FoMO sau frica de a nu fi „îndeajuns”

„Trăim într-o eră a tehnologiei!”
„Tehnologia este viitorul!”
„Cum adică, nu ai cont pe Facebook? Nu exiști!”
„Hmm, mi-e greu să cred că nu ai auzit de Instagram! Cum să nu știi să folosești instastory???”
„Ai văzut ce-a postat Cutărescu? Doamne!…”
„Mi-am luat un telefon ultimul răcnet – face niște poze bestiale – abia aștept să postez câteva, să vezi!”
Cred că am auzit cu toții aceste lucruri. Și nu doar o dată, nu-i așa?

În 2015, am făcut un experiment și mi-am închis contul de Facebook timp de 6 luni. Primul lucru pe care l-am resimțit în dimineața primei zile fără acces la social media a fost o amorțeală – ce fac eu acum, cu timpul meu și cu toată această liniște? Apoi, treptat, am trecut prin multe dintre efectele unui sevraj – mă simțeam agitată, ca și cum îmi lipsea ceva; aveam tendința să deschid telefonul, să intru pe net și să văd ce se întâmplă; simțeam că trăiesc într-o altă epocă și într-un alt timp, întrucât mă găseam adesea în discuții la care nu puteam participa, fiindcă nu mai eram la curent cu „noutățile”; era cât pe ce să ratez botezul puștiului unei prietene, deoarece ei hotărâseră să facă doar invitații online și un eveniment pe facebook și invitaseră pe toată lumea (de pe Facebook, evident!); eram nervoasă și iritată, când aflam ultima de ceva ce se întâmplase și la care mi-ar fi plăcut să particip într-un fel sau altul; descopeream, dintr-odată, că am foarte mult timp (a cărui absență o deplângeam de multă vreme), dar că nu mai știu cum să fiu în acest timp fără să știu ce fac alții, fără ca ceilalți să știe de mine… Însă cel mai pregnant era sentimentul că pierd ceva. Că „lumea e în altă parte” și că eu ratez o grămadă de lucruri, evenimente, ieșiri, informații etc. în timp ce toată lumea trăiește la intensitate maximă totul.

După cam două săptămâni, am început să descopăr că, de fapt, pierdeam oricum un lucru esențial, și anume: timpul petrecut cu mine însămi!

Apoi circumstanțele m-au adus din nou în viața virtuală și încet, încet am ajuns de unde plecasem – conectată la tot și toate, dar fără timp pentru nimic și cu un sentiment acut al eșecului și al ratării. În câte călătorii aș fi putut să merg… La câte evenimente aș fi putut să particip… Cu câți oameni aș fi putut să mă întâlnesc… Câte informații aș fi putut să citesc… Câte lucruri aș fi putut să realizez ș.a.m.d. Zi după zi după zi după zi…

Uitându-mă în jur, am descoperit însă că nu sunt nici pe departe singura persoană care simte aceste lucruri. Așadar, am profitat de avantajele tehnologiei și am căutat să înțeleg fenomenul. Am aflat că are chiar și un nume – FoMO sau „Fear of Missing Out”, descris de anumiți cercetători ca fiind un sentiment de neliniște, adesea copleșitor, că oamenii din jur fac, știu, au sau trăiesc lucruri mai bune decât tine.

Conform statisticilor, trei pătrimi din populația de tineri adulți suferă de FoMO și nu pot să nu mă întreb: Atunci, cum am ajuns aici și ce putem face pentru a ne bucura, în continuare, de avantajele tehnologiei și ale rețelelor de socializare, fără a fi acaparați de sentimentul că nu suntem îndeajuns, că nu știm îndeajuns, că nu aveam îndeajuns și că viața noastră nu e îndeajuns?

Dacă te recunoști în descrierea de mai sus, ai putea încerca următoarele:

• Amintește-ți că nimeni nu e perfect, chiar și atunci când aparențele contribuie la crearea unei imagini perfecte. Cu toții ne dorim ca oamenii din jurul nostru să ne vadă în versiunea noastră cea mai bună – chiar și noi vrem să ne vedem așa!

• Nimeni nu are tot ceea ce ar vrea. Fiecare dintre noi e pus în situația de a face alegeri, de a spune „nu” unor lucruri/situații/oameni, pentru a putea spune „da” altora. Adesea, ni se pare că există oameni care au totul, pentru că au lucrurile pe care noi ni le-am dori, nu pentru că nu se plâng niciodată de nimic sau pentru că nu au și ei dorințele lor.

• Practică recunoștința. De multe ori, riscăm să pierdem calitatea momentului prezent, vânând lucruri pe care credem că ni le dorim mai mult, dar la care am putea ajunge doar în viitor.

• Ține minte: Comparațiile șchiopătează! Când eram copil, obișnuiam să mă mai plâng bunicii mele de lucrurile pe care mi le doream și nu le aveam, adesea dându-i exemplul prietenilor sau colegilor de clasă și ea îmi spunea mereu același lucru: „Draga mea, oricât de frumos, deștept, interesant ar fi cineva, tot mai există ceva pe lumea asta care să pară și mai și: dacă mănânci o prăjitură și îți place, dar îl vezi pe Mitică mâncând o altă prăjitură, o vrei pe aia. Dacă ai părul lung și drept, ți-l dorești scurt și creț. Dacă ești foarte talentat la desen, dar nu la matematică și te uiți la colegul de bancă iar el ia 10, suferi, că vrei și tu 10 la matematică… și tot așa!” Nu a prins bunica mea invazia tehnologiei și a rețelelor de socializare, dar tare mi-e că, în fond, acest fenomen a fost prezent de când e lumea și pământul. Doar că acum, având acces la orice oră din zi și din noapte la ce se întâmplă în curtea vecinului, suntem mai lesne furați de ”what if…”.

• Practică mindfulness. Suntem mereu tentați să ne proiectăm în viitor sau să ne reamintim lucruri din trecut, însă viața se întâmplă mereu la momentul prezent. Nu putem schimba ce-a fost, nu putem face previziuni absolute cu privire la ce va fi, însă ne putem educa atenția asupra experienței prezente, ne putem redirecționa focus-ul dinspre exterior spre interior și ne putem spori gradul de conștientizare a ceea ce contează pentru noi.

• Prioritizează relațiile din viața ta. Când vine vorba de starea de bine a psihicului nostru, relațiile fac diferența. Investește o parte din timpul petrecut pe rețelele de socializare în relațiile care contează pentru tine și vei descoperi un antidot excelent pentru FoMO.

Fie ca, în 2018, să fim cu toții conștienți de fricile noastre și să alegem umanitatea în locul perfecțiunii și conectarea reală în locul amăgirii. Să ne bucurăm mai mult de ceea ce avem!

Distribuie acum

Sabina Strugariu

Sabina Strugariu este psiholog și psihoterapeut specializat în terapia integrativă. A absolvit un masterat în Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Deține o specializare de lungă durată în psihoterapia cu copii și adolescenți, în cadrul EUROCPS. Este, de asemenea, membră a Colegiului Psihologilor din România și a Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de Sabina Strugariu

Explorează

Lasă un comentariu