru a asculta, trebuie mai întâi să tăcem, să ne stăpânim impulsul de a răspunde (care este principalul obstacol în calea ascultării). Iar a tăcea este, pentru cei mai mulți dintre noi, un lucru dificil. Cu cât celălalt ne este mai apropiat, cu atât emoțiile stârnite de ceea ce spune vor fi mai puternice. Dacă spusele celuilalt ne trezesc emoțiile, în noi vor exploda nevoi stringente de a ne exprima, de a ne explica, de a emite judecăți, de a da glas sentimentelor.
Ascultarea este un cadou frumos pe care îl poți oferi, cere sau primi. – Jacques Salome
Ascultarea ne conectează cu lumea din jur și ne ajută să îi înțelegem mai bine pe ceilalți. A fi un bun ascultător este important pentru calitatea vieții noastre sociale.
Ce fel de relație avem cu cineva care vorbește tot timpul și nu ne ascultă niciodată? O falsă relație. A vorbi fără a fi un bun ascultător nu va duce niciodată la relații semnificative. Să-i asculți pe alții – adică să-i asculți bine – este un lucru important și pentru dezvoltarea noastră personală, întrucât ne permite extinderea orizontului. Larry King spunea că „nu învățăm lucruri din ceea ce trebuie să spunem; învățăm din ceea ce au alții să spună“. Fiecare dintre noi are o lume proprie, plină de gânduri, idei, opinii, valori, experiențe și perspective. Acestea constituie orizontul nostru. Una dintre cele mai bune căi de a extinde acest orizont este să ne expunem la alte gânduri, idei, opinii, valori, experiențe și perspective.
În cartea Secretele succesului, Dale Carnegie citează o persoană care vorbea despre Sigmund Freud: „Privirea îi era blândă și binevoitoare. Atenția pe care mi-a acordat-o, aprecierea pe care am simțit-o față de ceea ce am spus, chiar și atunci când am spus-o rău, a fost extraordinară, nu ai idee ce înseamnă să fii ascultat așa.“ Această poveste despre Freud arată cât de important este să ascultăm și să-i acordăm celuilalt toată atenția. Niciodată nu știm ce fel de influență vom avea asupra acelei persoane.
Din păcate, avem tendința de a asculta doar mesajele pe care dorim să le auzim și de a filtra restul. Avem tendința de a evita în mod activ informațiile care contrazic ceea ce credem. Cu toate astea, toți vrem să vorbim pentru a fi ascultați cu adevărat.
℗PUBLICITATE
Vedem doar ce vrem să vedem; auzim doar ceea ce vrem să auzim. Sistemul nostru de credințe este ca o oglindă care ne arată doar ceea ce credem. – Don Miguel Ruiz
Ascultarea este dificilă mai ales atunci când lucrurile sunt greu de ascultat. Putem înțelege vreodată pe cineva complet? Bineînțeles că nu! Oricât am încerca să empatizăm, să ne punem în poziția altcuiva, nu putem fi cu adevărat acea persoană. Ceea ce putem face cel mai bine este să învățăm să îl ascultăm pe celălalt.
Este important să nu confundăm auzitul cu ascultatul. „A auzi“ și „a asculta“ înseamnă două lucruri diferite. A auzi este ceva care se întâmplă fără efort intenționat. Putem auzi ceva chiar dacă nu dorim să auzim. În schimb, ascultarea este ceva care se face în mod deliberat. Dacă ascultăm ceva, este pentru că alegem să ascultăm. Astfel, ascultarea poate fi sinonimă cu acordarea atenției. Ne aflăm de multe ori în situația de a aștepta ca celălalt să termine de vorbit pentru a ne vedea de drumul nostru – în acele situații, vorbim despre a auzi. A asculta este o formă de răspuns la ceea ce a împărtășit cu noi celălalt. Frumusețea ascultării este aceea că cei care sunt ascultați încep să se simtă acceptați, încep să-și ia mai serios cuvintele și să-și descopere propriul sine adevărat.
Poate că, atunci când nu ne simțim ascultați și înțeleși, avem partea noastră de responsabilitate. Poate că nu ne-am exprimat suficient de clar, poate am sperat că celălalt va ghici ceea ce vrem să spunem. Poate nu am îndrăznit să ne facem cunoscută dorința.
Toată lumea are ceva de spus. O poveste din care putem învăța ceva. Și niciodată nu știm unde ne pot duce cuvintele celui pe care îl ascultăm, nu doar îl auzim.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
