Familia este primul sistem de viaţă cu care interacţionează un copil după naştere. Acesta poate să fie un sistem securizant, ambivalent sau insecurizant. Pornind de la primele experienţe de viaţă şi de la ceea ce vedem la alţii, se formează anumite scheme de funcţionare a familiei. Aceste scheme sunt bogate în amintiri, emoţii, procese cognitive şi reacţii comportamentale. Schemele familiei sunt cele care ne-au ajutat o periodă de timp să facem faţa momentelor dificile, dar tot aceste scheme pot să devină după un timp cauza problemelor de relaţionare la nivel de familie.
Cele mai toxice procese cognitive la nivel de familie
Atenția selectivă – adică tendința membrilor familiei de a observa doar anumite aspecte dintr-o situație și de a trece cu vederea peste altele (părinții care sunt centrați doar pe comportamentele indezirabile ale copiilor și ignoră comportamentele dezirabile sau le consideră rezultatul hazardului, sau copiii care acordă atenție doar vorbelor sau amenințărilor părinților și minimalizează eforturile acestora de a asigura nevoile cotidiene ale familiei);
Atribuirile – inferențele legate de factorii care au determinat acțiunea unui membru din familie (părinții care consideră că copilul are note bune pentru că are profesori foarte indulgenți la școală și copiii care consideră că cei 2 lei care sunt primiți de la părinți sunt bătaie de joc);
Așteptările – predicțiile cu privire la evenimentele care se pot petrece într-o familie (dacă primesc libertate copiii își vor distruge viitorul sau dacă părinții își exprimă emoțiile în fața copiilor acesta este un semn de slăbiciune);
Asumpțiile – credințele despre caracteristicile generale ale membrilor familiei (părinții care susțin că copiii sunt în totalitate rău intenționați și copii care consideră că părinți lor sunt cei mai severi dintre toţi părinţii);
℗PUBLICITATE
Standardele – credințe despre cum ar trebui să fie membrii familiei și relațiile (copii care nu trebuie să iasă din cuvântul părinților sau doar copii ar trebui să aibă atât de multă libertate pe cât își doresc).
Anumite elemente de atenţie selectivă există în majoritatea relaţiilor şi putem spune că atribuirile şi aşteptările sunt aspecte normale ale procesării informaţiei, ele devin disfunctionale atunci când sunt preponderent negative şi devin toxice pentru sistemul relaţional.
Gândurile automate (care fac parte din schemele noastre de funcţionare) sunt însoţite adesea de o serie de distorsiuni cognitive care îngreunează viaţa de familie. Cele mai frecvente distorsiuni sunt: generalizarile, personalizările, gândirea dihotomică, etichetările, viziunea de tip tunel, citirea gândurilor.
Pentru a începe să rezolvăm probleme de relaţionare de la nivelul unui familii, este important să monitorizăm pentru o anumită perioadă de timp care sunt procesele cognitive care îngreunează relaţionarea şi care sunt acele distorsiuni de gândire care ne împiedică să înţelegem cu adevărat comportamentul celor de lângă noi.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
