Skip to content

Găsești motive să fii trist, chiar dacă întreaga lume e fericită. Tristețea te invadează, îți ocupă sufletul și simți că nimic și nimeni nu te mai poate scoate din acea stare. Când ești trist, totul devine trist.

Christophe André vorbește în cartea Stările sufletești despre mai multe feluri de tristeți: tristeți blânde în care ești parcă anesteziat, tristeți apăsătoare, tristeți ale înfrângerii, tristeți ale unor anumite izbânzi (căci au existat și învinși), tristeți ale culpabilității și tristeți ale indiferenței. Tot el spune că tristețea ar fi cauzată de pierderea iluziilor noastre pozitive, pe care Cioran le numește „erorile noastre afectuoase“.

Tristețea naşte un sentiment al golului interior şi al nimicului. De multe ori, când ești trist nu știi de ce ești trist pentru că orice motivare rațională dispare. Când îți îngropi cele mai adânci speranțe, visuri și dorințe, dai naștere unor încordări mari care își vor lua tributul din starea ta de sănătate. Corpul tău știe întotdeauna ce gândești și ce simți, iar mai devreme sau mai târziu va oglindi prin starea lui de sănătate calitatea vieții emoționale pe care ai avut-o.

℗PUBLICITATE



În general, avem tendința de a reprima sentimentele negative: frica, anxietatea, mânia, durerea sau tristețea. Fiecare dintre aceste sentimente încearcă să ne spună ceva. Trebuie să ne facem prieteni din stările sufletești și din impulsurile rele, trebuie să le înțelegem și să le îngăduim.

Pe rețelele de socializare toată lumea pozează că-i fericită, iar dacă îmi exprim tristețea vin o groază de mesaje și comentarii care să mă convingă că nu e așa, că viața e frumoasă, că trebuie să gândesc pozitiv. Nu! Nu pot să văd frumusețea vieții atunci când sunt tristă. Când sunt tristă vreau să fiu lăsată să fiu tristă. Nu mă compătimiți, nu vă străduiți să mă convingeți că nu gândesc corect și că sunt pesimistă. Am momentele mele de pesimism, iar momentele astea cred că sunt bune pentru că mă fac să privesc lucrurile mai clar, nu visând la lumea ideală. La fel ca lucrurile rele care ne pot deveni utile dacă învățăm să le reciclăm corect, la fel din tristețe poate răsări sentimentul unui nou început.

Simona Ioniță este jurnalist cultural, psiholog și lucrător prin arte combinate. Autoare a trei cărți și blogger din 2008. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (Universitatea Hyperion). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Caută
Coșul de cumpărături1
-
+
Subtotal
20,90 lei
Continuă cumpărăturile
1