Skip to content

„L-am cunoscut acum șase luni, într-o zi de început de vară, toată natura era de partea mea pentru că știa că urma să mă-ntâlnesc cu fericirea, cu iubirea vieții mele… Era un bărbat draguț, sensibil, atent și cu bun simț și-n următoarele ore urma să descoperim că avem aceleași valori de viață, iubim aceleași lucruri și avem aceleași dorințe ne-mplinite… Parcă ne cunoșteam de când lumea și ne bucuram ori de câte ori mai descopeream câte un punct în comun…

Ne-am îndrăgostit iremediabil din prima clipă, am rămas îndrăgostiți și după ce am știut că el are un copil dintr-o căsătorie anterioară iar el a știut despre mine acelaș lucru. Ce coincidență, până și aici parcă avusesem același destin nemilos… Eu eram din Maramureș, el de la malul Mării Negre. Ce interesant, oare ce ne-o fi adus împreună? Întrebare cu iz de curiozitate la care nu am căutat răspuns nici unul dintre noi…

Ne-am întâlnit în fiecare lună, o dată și uneori de câte două ori, iar în ultimul timp am început să ne întrebăm încotro se îndreaptă relația noastră, trebuia să hotărâm unde vom locui. Eu aveam aici un job bine plătit și o familie care mă ajuta foarte mult în îngrijirea copilului. El avea acolo un job bun și un copil cu care la fiecare 2 săptămâni petrecea 4-5 zile care îl încărcau emoțional și fără de care nu ar fi putut să fie. Eu mă simțeam temătoare și ca unic copil la părinți ce am fost, aveam nevoie de părerea lor în ce urma să fac pentru că știam că ei sunt cei ce-mi vor binele și au și mai multă experieță. El se simțea temător și incapabil de a renunța la zilele pe care le petrecea alături de copilul său. Eu mă simțeam un pic geloasă pe copilul lui care-l ținea departe de mine, el simțea că nu ar fi putut să se bucure alături de copilul meu fără să se gândească la lipsa copilului său. Eu am cerut părerea prietenilor mei pentru că simțeam că aceasta e o problemă cu mai multe răspunsuri. El nu a cerut părerea nimănui, spunea doar că mă iubește și pe mine și pe copilul lui și că trebuie să ne găsim împreună rezolvarea la această situație. În jurul meu toți spuneau, ce să caut eu la capătul celălalt al tării, dacă m-ar iubi ar veni aici el, cum mă voi descurca și cu serviciul și cu copiii… Vocea mea interioară care spunea cât de mult îl iubesc, cât de bine ne potrivim, cum ne bucurăm când suntem împreună și câte vise ne clădiserăm și câte planuri făuriserăm, vocea mea încrezătoare și plină de speranță devenea din ce în ce mai șovăitoare și mai înceată. Vocile din jurul meu, părinții, prietenii, colegii de serviciu, ocupau tot spațiul și deveneau puternice și ferme. El mi-a observat ezitarea și treptat a devenit și el ezitant. La ultima noastră întâlnire am devenit mai încrâncenată și mai revendicativă. El a devenit mai tăcut și mai reținut. După câteva clipe apăsătoare a pronunțat verdictul, ar fi mai bine să ne despărțim acum, definitiv, să nu mai suferim… și a plecat.

A trecut o săptămână de atunci, simt în jurul meu un gol imens și-mi dau seama că în locul acela era el, peste tot în jurul meu era el și acum nu mai este și-l vreau înapoi, ÎL VREAU ÎNAPOI !!!! L-am sunat, i-am spus că am greșit, că am ascultat ce mi-au spus alții și-mi dau seama că nu am făcut bine, că-mi pare rău și mă simt cumplit de vinovată, că vreau să revenim la cum am fost odată, dar el nu mai vrea… Simt că am pierdut șansa vieții mele de a fi fericită și port cu greu povara acestui deznodământ. Plâng tot timpul, ziua, noaptea în somn, nu pot mânca, nu mă pot concenta la serviciu, nu am răbdare cu copilul meu, în mine nu mai am nimic decât un gol imens pe care nu-l pot umple cu nimic, dac-aș putea da timpul înapoi….“

Ascultând „problema“ cu care venise la terapie tânara din fața mea, brusc, mi-a apărut în minte o întâmplare de pe la 6-7 anișori când, într-o plimbare printre blocurile din cartier mi-am pierdut păpușa preferată. Mi-am dat seama târziu, acasă fiind și am început să plâng… o vreau inapoi… Mama m-a convins că nu aveam s-o mai găsesc, trecuseră mulți copii pe acolo, dar, fiind o păpușă foarte frumoasă, cel care o va găsi o va iubi tot la fel de mult… „Nu vreau să o iubească nimeni, eu o vreau înapoi…“

Ghinion… Timpul curge într-o singură direcție…

Totdeauna când pierdem ceva, avem o dorință arzătoare de a da timpul înapoi până la momentul dinainte. Ghinion… Timpul curge într-o singură direcție… nu-i înțelept să pornim contra lui, avem nevoie de o altă abordare. Avem nevoie de momentul „acum“ și de tot ce conține el. Și din acest punct putem începe și terapia…

℗PUBLICITATE



Momentul „acum“ în acest caz conține o relație eșuată și o dorință exprimată aproape obsesiv printr-o întrebare: „cum să fac să-l aduc înapoi?“

Și pentru că „o problemă nu se rezolvă niciodată la nivelul la care a fost creată“, după cum spune Albert Eistein, va trebui să structurăm obiectivele terapiei pe nivele, să vedem la ce nivel a fost creată problema tinerei noastre și să transcendem către nivelul superior. Cele trei nivele de evoluție ne dau explicit direcția de abordare: a fi, a face, a avea…

Pornind de la nivelul de bază, am avut o relație, am ajuns la următorul, ce să fac să repar și mai departe la nivelul la care putem rezolva problema, cum să fiu să trăiesc relația care mă face fericită. Asta implică un proces de introspecție profund, de autocunoaștere și autoacceptare, cu plusuri și minusuri, un proces care te va ajuta să înțelegi alegerile tale și să îți asumi responsabilitatea lor fără a mai fi nevoie să ceri părerea altora, să-ți cunoști resursele la care poți apela în cazul în care te hotărăști să lupți pentru alegerea ta, te ajută să-ți înțelegi tristețile și să respiri bucuria… Măreția unui astfel de proces constă și în faptul că el are și un rol creator, acolo unde simți că nu ești tocmai de acord cu tine poți face ajustările de rigoare așa încât să devii cu timpul cea mai bună variantă a ta…

— Nu ne depărtăm de subiect?
Obiectivele propuse ne vor duce cel mai aproape de subiect: tu și starea ta de bine, nu poți să vindeci o relație fără a te vindeca pe tine.

Iar obiectivul meu pentru această terapie va fi o relație terapeutică cu efect vindecător…

Cornelia Hancsiki - psiholog și psihoterapeut integrativ, membru al Colegiului Psihologilor din Romania și al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0