Skip to content

Stările sufletești încărcate de neliniști și suferințe, mai mult sau mai puțin mari, pot fi ameliorate de multe ori prin lucruri mărunte. Fiecare dintre noi a trecut la un moment dat printr-o proastă dispoziție care a fost risipită de telefonul unui prieten sau de o plimbare. Sau poate că un telefon sau o plimbare nu sunt lucruri chiar atât de mărunte, atunci când vine vorba de amărăciunea sufletului. Există dureri ale trupului și dureri ale sufletului. Dacă durerea fizică are o cauză anatomică, suferințele implică, toate, o parte psihologică: stările sufletești au un cuvânt greu de spus. Odată intrați în cercul vicios al suferinței și al durerii, acestea ne împing de multe ori la ruperea de lume și la focalizarea asupra propriei persoane. O focalizare ce ne adâncește atât de mult în noi înșine, încât ne trezim într-un labirint sufletesc greu de străbătut.

Nimeni nu se neliniștește atât de mult ca mine și în legătură cu orice. Căci și cel mai neînsemnat lucru este pretext de frământare. Și nu pot face nimic. — Emil Cioran

Întrebarea „Ce se va întâmpla? declanșează în mintea noastră, în mod instantaneu, valuri de frământări. Există în interiorul fiecăruia un univers al spaimelor. Multe evenimente de viață ne frământă pentru că ne simțim datori să acționăm față de ele. Există frământări pricinuite de griji și frământări pricinuite de regrete.

Amărăciunea ce ne cuprinde apare după ce s-au consumat ultimele rămășițe de optimism. Simțim că ni s-a epuizat toată energia, că am dat totul și nu ne-am ales cu nimic. Cădem în prăpastia victimizării, acumulând dezamăgiri,  și vedem cum lumea noastră interioară devine din ce în ce mai pustie. Dacă nu va apărea ceva salvator, fie el un prieten, fie un simplu gând optimist, amărăciunea va reuși să ne invadeze întreaga ființă și vom ajunge să depindem de ea. Vom fi dependenți de amărăciune- iar lupta cu dependențele, oricare ar fi ele, este una pe care cu greu o putem câștiga. Trebuie să găsim puterea de a lupta să nu ajungem să ne facă aproape plăcere gustul amar al lucrurilor și al evenimentelor. Amărăciunea nu-i va da voie „copilului nostru interior” să evolueze. Ea îl va ține încătușat, chinuit de răni pe care nu și le poate vindeca.

Stările sufletești se resimt și în trup: ai inima grea când ești trist și te simți atât de ușor și de energic atunci când ești binedispus! — Christophe André

Este imposibil să evităm emoțiile negative și nici nu este indicat să fugim de ele. Trebuie să ne împrietenim cu toate stările noastre sufletești. Trebuie să înțelegem ce simțim și de ce simțim un anume lucru, înainte de a ne chinui să depășim starea respectivă. Una dintre greşelile cele mai grave pe care le putem face este să refuzăm să ne exprimăm durerea. Durerile neexprimate ne vor cauza diverse suferinţe fizice şi mintale. Se spune că, atunci când ochii refuză să lăcrimeze, alte organe din trup vor începe să plângă, rezultând tot felul de boli psihosomatice.

De multe ori, auzim îndemnul: „Schimbă-ți gândul! Nu, nu cred că asta este soluția. Nu schimbarea gândului ne face să trecem de la tristețe la bucurie. Trebuie să ne trăim amărăciunea, tristețea și durerea, la fel cum trebuie să ne trăim bucuria și fericirea.

℗PUBLICITATE



Auzim spunându-ni-se: „Timpul le rezolvă pe toate! Nu, timpul nu ne vindecă. Sau nu ne vindecă de unul singur. Ne putem trezi că, odată cu trecerea timpului, ne-am afundat și mai tare în tristețe și amărăciune.

Principiul deblocării emoționale, al căutării echilibrului și al trăirii în prezent contribuie, pe măsură ce ne ajută să depășim stările negative, și la atingerea stărilor pozitive. La fel cum în proastele dispoziții există și ceva pozitiv, și bunele dispoziții pot avea ceva negativ. Ocupându-ne de propriile sentimente, fie bune, fie rele, intrăm în contact cu sinele nostru mai bun.

Deseori, amărăciunea noastră ne pare o închisoare, simțim nevoia de izolare, simțim nevoia să trăim departe de ceilalți, căutându-ne pe noi înșine. Uneori, problemele nu pot fi rezolvate imediat. Este important să ne concentrăm pe emoții, mai degrabă decât pe tehnici de rezolvare a problemelor. Cu alte cuvinte, e nevoie să acceptăm evenimentele așa cum sunt și să ne concentrăm eforturile pentru a ne adapta la ele.

Prin stările noastre sufletești, nu reacționăm doar la evenimentul care le-a indus, ci și la ceea ce înseamnă acel eveniment în ansamblul vieții noastre. Stările sufletești ne pot ajuta să înțelegem că ceva nu este în regulă în noi sau în jurul nostru sau ne pot ajuta să nu uităm momentele plăcute.

Simona Ioniță este jurnalist cultural, psiholog și lucrător prin arte combinate. Autoare a trei cărți și blogger din 2008. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (Universitatea Hyperion). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Caută
Coșul de cumpărături1
-
+
Subtotal
21,45 lei
Continuă cumpărăturile
1