Într-o țară în care grupări extremiste întrerup difuzarea unor filme premiate internațional cu cântece religioase, rugăciuni și mesaje care instigă mai degrabă la ură decât la iubirea de aproape, iată că noi preluăm articole din presa de specialitate, care ne vorbesc despre diferențele dintre sexe și despre cât de validă este ideologia care vorbește de disoluția genurilor. Scriu acest material neștiind și neînțelegând dacă are vreun rost – pe aceste plaiuri mult prea mioritice câteodată pentru astfel de polemici avangardiste.
Pentru început, o serie de termeni referitori la sex, identitate și exprimarea acestora trebuie explicați și clarificați.
În funcție de ce tip de organe genitale deține un copil, acestuia i se va atribui la naștere sexul feminin sau masculin. Genul include constructe ca identitatea de gen și exprimarea acesteia, dar nu și orientarea sexuală (care este legată de genul persoanelor de care ne simțim atrași). Culturi ca cele ale unor triburi din Samoa, Polinezia sau anumite comunități din America Latină recunosc existența unui al treilea gen, care nu este nici feminin și nici masculin.
Identitatea de gen, care se stabilește de obicei până în vârsta de 3 ani, se referă la a te simți bărbat sau femeie sau un gen care se identifică cu ambele sexe (fiind fluid sau de niciun gen). Astfel, persoanele cisgender sunt cele care se identifică cu sexul stabilit la naștere, iar cei transgender sau non-binari sunt cei care nu se identifică cu sexul dat de organele genitale cu care s-au născut. Astfel, în funție de identitatea de gen putem fi: femei, bărbați sau non-binari.
Sexul biologic există sub forma unui spectru – fiind determinat de cromozomi, organe genitale, gonade și hormoni. Majoritatea oamenilor se regăsesc în categoria feminin sau masculin; dar până la 1% din populație se poate regăsi între categorii. Astfel, sexul feminin este definit de doi cromozomi X, ovare, organe genitale feminine și carecteristici secundare sexuale feminine. Sexul masculin presupune existența unui cromozom X și a unui cromozom Y, testicule, organe genitale masculine si carateristici sexuale secundare masculine. Persoanele intersex pot deține orice combinație de cromozomi masculini și feminini, atât țesut ovarian, cât și testicular, dar și organe genitale și caracteristici secundare ale ambelor sexe.
Exprimarea genului se referă la modul în care oamenii își manifestă genul prin vestimentație, comportamente, limbaj și alte caracteristici externe. Că acestea sunt etichetate drept masculine sau feminine, asta poate varia de la o cultură la alta. În acest sens, „masculine“ sau „feminine“ aici se referă la caracteristici pe care cultura în care individul trăiește le asociază cu genul respectiv. Între cele două variante – masculin și feminin – se află combinația de trăsături masculine și feminine sau o exprimare non-tradițională a genului numită androgin. Personalități ca Geoge Michael sau Prince sunt modele bine-cunoscute ale androginității.
În culturi cum e cea a Statelor Unite ale Americii – unde oamenii par a căuta disperați noi etichete (care mai de care mai incluzive), dar sfârșesc prin a-i exclude permanent pe unii și, de cele mai multe ori, formulează etichete aberant de corecte politic – tânăra generație Millennials contestă binaritatea genurilor cu care omenirea a trăit până acum, cerând societății să recunoască existența unui întreg spectru. Evident, ca orice mișcare de emancipare, și cea care vorbește de „Fluiditatea Genurilor“ are implicații complexe, care nu pot fi totdeauna departajate ca pozitive sau negative, căci consensul se află într-o zonă gri. Ceea ce cer o mare parte dintre avocații acestei mișcări este ca toată lumea să fie tratată la fel, indiferent de identitate sau gen. La nivelul drepturilor sociale de care ar trebui să beneficiem cu toții, acest lucru este o nevoie a umanității; sunt însă multe alte aspecte ale vieții pentru care această cerință este nefondată, unde chiar poate crea dificultăți marcante.
Asupra unora dintre acestea avertizează și Michael Gurian, cunoscut autor în domeniul psihologiei educaționale și a psihologiei sexelor, în articolul He, She, X, They: the amazing minds of boys and girls.
℗PUBLICITATE
Dacă vorbim de aspectul biologic și anatomic, oamenii de știință (în special cei din lumea medicinei) avertizează asupra modului în care atitudinea de a nu discrimina între genuri poate fi dăunătoare actului medical care trebuie personalizat pentru fiecare pacient, inclusiv în funcție de gen. În acest sens, este nevoie să luăm în considerare nevoile categoriei intersex sau de transexuali, ca fiind nevoi diferite de cele ale restului populației, în loc să adoptăm o atitudine în cadrul căreia nu luăm în considerare sexul pacientului, făcând abstracție de acesta.
Dacă ne uităm la diferențele cerebrale dintre cele două sexe, vedem cum neuroștiința ultimilor ani ne-a arătat că există diferențe semnificative atât din punct de vedere constituțional, cât și funcțional. Băieții au centrii vorbirii și limbajului în emisfera stângă, pe când fetele procesează limbajul în ambele emisfere cerebrale. Femeile folosesc pentru procesarea experiențelor zilnice și a învățării de 10 ori mai multă substanță albă ca bărbații, în timp ce aceștia folosesc de 7 ori mai multă substanță cenușie ca femeile pentru același proces. Acestea sunt doar două dintre numeroasele aspecte care ne diferențiază. Dacă nu ținem cont de asemenea diferențe în sistemul educațional (și noi nu ținem în Romania, fiind astfel – fără să vrem – foarte „gender fluizi“ la acest capitol), nu vom crea pentru băieți și pentru fete oportunități astfel încât să se dezvolte la potențialul lor academic maxim. Pentru a asigura succesul copiilor, este nevoie să includem metode de predare care să ia în considerare atât stilul de învățare al fetelor, cât și pe cel al băieților. Nu îi putem trata, așa cum se întâmplă actualmente, ca pe o masă amorfă – deoarece mulți vor rămâne pe dinafară.
Hormonii sexuali, estrogenul și testosteronul există în fiecare celulă, dar în cantități ce diferă pentru fiecare dintre noi, ducând la variațiuni individuale majore. Astfel, aceste variații stau la baza faptului că 10% din populația lumii se identifică drept LGBTQ, iar 20% dintre oameni se văd mai degrabă undeva spre centrul spectrului de gen. Astfel, o fată poate simți și gândi mai masculin, pe când sora ei se va plasa în zona feminină a spectrului. Același lucru poate fi valabil și pentru un băiat. După cum arată și procentele, astfel de creiere (bridge brains cum sunt numite în limbaj de specialitate) sunt mai mult excepția, nu regula.
Deși fluiditatea de gen pare a fi o mișcare nouă, nu este. Încă de la începutul secolului trecut, se discuta în țările vestice despre androginizare. Este adevărat că vocabularul de la acea vreme nu era atât de bogat. Aceste discuții se datorează și faptului că multe țări din lumea „civilizată“ le oferă tinerilor condiții de viață care îi ajută să nu se mai afle permanent în modul de supraviețuire. Acesta este un privilegiu care nu poate fi regăsit în locuri unde sărăcia sau conflictele armate nu lasă loc unui context pentru discuții legate de sex sau gen.
Pentru emanciparea femeilor, una dintre ideile propuse de mișcarea androgină – și anume aceea că nu ar exista niciun fel de diferențe între bărbați și femei – a funcționat de minune, deoarece mișcarea și-a atins în mare parte scopul. Această idee nu a fost și nu este fundamentată științific, iar ea revine în actualitate odată cu mișcarea disoluției genurilor. Trebuie să recunoaștem meritele mișcării de emancipare a femeilor, pentru că a deschis o nouă eră a civilizației, deschizând minți și suflete. În același timp, trebuie să acordăm atenția cuvenită ideilor vehiculate în prezent în societate, deoarece se afirmă din ce în ce mai des despre sex/gen că ar fi învățat prin socializare, și nu atribuit natural. În momentul de față, nici această convingere nu se bazează pe un fundament științific. Dr. Gurian atrage atenția asupra faptului că înglobarea unei astfel de idei în sistemul de învățământ, doar de dragul unui trend și al corectitudinii politice, poate fi periculoasă. „Considerând că nu există diferențe între modul în care învață fetele și băieții, putem expune la risc viețile academice și profesionale a sute de mii de tineri“, spune Gurian.
Cu toate bunele intenții în ceea ce privește egalitatea de șanse, cei preocupați de câștigarea și aplicarea unor drepturi civile și sociale pentru toate categoriile (mai ales cele minoritare, care sunt prin aceasta mai vulnerabile) riscă uneori să ignore datele furnizate de știință. În acest caz, pare a nu se acorda atenție descoperirilor pe care ni le pun la dispoziție biologia și neuroștiințele, prevalând discursul ideologic asupra sexului și genului și revoluționara idee de disoluție a genurilor. Putem fi de acord cu ideea că există multe moduri în care ne putem defini din punct de vedere al sexului, al orientării sexuale și al identității de gen; dar asta nu înseamnă că putem ignora diferențele de gen, care sunt mai degrabă norma, nu excepția. În momentul de față există peste 1000 de studii care au cercetat și documentat diferențele dintre EL și EA; pe când pentru ideea fluidității de gen nu există la acest moment dovezi științifice solide. Pe de altă parte, într-un moment în care fiecare își cere dreptul de a se defini cum consideră de cuviință, cum simte, cum gândește, pare ușor aberant să cerem societății să ne trateze pe toți la fel.
Concluzia lui Michael Gurian este că avem nevoie de discuții care să înglobeze atât ideea fluidității de gen, cât și diferențele evidențiate de știința genurilor, „în scopul de a putea crea sisteme familiale și educaționale care funcționează atât pentru fete, cât și pentru băieți, dar care să protejeze și populațiile vulnerabile LGBTQ“.
Ideea de fluiditate a genurilor are dreptate asupra unui aspect: nu suntem sexe opuse, ci complementare, deoarece de milioane de ani pe acest pământ există ambele sexe – create pentru a funcționa împreună, nu în opoziție, dar în moduri care diferă semnificativ.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
