Doliul, pași spre vindecare (partea a 2-a)

(click aici pentru prima parte a articolului)

Să fii vulnerabil, este omenesc.

Vor fi nenumărate momente de regrete. Imagini și frânturi de discuții pe care, dacă ai putea da timpul înapoi, le-ai schimba: certuri, răbufniri, plecări pe ușă fără un cuvânt. Cei dragi ne-au iertat; dar noi putem oare să ne iertăm? Ia o hârtie și așterne-ți pe ea gândurile. Cere-ți iertare, spune-le cât de tare regreți acele momente; spune-le că îi iubești și cât de mult îți lipsesc.

Fă-ți timp pentru a fi recunoscător și pentru a aprecia darurile pe care viața ți le oferă.


Este firesc să te simți furios. Negând-o îți va dăuna și va dăuna și celor apropiați ție. Pentru a te ‘’reîntoarce’’ la viață, este necesar să accepți. În cartea sa, ‘’Healing after loss – daily meditations for working through grief’’, Marta W. Hickman ne spune că vom învăța să savurăm și să prețuim apa rece, soarele și vântul, mirosul florilor, dragostea și prietenia celor de lângă noi. Fă-ți timp pentru a fi recunoscător și pentru a aprecia darurile pe care viața ți le oferă.

Vei fi la muncă în preajma colegilor sau într-un grup de cunoștințe și prieteni când pe neașteptate lacrimile îți vor inunda ochii și vor începe să curgă pe obraji. Nu te rușina și lasă stânjeneala la o parte. Când plângi procesul de vindecare începe. Nu e nevoie de scuze, uneori lacrimile tale îi vor ajuta pe alții să-și plângă durerea.

Doliul – durerea ne dă un timp pentru a ne analiza, pentru a redescoperi cine suntem cu adevărat. Cineva foarte drag nouă, foarte iubit, ne-a părăsit. E momentul să ne întrebăm ce ne-a lăsat, ce avem important în viața noastră acum. E timpul să ne relaxăm, să respirăm adânc, să ne lăsăm invadați de gânduri; să nu le alungăm – să le dăm atenția cuvenită și să le ascultăm! Aceste discuții interioare te vor ajuta să-ți rearanjezi prioritățile, să-ți analizezi sistemul de valori, să-ți redescoperi proiectele amânate sau să-ți faci altele noi, să-ți urmezi pasiunile. Poate fi un moment al renașterii tale!


Să nu te simți vinovat când vei râde, când pentru o clipă ai uitat de durerea care te macină și vei avea impresia că ai uitat de acea persoană dragă ție. Nu, amintirea ei mereu o vei purta cu tine. Râzi, râsul are putere vindecătoare.

Nu este nevoie să jelești toată ziua. Sunt persoane în jurul tău dornice să te ajute, să te îmbrățișeze, să te iubească. Și da, au și ele nevoie la rândul lor să fie iubite de tine; nu le exlude din viața ta. Știu, sunt zile în care vrei doar să zaci: să nu răspunzi la telefon, să nu deschizi ușa nimănui, să nu te preocupe munca, să faci cu alte cuvinte – nimic, spunându-ți că le vei face mâine. Nu mâine, azi ! Durerea este a ta, dar nu uita că faci parte din marea familie a celor care au cunoscut și au trecut prin ceea ce simți tu acum.

Te torturezi zilnic cu gânduri și întrebări: dacă ai fi putut face mai mult, dacă ai fi putut face altceva pentru a schimba deznodământul sau măcar dacă l-ai fi putut amâna. Nu-ți folosește și nu te ajută cu nimic; încrede-te în faptul că în acel moment ai făcut tot ce ține de tine, tot ce ți-a stat în putință cu resursele pe care le-ai avut, de care ai dispus. Te simți vinovat, iartă-te!

Dacă nu ai, găsește-ți un colțișor în casa ta doar al tău. Acest loc va fi unul special pentru tine – va fi locul de vindecare pentru tine. Nu-ți petrece toată ziua acolo, plângând, jelind. Oferă-ți doar câteva minute, nu e nevoie de mai mult, durerea nu este un test de rezistență! Trecutul nu îl poți schimba, doar acceptă. Trăiește în prezent, aici și acum.

Cum am spus mai sus, durerea ne ajută să ne redescoperim – putem găsi un sens al suferinței. Suferința fără sens duce la disperare. Redescoperă-te! Reinventează-te! Dă un sens suferinței tale, persoana iubită care a lăsat un gol imens prin plecarea sa, și-ar dori acest lucru. Fă un prim pas, avântă-te într-un nou proiect, creează, așterne-ți dragostea și amintirea celui plecat pe o hârtie, scrie sau pictează, modelează, coase (eu m-am regăsit în croitorie – cos la mașina de cusut ‘’Veronica’’, cu talpă – acum zâmbesc și mă las furată de calde amintiri).

Durerea vă poate controla viața, vă poate conduce spre trecut amorțindu-vă; veți pierde astfel bucuria prezentului: râsetele copiilor, zâmbetele celor dragi, albastrul cerului și adierea vântului, căldura soarelui, verdele copacilor, cântecul sau ciorovăiala păsărilor printre a lor frunze.

Distribuie

Carmen Elena Podar

Psiholog clinician, psihoterapeut relațional, membră a Colegiului Psihologilor din Romania și autor colaborator al paginadepsihologie.ro. Carmen coordonează programul de formare în psihoterapia familiei al AMPP din Oradea.

Mai multe articole de Carmen Elena Podar

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA