De ce nu sunt părinții fericiți?

Este un fapt de netăgăduit: indiferent de țara în care trăiești sau de etapa vieții în care te afli, a avea copii te face semnificativ mai nefericit comparativ cu oamenii care nu au copii. Acest fenomen a fost denumit de oamenii de știință ca prăpastia dintre fericire și parentaj.

Un nou studiu publicat în American Journal of Sociology îi desemnează pe părinții americani ca fiind cu precădere mai nefericiți față de cei din alte 22 de țări dezvoltate care au fost studiate.

Cu toate acestea, studiile arată că nu este vorba de un fapt general valabil. Sunt și țări unde a fi părinte poate crește gradul de fericire al adulților, cum ar fi: Rusia, Franța, Finlanda, Suedia, Norvegia, Spania, Ungaria sau Portugalia.

Cercetătorii de la Universitatea din Texas, conduși de Jennifer Glass, au cercetat corelația dintre politicile pro-natalitate ale statelor, cum ar fi concediile medicale plătite, numarul legal de zile de concediu sau subvențiile acordate familiilor cu copii și prăpastia dintre fericire și parentaj. Corelația a fost de 100%.


”Ca oameni de știință, rareori explicăm complet un fenomen, dar de data asta am explicat complet prăpastia dintre fericire și parentaj,” a spus Glass. În țările care au legiferat pachete de politici sociale pro-familie, ”deficitul de fericire al părinților a fost eliminat complet, iar asta a fost posibil prin creșterea gradului de fericire al părinților mai degrabă decât prin scăderea gradului de fericire al non-părinților”, scriu autorii studiului.

Nu este vorba de o singură politică, cum ar fi indemnizația de creștere a copilului, care ar face diferenta, ci despre un întreg pachet de politici sociale care se întinde pe parcursul întregii vieți și care permite oamenilor să aibă grijă de copii dar și să-și permită câte o vacanță din când în când, oferindu-le suport financiar.

În studiu au fost cuprinse 22 de țări europene vorbitoare de limbă engleză, s-au folosit sondaje anterioare perioadei de recesiune, inclusiv Sondajele Sociale Internaționale din anii 2007 și 2008 și Sondajele Sociale Europene din 2006 și 2008. Cercetătorii au creat un indice de politici bazat pe trei itemi care a inclus indemnizația de creștere a copilului, zilele libere legale, politica față de concediile medicale și programul flexibil de muncă. A fost investigat apoi efectul acestor măsuri, atât individual, pentru fiecare în parte dar și cumulat asupra fericirii părinților.


În țările cu un indice crescut de implementare a acestor politici, fie această prăpastie nu există, fie părinții erau chiar mai fericiți decât non-părinții.

S-a descoperit că în țările cu un indice crescut de implementare a acestor politici, fie această prăpastie nu există, fie părinții erau chiar mai fericiți decât non-părinții. În țările cu un indice scăzut, părinții sunt mai puțin fericiți.

A mai ieșit în evidență și faptul că impactul politicilor nu este egal. De exemplu cel mai mare impact a fost găsit a fi cel al concediilor medicale plătite, al zilelor legale de concediu de odihnă și subvențiile acordate pentru îngrijirea copiilor. Aceste concluzii sunt importante deoarece politicile de cheltuire a banului public în folosul părinților și în detrimentul non-părinților sunt destul de nepopulare.

Astfel de studii prezintă numeroase provocări. De exemplu, atunci când vorbim de o scală a fericirii de la 1-10, Americanii se poziționează totdeauna destul de sus: în jur de 8-10. În același timp francezii își noteaza indicele de fericire undeva în mijlocul scalei, pe la 5-7. Autoarea studiului remacă faptul că nu este sigur dacă francezii sunt mai nefericiți decât americanii sau pur și simplu nu consideră că este potrivit să folosească extremele unei scale.

Pentru a face loc acestor diferențe culturale, cercetătorii s-au concentrat pe diferențele de notare dintre părinți și non-părinți în fiecare țară. Întrebarea a fost: ”Ce factori sunt asociați cu o fericre mai scăzută a părinților față de non-părinți, având în vedere nivelul mediu al fericirii în fiecare țară?”. Cheia este corelarea și nu cauzalitatea, imposibil de realizat în astfel de studii.

Nu este deloc surprinzător faptul că părinții din Suedia, unde politicile sociale sunt de vis, sunt mai fericiți (comparativ cu colegii lor non-părinți), decât părinții din Statele Unite, unde nu există concedii neplătite post-natale sau pentru a crește un copil. În schimb, această cercetare scoate în evidență acele politici sociale care ar putea ajuta mai mult.

Autorii specifică faptul că părinții nu sunt nefericiți ci găsesc frecvent împlinire în această nouă stare, nemaiputând să-și conceapă altă viață. Dar cu toate acestea nivelurile lor de stres tind a fi înalte, lucru care poate umbri fericirea oferită de prilejul de a putea oferi ghidaj în viață unei alte ființe.

Fericirea părinților determină de fapt ratele fertilității și are potențialul de a influența cheltuielile destinate patologiilor legate de stres.

Dar de ce ar trebui să ne pese dacă părinții sunt fericiți? ”Fericirea părinților determină de fapt ratele fertilității și are potențialul de a influența cheltuielile destinate patologiilor legate de stres” susține Glass. ”Când ai un sistem mai puțin eficient în a oferi suport părinților, te poți aștepta să apară probleme în motivarea populației pentru a avea copii sau pentru a-i îngriji corespunzător”.

Pe de altă parte, spune ea, ”Oamenii vor să aibă mai mulți copii atunci când le creezi posibilitatea de a fi atât părinți cât și muncitori eficienți”.

Distribuie

Cristina Petrescu-Ghenea

Este medic specialist în psihiatria copilului și adolescentului, psihoterapeut de cuplu și familie. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București și programul de formare al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. Este unul dintre psihoterapeuții asociatiei, autor al site-ului paginadepsihologie.ro și coordonator al grupurilor de formare în psihoterapia familiei din București.

Mai multe articole de Cristina Petrescu-Ghenea

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA