Skip to content

Dr. Tina Payne Bryson este psihoterapeut, expert în parenting şi autor al mai multor cărţi dedicate părinţilor, psihologilor, profesorilor, în general celor care interacţionează cu copiii.

Am avut onoarea să o cunosc pe Tina Payne Bryson la Bucureşti în 2016, când, împreună cu colega şi prietena mea, Nora Neghină, de la Mindsight, am organizat o conferinţă de parenting despre cum să le facem „Disciplina fără dramă“ copiilor noştri. Tina Bryson ne-a învăţat pe toţi cei prezenţi cum să punem accentul pe conectarea emoţională, pe compasiune și pe respect în relaţia cu copiii noştri şi cum putem transforma momentele tensionate în oportunităţi de învăţare. Ne-a vorbit despre o serie de strategii de interacţiune, având la bază cercetări din neuroştiinţe, care să ne ajute să ne înţelegem mai bine pe noi înşine şi pe copiii noştri. A sosit în România alături de frumoasă ei familie, iar pentru mine, şansa de a o observa manifestându-se şi în rolul ei de mamă, a reprezentat un foarte bun model despre cum să împaci şi să îmbini cu blândeţe rolul de părinte cu cel de psihoterapeut.

Astăzi, dr. Tina Payne Bryson a avut amabilitatea să răspundă, cu răbdare, câtorva dintre întrebările mele.

Noi, în calitate de părinți, avem un efect direct asupra arhitecturii creierului copiilor noștri. În cărțile dvs., scrise împreună cu dr. Siegel, Creierul copilului tău și Inteligenta parentală, propuneţi o serie de strategii de interacţiune cu copilul, bazate şi pe funcționalitatea creierului. Cum ne putem asigura că avem un efect pozitiv asupra creierului copilului?

Avem un anumit impact asupra creierului copiilor noștri, în funcție de experiențele pe care le oferim. Cea mai puternică experiență pe care le-o putem dărui este chiar relația pe care o avem cu ei. Studiile arată că unul dintre cei mai buni predictori ai dezvoltării optime a creierului copilului nostru este faptul că el se simte în siguranță atașat de noi. Acest lucru înseamnă că, de cele mai multe ori, noi îi ajutăm să se simtă în siguranță, să știe că sunt văzuți și să se liniştească, astfel încât, cu încredere, ei să fie conștienți că atunci când vor avea nevoie de noi sau când vor traversa un moment dificil noi le vom înţelege şi împlini nevoia și le vom răspunde într-un mod sensibil și previzibil pentru ei.

Toți părinții experimentează, cel puțin o dată, un acces de furie al copiilor lor. Care este cel mai potrivit mod de a ne comporta în preajma unui copil ce reacţionează puternic emoţional sau comportamental și cum îi putem obţine cooperarea în acele momente? Cum putem transforma o izbucnire emoţională sau comportamentală negativă într-o lecție pozitivă?

Când copiii noștri sunt reactivi, înseamnă că manifestă de obicei un răspuns la stres. Atunci când simți că nu te poţi controla și ești reactiv, te simţi rău, iar copiii nu știu ce să facă în astfel de momente sau nu au încă dezvoltate abilităţile pentru a evita asemenea stări sau pentru a le putea controla. Când copiii noștri au un astfel de moment, adică le este cel mai rău şi se comportă ca atare, atunci ei au cel mai mult nevoie de noi. Au nevoie ca noi să fim calmi – și să-i liniștim şi pe ei că totul va fi bine. Nu pot să ne audă, să fie cooperanți sau să învețe foarte bine o lecție, atunci când sunt reactivi. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să-i mângâiem și să le oferim împăcare. O modalitate de a face faţă în aceste momente este să impunem limite de comportament, dar în acelaşi timp să le oferim şi foarte multă empatie. Odată ce sunt liniștiți și i-am ajutat să se simtă în siguranță, văzuți și alinați, ei îşi pot învăța şi lecția.

℗PUBLICITATE



V-am auzit vorbind de câteva ori despre „intentional parenting“ și despre cum să fim părinți conectaţi la momentul prezent. Puteţi explica în câteva cuvinte, pentru cititorii noștri români, ce înseamnă să fii intenționat și ancorat în prezent, în rolul de părinte?

Să fim părinți prezenți se referă la faptul că, într-adevăr, suntem interesaţi de ceea ce se întâmplă în acel moment cu copilul nostru, în loc să fim blocați în trecut sau să ne temem de viitor. Este vorba despre faptul că acordăm o atenție deosebită în acest moment copilului. Fiind părinți intenționați înseamnă că reflectăm (ne gândim) la tipul de părinte care vrem să fim și facem pașii necesari pentru a fi acel părinte. Suntem opusul părinților pe „pilot automat“, ce reacționează doar la emoțiile și temerile lor sau își cresc copiii într-un mod asemănător cu cel al părințiilor lor, adică fără să ia decizii intenționate cu privire la tipul de părinte care vor să devină.

Sunteţi mama a trei băieți minunați. Probabil, aţi asistat la o anumită rivalitate între fraţi. Cum v-ați descurcat cu momentele lor de conflict? Aveţi câteva sfaturi pentru părinți, în scopul de a întări legăturile dintre fraţi?

DA! Am asistat la o mulțime de conflicte între fraţi. Iar acest lucru este normal. Încercați să îi determinaţi pe copii să îşi găsească singuri soluţii și să direcționeze conflictele spre niște oportunități pentru a învăța şi despre alte perspective, dar și cum să îşi ceară scuze sau să repare relaţia atunci când greşesc. Cel mai bun lucru pentru a consolida legătura dintre fraţi este să-i ajutați să se distreze împreună! Să-i ajutați să-și construiască amintiri și ritualuri și să se bucure cu adevărat unul de celălalt, cu multe râsete și cu devotament, este ceea ce îi ajută să devină prieteni buni pe viață.

Viitoarea carte pe care o scrieţi împreună cu dr. Dan Siegel, Yes Brain, este despre cum să le dezvoltăm copiilor noștri o „mentalitate pozitivă, deschisă, receptivă“. Această carte, ca și cele precedente, se bazează pe cercetări științifice despre modul în care funcționează creierul. Cum poate un părinte sau cineva care lucrează cu copiii să-și dezvolte propriul mod receptiv de interconectare, pentru ca la rândul lui să poată dezvolta sau să poată accesa mai bine partea pozitivă şi receptivă a creierului, acel „yes brain al copilului lor?

Vom avea o secțiune în fiecare capitol al cărţii prin care ne propunem să îi ajutăm pe părinți să-şi dezvolte propriul lor creier-pozitiv (YES brain). Ideea principală de reţinut este că părinții sunt cel mai în măsură să modeleze și să aibă un mod receptiv şi deschis de parenting și de interacțiune cu copiii, doar atunci când ei înșiși au reflectat asupra propriilor povești de viaţă, s-au înțeles pe ei înșiși și şi-au înţeles trecutul și felul în care aceste experiențe au avut impact asupra stilului lor actual de parenting. De asemenea, putem să ne întărim zona de receptivitate şi pozitivitate a creierului, atunci când ne îngrijim de noi înșine și de propriile noastre nevoi de somn, distracție, relaţii de prietenie și activitatea fizică, astfel încât să avem capacitatea de a fi deschiși, răbdători și receptivi la nevoile copiilor noștri.

Oana Calnegru este psiholog și psihoterapeut de familie şi trainer de programe de dezvoltare personală adresate copiilor şi părinţilor. A absolvit programul de formare în psihoterapia relațională din cadrul AMPP.

Caută
Coșul de cumpărături1
-
+
Subtotal
23,65 lei
Continuă cumpărăturile
1