„Ești grasă! Mi-e ruşine cu tine…”

Partea 1 pentru EA

Sună dur, nu? Cum credeţi că se simte o femeie care aude asta din partea partenerului ei de viaţă? Sau nu aude exact în aceste cuvinte, dar asta înţelege din replicile şi aluziile lui mai mult sau mai puţin subtile.

Din fericire pentru mine beneficiez de un organism care e îngăduitor cu mine şi nu am avut niciodată probleme deosebite cu greutatea. Aşa că nu voi pretinde să ştiu exact cum se simte o femeie care are probleme de greutate, nu ştiu asta din experienţă proprie. Subiectul pe care am studiat la doctorat a fost tratamentul psihologic al obezităţii. Majoritatea participanţilor la studiile mele de la doctorat erau femei şi în marea lor majoritate aveau dificultăţi în relaţiile cu partenerul ca rezultat direct al problemelor de greutate. Şi de atunci şi până azi nu trece o săptămână să nu văd multă suferinţă legată de acest subiect, când îmi intră în cabinet o femeie cu inima frântă de faptul că partenerului ei îi este ruşine cu ea ş.a.m.d.

Cel mai tare mi se rupe sufletul când văd o mamă. O mamă care lucrează, are grijă de copiii săi, citeşte cărţi de parenting sau merge la cursuri, găteşte, are grijă de gospodărie. Dar primeşte critici pentru felul în care arată. Şi credeţi-mă că aici ŞTIU exact cât de puţin timp liber îţi rămâne dacă eşti o mamă implicată şi încerci să creşti tu, cât mai bine, doi copii. Că se poate dacă îţi doreşti cu adevărat, m-aţi putea contrazice? Da, dacă faci o prioritate din asta. Prioritate înseamnă resurse de timp, efort şi bani. Ca să ne înţelegem clar, una este a face din ceva o prioritate aşa, mental vrobind, a-mi stabili un obiectiv. Şi alta este să aloci timpul, efortul şi banii necesari implementării acelui obiectiv. Eu am zile în care nu apuc să fac duş mă scuzaţi pentru francheţe. Merg pe jos cât de des apuc, mă joc energic cu fetele, mie îmi e de ajuns ca să îmi menţin greutatea. Dar ca să slăbeşti 10-15 kilograme nu e nici pe departe de ajuns.


Societatea nord-americană şi europeană se confruntă de peste 30 de ani cu probleme seriose de obezitate

Din nou, îmi invoc “expertiza” din doctorat care m-a ajutat să văd cât de greu e să slăbeşti şi cât de uşor judecă cei care nu au probleme cu greutatea. Societatea nord-americană şi europeană se confruntă de peste 30 de ani cu probleme seriose de obezitate, pe care OMS le-a declarat în 2006 ca fiind „de proporţii epidemice”. Dacă ar fi atât de uşor de slăbit, problema s-ar fi rezolvat de mult. Iar stigma asociată acestei probleme de sănătate (care e o boală şi încă una cronică, da!) răneşte atât de mult! Doare atât de rău să nu îţi poţi ascunde problema (aşa cum îţi poţi ascunde un diabet, o anxietate, care nu se văd la prima privire). Să ştii că ceilalţi te privesc cu dispreţ şi te consideră leneşă, lipsită de ambiţie, delăsătoare pentru felul în care arăţi. Ori să auzi sau să observi că partenerului tău îi e ruşine cu tine… e devastator! Să îţi fie atrasă atenţia în public, de către soţul tău, să mănânci mai puţin… e un cuţit înfipt în spate. Să fii luată la mişto referitor la cum arăţi sau cât mănânci e ca un covor tras de sub picioare… Să faci totul pentru soţul şi copiii tăi, lăsându-te pe tine pe ultimul loc şi apoi să ţi se reproşeze că nu faci destule, că nu eşti suficient de ambiţioasă şi organizată e un bolovan trântit în moalele capului.

Regret şi sunt alături de tine dragă femeie care eşti tratată astfel de cei din jur. Aşadar, ce să faci dacă soţul tău îţi spune „Eşti grasă! Mi-e ruşine cu tine!„:

1 Încearcă să îţi înţelegi toate emoţiile pe care le simţi atunci când îţi spune asta, trăieşte-le, apoi vor durea mai puţin. Încearcă să înţelegi că, cel mai probabil, intenţiile sale sunt bune chiar dacă sunt extrem de prost puse în practică.


2 Fă o evaluare obiectivă a greutăţii tale (calculează indicele de masă corporală). Din fericire pentru greutate avem repere obiective, clare pentru ce înseamnă greutate normală, supraponderalitate şi obezitate. Vezi unde te situezi exact, dincolo de evaluarea soţului tău. Aici trebuie să îţi spun că obezitatea e o problemă de sănătate, nu una de estetică şi a avea o greutate cât mai apropiată de cea normală te fereşte de multe boli şi îţi creşte şansele să fii cât mai mult timp alături de soţul şi copiii tăi.

3 Clarifică ce înseamnă greutatea ta pentru tine. E o problemă? Oboseşti în activitatea ta zilnică? Greutatea ta te împiedică să faci unele lucruri, obiectiv vorbind (ex. să te ascunzi sub masă cu copilul tău, să te urci cu el pe un leagăn)? Ai deja anumite probleme de sănătate?

4 Depăşeşte ruşinea! Chiar dacă percepţia socială despre obezitate este una stigmatizantă, TU ştii cel mai bine cum eşti. Tu ştii cât timp ai sau nu pentru a merge la sală. Tu ştii cât de uşor sau greu ţi-ar fi să slăbeşti. Tu ştii cum te simţi tu în propria piele. Să ştii că ruşinea adesea ne blochează şi ne împiedică să ne rezolvăm această problemă. Multe femei nu merg la sală din ruşinea pe care o simt faţă de corpul lor, deşi şi-ar dori să slăbească.

5 Ia o decizie: faci ceva în privinţa greutăţii tale sau deocamdată nu? Ai motivaţie şi resurse să lucrezi la problema greutăţii? Daca da, atunci treci la fapte. Ai grijă şi de tine, nu te lăsa tot timpul pe ultimul loc! Ai şi tu dreptul la timp, atenţie şi resurse! Stabileşte clar ce faci în fiecare zi pentru a slăbi, când anume faci acele lucruri, de ce ajutor ai nevoie (inclusiv ajutor în casă, cu copiii şi până la specialişti care să te ajute să urmezi drumul cel bun). Dacă nu, atunci acceptă că asta e situaţia, împacă-te cu greutatea şi imaginea ta! TU eşti mult mai mult decât greutatea şi forma ta corporală!

6 Comunică cu partenerul tău! Explică-i că vezi şi tu cum arată corpul tău, ai şi oglindă şi cântar! Explică-i cum te simţi când îţi transmite mesaje despre greutatea ta. Spune-i că nu te motivează aşa. Pentru a te lupta cu kilogramele ai nevoie de o stare emoţională bună. Ori ruşinată, deprimată şi disperată că el te-ar putea părăsi dacă nu slăbeşti va fi puţin probabil să reuşeşti. Spune-i cu ce te poate ajuta, prin casă, cu copilul astfel încît tu să te poţi ocupa de tine. Dacă nu poţi acum sau tu eşti ok cu modul în care arăţi, comunică-i asta. Spune-i că ai nevoie de acceptare necondiţionată din partea lui. Şiii… aş fi gata să pariez că nici el nu e perfect, nu? Dar abţine-te să îl ataci cu aceleaşi arme. Scopul tău este să îl faci să te înţeleagă şi să te susţină, nu să te răzbuni.

Şi încercaţi să vedeţi amaândoi imaginea de ansamblu: viaţa voastră, familia voastră, copiii, momentele frumoase petrecute împreună. Până la urmă ce contează mai mult, să trăim împreună o viaţă fericită şi împlinită sau să ne încadrăm în nişte standarde de frumuseţe socială? Asta e întrebarea la care e bine să reflectaţi… amândoi…

Distribuie

Adela Moldovan

Este doctor în psihologie și psihoterapeut. Are o experiență clinică de aproape 10 ani cu copii, adolescenți și adulți. O fascinează tot ce ține de natura umană, oamenii și relațiile dintre ei. Își iubește meseria și încearcă să se perfecționeze continuu. Este și mama a două fete cucuiete, cum îi place ei să spună, experiență care a transformat-o profund.

Mai multe articole de Adela Moldovan

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA