Kilogramele în plus: când folosim mâncarea pe post de ”pansament” pentru suflet

Obezitatea sau supraponderabilitatea au o serie de cauze atât neurobiologice, genetice dar și psihologice. Moștenirea genetică poate influența predispoziția la îngrășare, dar și anumite preferințe alimentare pe care le avem. De asemenea, alimentele procesate din comerț, cu precădere cele din industria fast-food, au un conținut ridicat în zaharuri și sare, substanțe care stimulează anumiți centrii aflați în creier și care condiționează mecanismele recompensei, creând un fenomen similar dependenței de droguri.

Însă și o serie de cauze educaționale au efect asupra modului în care copiii își crează obiceiuri alimentare dăunătoare. Folosirea frecventă a mâncării pe post de recompensă sau alinare din partea familiei când un copil face ceva bine sau este supărat, cu scopul de a oferi confort sau bucurie crează un mecanism pe care cei mici îl vor folosi ulterior pentru a-și oferi singuri acel confort. La fel de dăunătoare este și retragerea mâncarii ca pedeapsă: ”Deoarece ai fost rău, nu primești desert!”. Copilul se va ”premia” singur când va avea ocazia și poate avea tendința de a suplini pentru toate acele momente în care nu a avut acces la prăjitura preferată.

Abuzul și neglijența emoțională îi pot determina pe unii copii, în lipsa confortului emoțional, să își ofere singuri alinare sau chiar să se pedepsească singuri mâncând.


Abuzul și neglijența emoțională îi pot determina pe unii copii, în lipsa confortului emoțional, să își ofere singuri alinare sau chiar să se pedepsească singuri mâncând. De multe ori, acestora le este greu să se oprească, auto-controlul emoțional fiind dificil de realizat pentru un copil trist și dreprivat emoțional. Trebuie să atragem atenția asupra faptului că, numim neglijență emoțională inclusiv grija exclusivă a multor părinți pentru nevoile materiale și fiziologice ale copiilor și adolescenților. Obsesia pentru acestea ne face să uităm a oferi o îmbrațișare, un cuvând frumos sau laude celor pentru care noi suntem cei mai importanți din lume. Geenen Roth descrie aceste mecanisme folosindu-se de propia-i poveste în cartea ”Când mâncarea ține loc de dragoste”.

O altă cauză a problemelor de alimentație, frecvent întâlnită în practica clinică, este legată de perfecționismul părinților și paradigma ”gras = urât, slab = frumos”. Unui copil care încă nu are creierul pe deplin dezvoltat îi este greu să-și controleze impulsurile legate de diversele pofte alimentare. Dacă părintele îl întâmpină cu critică și îl rușinează pentru modul în care se alimentează, felul în care arată și este foarte atent să-i atrage atenția la fiecare kilogram în plus, copilul are foarte mari șanse de a dezvolta o tulburare alimentară.

Pe moștenirea genetică avem mai puțin control, dar restul cauzelor avem puterea de a le modifica. Altfel, copilul are mari șanse de a evolua către probleme grave de sănătate fizică și mintală. Printre cele mai frevent întâlnite probleme psihice ale copiilor supraponderali se numără: tulburările depresive, anxietatea socială, dar și tulburările de alimentație – anorexia și bulimia – care sunt printre puținele cauze psihiatrice de moarte!


Unii copii sunt victimizați nu numai de colegi dar și de profesori, experiențe care își pun adânc amprenta pe stima de sine.

Copiii supraponderali mai sunt expuși și unei serii de probleme socaile: în rândul egalilor de vârstă ei pot deveni, în funcție de temperamentul cu care s-au născut, victime sau abuzatori în contexte de bully-ing. Unii copii sunt victimizați nu numai de colegi dar și de profesori, experiențe care își pun adânc amprenta pe stima de sine. Alte ori, un copil care știe că are o problemă, va ataca el înainte de a fi atacat de ceilalți, transformându-se în abuzator.

Studiile, dar și experiența clinică, ne-au arătat că atenția deosebit de mare acordată imaginii corporale și comportamentele alimentare greșite sunt semnale ale unei vulnerabilități emoționale. Mancarea este folosită frecvent ca un mecanism de reglare a anxietăților.

Dar ce putm face, ca adulți ca să atenuăm aceste probleme și sa le oferim copiilor noștri niste principii de viață sănătoase și o șansă de a deveni cea mai bună versiune a lor?

Rutinele de masă corecte încă de la vârste mici – fără tabletă, TV sau alte distracții care să îi facă pe copii să asocize masa cu jocul, trebuie evitat șantajul emoțional pentru mâncat, masa se va servi la masă și nu în toată casa, iar părinții sunt sfătuiți să nu se comporte de parcă masa ar fi cel mai important moment din viața unui copil sau ca și cum dacă nu mănâncă o masă sau chiar mai multe, copilul va muri. De asemenea, este important să nu oferim gustări sau sucuri în afara celor doua gustări prestabilite și recomandate (din timpul zilei și după-amiaza). Tot de la vârste mici, este bine să vorbim cu copiii despre senzația de foame și cea de sațietate și să îi învățăm să mănânce doar cand le este foame și până se satură.

Pe de altă parte, trebuie să fim în permanență atenți față de nevoile emoționale ale copiilor noștri. Vom oferi confort, laudă, îmbrățișări, apreciere, le vom asculta părerile și nevoile și nu-i vom recompensa sau alina pe copii oferindu-le mâncare.

Suntem cu toții diferiti și nu ne criticăm pentru diferențele dintre noi sau pentru defecte corporale.

De asemenea, o paradigmă sănătoasă conform căreia să ne creștem copiii este ”Suntem cu toții diferiti și nu ne criticăm pentru diferențele dintre noi sau pentru defecte corporale”. Copiii învață din observarea adulților semnificativi din viața lor; dacă părinții jignesc și îi judecă pe alții pe motive de imagine corporală, în mod cert copii vor proceda la fel!

Am enumerat mai sus, o serie de măsuri de prevenție, care ar trebui luate de toți părinții. Pentru acei părinți cu copii supraponderali este bine să știe că stima de sine a celor mici se află în mâinile lor iar critica și atenționarea asupra obiceiurilor alimentare sau a imaginii corporale fac mai mult rău decât bine. Astfel de comportamente ar trebui să ia sfârșit, indiferent cât de greu ne este să facem asta!

Când avem deja un copil cu probleme legate de greutate, pe lângă atenția foarte mare către a descoperi care sunt golurile pe care acesta le umple cu mâncare, este bine să îl îndemnăm să își cunoască corpul și să se accepte fără a se judeca aspru. Asta poate începe cu noi care renunțăm la comportamentele de critică dar și prin practica unor sporturi care să il ajute în acest demers, să-și conștientizeze corpul, cum ar fi pilates sau yoga. Pentru început, aerobicul și exercițiile de forță (multe, interzise, teroretic minorilor), deși cu rezultate rapide, nu fac decât să îi facă să se simtă și mai defecți și incapabili.

Vedem prea mulți copii și adulți care, după regimuri foarte restrictive și chinuri nesfârșite la sală, alături de antrenori care perpetuează umilința, după ce declară sus și tare că au înțeles că trebuie ”să își schimbe modul de viață”, se întorc în câteva luni sau ani la o greutate care îi plasează la risc pentru multe boli grave. Motivul este simplu: s-au adresat simptomului – reprezentat de greutatea în plus – și nu cauzei – problema emoțională pe care o ”acoperim” cu mâncare.

Aș vrea să menționez că am exclus din discuție acele persoane care suferă de afecțiuni organice care îi predispun la obezitate.

Distribuie

Cristina Petrescu-Ghenea

Este medic specialist în psihiatria copilului și adolescentului, psihoterapeut de cuplu și familie. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București și programul de formare al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. Este unul dintre psihoterapeuții asociatiei, autor al site-ului paginadepsihologie.ro și coordonator al grupurilor de formare în psihoterapia familiei din București.

Mai multe articole de Cristina Petrescu-Ghenea

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA