Skip to content

Trăim cu toții acest moment istoric, războiul este atât de aproape de noi și avem nevoie să înțelegem, atât adulții, părinți sau nu, cât și copiii, ce înseamnă acest eveniment pentru fiecare în parte. 

Avem nevoie să ne uităm la emoțiile noastre, la gândurile și comportamentele pe care le avem, să acceptăm că deja se întâmplă, iar în acest moment cel mai bun lucru pe care-l putem face este să reacționăm conștient, procesând psihologic ceea ce apare în minte și corp. Este posibil să purtăm cu noi răni de război mai vechi, neprocesate de bunicii noștri și generațiile trecute. Se poate să avem reacții puternice, care ne împiedică să ne realizăm activitățile zilnice, să fim într-o continuă stare de alertă, să căutăm compulsiv informații despre ce putem face să ajutăm, să nu ne mai putem concentra la serviciu etc. 

Psihologia și ghidurile clinice ne recomandă să vorbim despre asta cu oameni de încredere, familie, prieteni, un terapeut sau un medic de familie, pentru că puterea relațiilor este ceea ce ne poate ajuta să facem față mai bine. E normal să simțim tot ce trăim, anxietate, îngrijorare, frică; așa cum este important să fim atenți la semnalele corpului nostru, să respirăm profund, să facem mișcare, meditație, rugăciune și tot ceea ce ne ajută să ne liniștim și să funcționăm optim, pentru a avea apoi resurse să ajutăm și pe alții. 

De asemenea, poate fi util să citim unele texte sau cărți, să urmărim filme sau documentare, care ne inspiră, ne ridică deasupra dificultăților de moment și ne ajută să privim situația cu compasiune și iubire de oameni. Și poate cel mai important aspect este să ne conectăm cu oamenii dragi, astfel încât să simțim că trecem împreună prin toate acestea, recunoscători că în acest moment suntem încă în siguranță. 

Implicarea în comunitățile locale sau transnaționale, care acordă suport refugiaților și alte acțiuni practice de susținere a eforturilor „de război“, ne pot da un sens mai amplu, o perspectivă orientată spre rezolvare. 

Câteva idei importante pentru părinți și adulții care lucrează cu copii 

Dacă suntem părinți, cu siguranță în perioada următoare va fi nevoie să purtăm conversații cu copiii despre războiul dintre Rusia și Ucraina. Câteva aspecte pe care le putem avea în vedere atunci când discutăm cu copiii sunt probabil binevenite. 

Totul cu măsură. Înainte de toate, recomandarea mea este să nu inițiem conversații despre război, dacă nu observăm interes din partea copilului, mai ales la vârstele mai mici (până în 8 ani). Dacă devine o conversație urgentă (urmează să găzduim în casa noastră refugiați de exemplu) sau știm sigur că a fost expus la imagini, știri alarmante etc., putem iniția astfel de conversații. Este important să fim atenți la copil, să observăm comportamente, gânduri, reacții. 

℗PUBLICITATE



Să pornim de la ceea ce știe copilul. Înainte de a începe orice conversație cu copilul pe tema războiului, întrebăm ce știe deja sau ce crede, ce simte el(ea), ce a auzit despre asta etc. Astfel, vedem de unde pornim conversația, pentru a livra acele informații necesare și pentru a evita să încărcăm copiii cu informații inutile pentru etapa de dezvoltare în care se află.

Mintea are nevoie să înțeleagă. După ce  am aflat ce știe și simte copilul despre război, e timpul să le dăm și explicațiile cerute. Sunt câteva noțiuni care ar trebui lămurite gradual cu copilul: grup, țară, conflict și apoi luptă și război, civili, soldați, refugiați, voluntari, organizații internaționale. Un exemplu de discuție pentru școlarii mici, de exemplu, poate face referire la: Cu toții facem parte din diverse grupuri, uneori pentru că avem păreri diferite pot apărea conflicte, atât între membrii aceluiași grup, cât și între grupuri diferite. De obicei, atunci când oamenii au păreri diferite, discută și dezbat, încearcă să ajungă la un compromis. Dacă avem o situație recentă despre un conflict la care copilul a asistat sau poate chiar a fost implicat, o putem aduce în discuție, mai ales dacă dezbaterile au dus la un compromis acceptabil. La fel se întâmplă și la nivelul țărilor: au fost dezbateri și negocieri Rusia – Ucraina, timp de mulți ani, iar acum, pentru că liderii nu au găsit un compromis acceptabil, discuțiile au degenerat în lupte armate. Acum, oamenii care luptă se numesc soldați, cei care nu luptă sunt civili (femei, copii, bătrâni etc), cei care își părăsesc casele fugind în alte țări sunt refugiați, care sunt ajutați în țările unde se refugiază de voluntari, ONG-uri, conducerea acelei țări etc. De obicei, când conflictele se poartă între țări, sunt și alte organizații internaționale care pot avea un rol: ONU, NATO etc.

Evităm stereotipiile negative. Dacă ne întreabă de ce nu au rezolvat conflictul pașnic și se luptă, indicat ar fi să nu aducem explicația în „Putin e nebun/rău. Rușii sunt un popor agresiv“. Putem nuanța explicația, spunând că acei conducători implicați în negocierile de până acum nu au ajuns la un acord, probabil pentru că încă nu au învățat cum să soluționeze conflictele pașnic și le este mai ușor să devină agresivi. Și, din păcate, agresivitatea lor afectează țări întregi. Menționăm că și în Rusia sunt oameni care protestează împotriva războiului, dând dovadă de curaj și riscând să primească amenzi sau chiar să ajungă la închisoare, evidențiem că nu toți rușii sunt agresivi etc. Dacă sunt adolescenți, este foarte probabil să aibă propriile păreri deja formate despre război, e important să vedem care sunt acelea și dacă sunt în zona extremistă, să purtăm o discuție deschisă, cu respect pentru opiniile fiecăruia și fără furie, dezamăgire sau reacții puternice la opiniile lor. Avem nevoie să arătăm că, atunci când ajungem într-un conflict de idei, îl putem aborda cu respect și calm, modelând asta pentru copiii noștri. 

Fără prea multă expunere media și online. E nevoie să limităm pe cât posibil expunerea copiilor la informații pe care nu le pot interpreta sau care le pot provoca frică, anxietate etc. Este nevoie să discutăm cu ei și despre dezinformare, fake news, manipulare și siguranța online, conform vârstei și expunerii pe care o au.

Ce se află în puterea ta. Compasiunea și acțiunile practice pe care le putem facem noi, ca familie și indivizi, contează și se vor întreba și copiii cu privire la aceste aspecte. Dacă întreabă de ce nu oprim noi războiul, mai ales la vârstele mai mici, când au impresia că magia poate rezolva orice, ducem explicația către acțiunile pe care le putem face noi, ca să contribuim la oprirea războiului la un moment dat: ajutăm refugiații, facem muncă voluntară, le oferim suport oamenilor care ni-l cer, nu doar refugiați, dar și membri ai familiei noastre. 

În concluzie, în acest moment, când deja conflictul este la granița noastră și găzduim refugiați în orașele noastre, este important să spunem copiilor adevărul pe care-l pot înțelege la vârsta lor, cu atenție pentru a nu-i încărca cu ură și resentimente, frici și emoții negative, și cu focus pe rezolvarea conflictelor, compasiune și comportamente sănătoase, ascultându-i și oferindu-le un spațiu de siguranță și conectare. 

Cătălina Elena Balanișcu este psiholog, pasionată de dezvoltarea umană, atât în context individual cât și social. Și-a petrecut primii 15 ani după terminarea Facultății de Filosofie, secția Științe Politice, ca și manager – angajat în mediul corporate, ulterior oferind consultanță de business. Odată cu nașterea fetiței ei s-a îndreptat tot mai mult către pasiunea pentru psihologie, accesând multiple programe de dezvoltare și formări specifice domeniului. Este consilier parental certificat și își continuă formarea în psihologie clinică și psihoterapie de cuplu și familie. Promovează educația parentală ca formă de dezvoltare personală, cu accent pe îmbunătățirea relațiilor din sistemul familial, pentru a susține dezvoltarea sănătoasă atât a copiilor, cât și a adulților.

Caută
Coșul de cumpărături1
-
+
Subtotal
21,45 lei
Continuă cumpărăturile
1