De ce întâlnim doar „ciudați”, când ne căutăm partener pe net?

Am tot mai mulţi clienţi(e) care folosesc mediile de socializare pentru a-şi găsi parteneri sau partenere. Justifică asta ca fiind mai comod decât să treacă prin tot procesul clasic de explorare, fiindcă reduc mult din timpul care ar fi alocat pentru a face asta în viața reală şi, mai mult, din cauză că ei înşişi nu mai au timp şi răbdare pentru tradiționalul „dating”, tipicul proces de a-şi da întâlnire.

Unora chiar le-a reuşit – au construit o relaţie funcţională şi asta s-a întâmplat, ulterior, cu aceeași muncă pe care au dus-o şi cei care s-au întâlnit, poate, la locul de muncă sau la o petrecere. Alţii sunt în continuare într-un proces amplu de căutare. Unii spun, în anumite momente, că au obosit şi că au nevoie de o pauză, dar că vor reveni la asta pentru că li se pare mult mai simplu aşa (şi cum omul alege mai degrabă calea pe care o percepe ca fiind cea mai simplă…); iar alţii spun că se dau bătuţi şi că toată povestea asta cu dating online le-a dat mai mult bătăi de cap decât le-a rezolvat o problemă.

Ce spune ştiinţa?

Internetul a devenit, cu certitudine, un mediu prin care oamenii îşi extind reţelele sociale şi formează relaţii mai mult sau mai puţin apropiate. Însă, se pare că un număr mare de opţiuni nu face decât să ducă la un comportament exagerat de căutare, lucru care conduce, mai departe, la un proces decizional disfuncţional şi, de fapt, posibilităţi reduse de a găsi partenerul „potrivit” (Wu & Chiou, 2009). Mai exact, se întâmplă un fenomen aşa numit „mai multe mijloace — efecte mai proaste”. Atunci când un individ are mai multe opţiuni, şi pornim aici de la premisa că în mediul online nu poţi menţine atenţia doar pe un stimul (ca atunci când citim o carte, de exemplu), se reduce cantitatea de resurse cognitive pe care individul trebuie să le aloce pentru a lua o decizie. Practic, atenţia este distrasă de foarte multe ori de informaţii irelevante pentru căutarea pe care noi o realizăm, şi atunci intervin multe alte procese cognitive în timpul în care noi dorim, de fapt, să alegem un partener pe placul nostru. Acesta poate fi unul dintre motivele pentru care deciziile pe care le luăm în selecţia partenerilor în online nu sunt cele mai bune. Nu putem sta focalizați pe a analiza în detaliu un potenţial partener.


Ce ar fi util să facă cineva care îşi caută partener în mediul online?

Să îşi reducă aşteptările, să ştie că atunci când alege poate să nu fie alegerea potrivită (uneori, poate, chiar total nepotrivită) pentru că resursele lor cognitive (creierul) au fost bombardate cu prea multe informaţii şi nu a putut avea loc un proces decizional simplu, liniar; să își dea seama că, la fel ca orice sistem, și mediul online are deficiențele lui și, poate, ar fi util ca, după o perioadă lungă de dating cu persoane cunoscute în online, dacă lucrurile nu sunt așa cum și-ar dori, să nu externalizeze problema spunând: „Am întâlnit numai ciudați”, ci să își pună semne de întrebare și în legătură cu procesul lor cognitiv implicat în deciziile luate.

Distribuie acum

Raluca Anton

Raluca Anton este doctor în psihologie, psihoterapeut specialist și supervizor în psihoterapii. Are o vastă experiență în terapia individuală a problemelor emoționale ale adulților, dar și în psihoterapia de familie. De-a lungul anilor, a susținut diverse proiecte prin care a promovat în rândurile publicului larg psihologia validată științific, unul dintre aceste proiecte fiind emisiunea „Jurnal de Psiholog“.

Mai multe articole de Raluca Anton

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA