„Ești grasă! Mi-e ruşine cu tine…” (partea a 2-a)

Partea a 2-a pentru EL

Am explicat într-un articol anterior cât de greu este de fapt procesul de pierdere în greutate. Şi, pentru că în acest articol mă adresez în special domnilor şi pentru că ştiu că ei sunt adesea mai raţionali şi doritori de dovezi obiective, iată dovada. Pentru a pierde 1 kilogram de grăsime este necesar un deficit de 7.000 calorii. Asta înseamnă că pentru a pierde 0.5 – 1kg pe săptămână, e nevoie de un deficit de 500 până la 1000 de calorii pe zi (National Institute for Health and Clinical Excellence, 2006). Îngrăşatul e mai simplu: un exces de doar 50-60 de calorii pe zi poate rezulta într-un plus ponderal de 2.4 kg pe parcursul unui an (OMS, 2006). Estimări similare arată că epidemia de obezitate din ultimele două decade este cauzată de un exces median de doar 100-150 de calorii zilnic (Cutler, Glaeser, & Shapiro, 2003). Credeţi-mă sunt surse ştiinţifice dintre cele mai resptactabile! Aşa ca haideţi să cădem de acord: nu e uşor să slăbeşti! Mai mult decât atât, este mult mai dificil pentru o femeie să slăbească decât pentru un bărbat. Da, domnilor genetica a fost mai blândă cu voi. Femeile slăbesc mult mai greu, fac mult mai uşor depozite de grăsime. Știți de ce? Pentru că femeile devin la un moment dat mame și foarte mult din modul în care funcționează organismul lor este influențat de asta. Acele depozite de grăsime de pe şolduri şi coapse (da, da alea pe care se chinuie să le dea jos prin muuulte exerciţii fizice) reprezintă rezerva de grăsime a organismului femeii pentru alăptarea puiului de om. Da da, acele „şunculiţe” de pe solduri şi pliuri de pe abdomen se transformă în “aur lichid” atunci când o femeia naşte şi îşi alăptează copilul. Iar un copil alăptat are cel ma bun start în viață! De asta şi pun femeile în greutate în perioada sarcinii.

Desigur, toate acestea sunt sănătoase în anumite limite şi nu vreau să iau apărarea mai mult decât e cazul „colegelor” mele, mamele. Da, sunt multe femei care au o greutate mult mai mare decât le e bine, din punct de vedere al sănătăţii sau mobilităţii fizice. Da, sunt multe femei profund nemulţumite ele de felul în care arată fără să spuneţi voi ceva şi care îşi varsă adesea frustrarea asta pe voi. Ştiu… Dar pentru că ştiu toate astea, ştiu cât de greu e să fii mamă, să fii soţie, să fii soţ de soţie ocupată (da, dragul meu soţ, ştiu şi văd că ţi-e greu de multe ori), dar ştiu şi cât de greu e să te lupţi cu kilogramele şi să faci o schimbare în viaţa ta prin natura profesiei mele, dă-mi voie dragă soţ care te simţi ruşinat de soţia ta şi te simţi obligat să îi atragi atenţia că ar trebui să slăbească să îţi spun câteva lucruri:

1. Vede şi ea că nu arată bine. Nu îi dai nicio „ştire senzaţională!”. De cele mai multe ori, soţia ta e probabil mai nemulţumită şi mai preocupată decât eşti tu de modul în care arată.

2. Ştiu că ai cele mai bune intenţii, dar aşa nu o ajuţi. Nu o motivezi să slăbească dacă o critici. Ţie îţi place să fii criticat? Când cineva te critică te apuci cu drag şi spor să faci acel lucru pentru care eşti criticat? Când o critici, când îi transmiți (direct sau printre rânduri) că îţi e ruşine cu ea, soţia ta e devastată. Simte o ruşine imensă, în curând se va simti deprimată şi începe să o sfredelească gândul că te-ar putea pierde. Ceea ce foarte probabil o va determina să rămână la aceeaşi greutate, dacă nu chiar să se mai îngraşe (căci persoanele cu obezitate adesea mănâncă pe fond emoţional) şi să devină o soţie geloasă şi agasantă pentru tine. Nu e nici în interesul ei nici al tău calea asta.


3. Te uiţi admirativ la alte femei, colege de serviciu sau pur şi simplu trecătoare pe stradă şi îţi e dor de vremurile în care soţia ta umbla şi ea pe tocuri înalte, cu fustă scurtă şi strâmtă, perfect machiată şi perfect aranjată? Crede-mă că ei îi e şi mai dor de acele vremuri. Dar a dat tocurile pe o pereche de adidaşi ca să poată alerga după fiul tău în parc când el o ia la goană după vreun porumbel. Nu mai poate umbla cu fustă strâmtă şi scurtă că e nevoită adesea să se aplece la înălțimea copilului tău să îi şteargă nasul său să îl ajute să facă ceva ce el nu poate, iar timpul de aranjat şi machiat l-a dat pe adormit copilul seara, făcut baie şi jucat cu el. Încearcă să vezi în imaginea “nearanjată” a soţiei tale, mama dedicată copilului vostru, investiţia ei de timp şi efort în viitorul vostru ca familie. Ai răbdare, copilul va creşte, va deveni mai autonom şi ea va avea din nou acel timp pentru ea.

4. Vrei să facă ceva, să mănânce mai puțin, să meargă la sală? Nu poţi face nimic în locul soţiei tale, ea va trebui să facă tot. Dar te poţi întreba… oare cum ai putea ajuta? O ajuţi la gătit? Eşti dispus să mănânci şi tu salate şi „mâncăruri fade” de regim cu ea? Sau crezi că ea poate să îţi gătească ţie ceafă la grătar cu cartofi prăjiţi, dar ea să mănânce doar salată? Ai vrea să meargă la sală? Are când? Stai tu cu copilul în timpul în care ea merge la sală? Dacă vrei să o ajuţi, vezi ce poţi face tu concret ca să îi arăţi ajutorul şi spijinul, nu te limita la a critica şi la a spune că ceva trebuie făcut.

5. Ţi se pare că greutatea ei e o problemă? Caută soluţii! A-i spune că e grasă și nu îți place cum arată înseamnă a sublinia problema. Discută cu ea, vezi cu ce o poți ajuta, motiveaz-o pozitiv. Spune-i că ai încredere în ea, că tu crezi în ea. Spune-i că poate! Spune-i că o iubești și cu 10 kilograme în plus și cu 10 kilograme în minus. Arată-i spijin și iubire necondiționată și îi vei da energia să mute munții din loc. Critic-o, amenință că nu o vei mai iubi și o distrugi. O iubești? Ajut-o să înțeleagă că tocmai pentru că o iubești o vrei sănătoasă. Sănătatea este un motiv mult mai eficient pentru a slăbi decât criteriul estetic.


6. O iubești cu adevărat pentru ceea ce e ea? Pentru așa cum ai cunoscut-o înainte de a se îngrășa? Sau este un trofeu pentru tine și trofeul tău și-a pierdut strălucirea și îți e jenă când o văd alții? Dacă o iubești cu adevărat, fi-i alături și la greu, ajut-o, nu o înfunda și mai rău în “groapa” în care este.

Și nu în ultimul rând, lărgește-ți un pic perspectiva și dă-ți răspuns la întrebarea: cum vreau să fie viața mea de cuplu și viața mea de familie? Contează câte kilograme avem sau ce facem împreună, ce trăim și cum simțim? Contează cum arătăm în fața celorlalți sau cum ne simțim când suntem noi doi?

Distribuie

Adela Moldovan

Este doctor în psihologie și psihoterapeut. Are o experiență clinică de aproape 10 ani cu copii, adolescenți și adulți. O fascinează tot ce ține de natura umană, oamenii și relațiile dintre ei. Își iubește meseria și încearcă să se perfecționeze continuu. Este și mama a două fete cucuiete, cum îi place ei să spună, experiență care a transformat-o profund.

Mai multe articole de Adela Moldovan

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA