Skip to content

Cu toții avem regrete în diferite momente ale vieții. Regretăm că am cumpărat ceva ce nu era absolut necesar, regretăm că am petrecut prea mult timp într-o relație, regretăm că am avut un comportament nepotrivit față de cei dragi, regretăm că nu am profitat de oportunitățile apărute și lista ar putea continua la nesfârșit. Pentru mine, regretele care revin și îmi întunecă uneori mintea, sunt cele în care am avut posibilitatea de a face anumite lucruri însă ceva m-a oprit sau nu am avut suficientă inspirație de moment. Spre exemplu: nu am spus ceea ce am simțit (aici mă refer la relația cu tatăl meu);  nu am oferit tot ceea ce aveam (aici mă refer la relațiile cu persoanele apropiate mie); nu am arătat tot ceea ce știu; că nu mi-am achitat datoriile la timp (aici mă refer la bancă, furnizori de utilități etc.).

Cu toții ne trezim uneori că batem pasul pe loc (mă refer la pasul cognitiv) și stăm într-o cascadă de auto-incriminări – Trebuia să… Trebuie să…. Va trebui să… Uneori vocea critică din noi ne vorbește câteva minute, alte ori mai multe zile, săptămâni sau chiar ani. Tu ce regrete ai? Indiferent de conținutul acestora, care sigur are sens pentru tine, este important să știi că nu ești singur(ă).

Robert Leahy (un renumit cognitivist) este de părere că pentru a nu regreta nimic din ceea ce am făcut, ar fi necesar să avem o oarecare imunitate la nivelul proceselor de învățare. Dar acest lucru nu face parte din arsenalul nostru biologic și psihologic pentru viață. Și în cele din urmă poate că cel mai bine învățăm din propriile greșeli (asta mai ales dacă suntem de acord cu principiile învățării sociale și ale condiționărilor operante). Are sens să spunem „Acum realizez că a fost o greșeală să…“ și mai apoi să revenim în momentul prezent și să stabilim un plan eficient pentru viitor. Dacă nu revenim la momentul prezent și nu conștientizăm resursele pe care le avem, nu facem altceva decât să rămânem blocați între trecut – prezent – viitor. Ușor de zis, greu de făcut, ar zice majoritatea clienților mei.

Dar să vedem cum putem evita aceste blocaje și mai ales cum putem submina efectul patologic al regretelor. Vă propun să analizăm împreună câțiva pași cognitivi în acest sens.

1. Există vreun avantaj în a continua să am regrete? Uneori avem tendința de a crede că prin menținerea regretelor evităm să mai repetăm anumite greșeli, ne auto-motivăm spre ceva mai bun și rămânem antrenați în luarea celor mai inteligente decizii. Dar cât timp este sănătos să mă auto-biciuiesc pentru a învăța din propriile greșeli? Și mai mult decât atât, este important să văd ce câștig dacă prelungesc această stare autopunitivă – de cele mai multe ori câștig faptul că nu mă bucur de viață, că mă paște o depresie, o erupție de furie și încet mă transform într-o persoană tot mai greu de suportat pentru cei din jur.

2. Cum ar fi să am un orar al regretelor? Nimeni nu-și dorește să se ocupe cu regretele la micul dejun, la prânz și la cină, cu toate acestea de cele mai multe ori facem asta. Însă, doar pentru că regretele se trezesc să comunice cu noi în timp ce suntem la masă, asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la ceea ce facem și să discutăm prietenos cu acestea. La fel cum ne facem un program pentru cele mai multe activități (muncă, sport, citit, vizite etc.) tot așa putem să avem un orar și pentru regrete. O perioadă de 20 de minute este mai mult decât suficientă pentru procesarea regretelor, uneori ajută să notăm regretele care apar spontan pentru a evita îngrijorarea că am uita să le mai analizăm. Dacă avem un orar, nu strică să amânăm cât mai mult întâlnirea cu acestea, partea cea mai bună este că de cele mai multe ori când ajungem să discutăm cu regretele (conform orarului) ne piere cheful de auto-biciuire.

℗PUBLICITATE



3. Care este morala și ce am învățat? Dacă ești tipul de persoană care crede în înțelepciunea regretelor, atunci merită să notezi exact ceea ce ai putea face diferit în viitor. Spre exemplu, am învățat că nu ajută să mă las sedus(ă) de un desert apetisant de mai multe ori pe săptămână, sau nu este potrivit pentru mine să rămân într-o relație care nu-mi oferă recompense, sau nu merită să întârzii cu plata utilităților până la momentul în care ajung pe lista rău platnicilor. Dacă reușești să notezi ce ai învățat, nu mai are niciun sens să te mai frămânți cu regretele.

4. Este important să accept că orice decizie poate avea și rezultate negative. Orice investitor suferă și pierderi. Dacă te implici într-o relație este posibil să apară și suferința,  dacă alegi să petreci mai mult timp cu familia este posibil să ai bani mai puțini, dacă alegi să muncești mai mult este posibil să ai probleme cu partenerul(a). Greșelile sunt contexte de învățare. Unele strategii funcționează, altele nu. Dar dacă nu mai am curaj să iau decizii, atunci nu mai am șansa să fac ceva pentru mine și cei dragi. Este sănătos să accept că greșelile vin mână-n mână cu deciziile. Cel mai greu este să învățăm că nu suntem perfecți, și nici nu trebuie să fim (este un enunț pe care l-am învățat de la Robert Leahy).

5. Nu poți să știi totul (chiar dacă este extrem de tentant). Spre exemplu, o clientă îmi spunea cât de mult regretă faptul că a avut o relație de 10 ani cu un bărbat despre care a aflat că a înșelat-o. Conținutul regretului era – Nu trebuia să am încredere în el. Dar nu putem ști, ceea ce nu știm. Nu existau dovezi în acest sens atunci când cei doi s-au căsătorit. Toate deciziile noastre sunt luate în funcție de informațiile pe care le avem în acel moment. Este important să ne acceptăm limitele, ceea ce nu înseamnă că nu suntem valoroși sau buni în luarea deciziilor. Înseamnă doar că suntem nevoiți să trăim într-o lume plină de incertitudini.

6. Uneori nu ajută să reparăm ceea ce s-a spart. Deseori ne petrecem o mare parte din timp încercând să transformăm greșelile în ceva pozitiv, încăpățânându-ne să rămânem într-o situație care este nesănătoasă pentru noi. Spre exemplu, pentru o relație de cuplu merită să luptăm cât mai mult, dar sunt și situații în care un mariaj problematic nu mai poate fi îmbunătățit. Tentația în astfel de situații este foarte mare și deseori ne agățăm de false liane pozitive, repetându-ne în gând – Vezi, nu a fost o alegerea proastă, își revine el (ea) încetul cu încetul – dar acestea sunt blocaje în trecut (eforturi prin care încercăm să reparăm ceva ce nu mai poate fi reparat). În astfel de situații merită să căutăm răspunsurile la următoarele întrebări – Dacă aveam această informație la începutul relației cum ar fi arătat decizia mea? Este ceva ce face parte din viziunea mea asupra vieții, pot să îmi imaginez un astfel de viitor? Dacă s-a spart un pahar care oricum nu-mi plăcea mai cumpăr unul identic? Dacă răspunsul este nu, atunci aleg altceva. Alegând altceva, aleg să merg mai departe.

7. Aleg să mă concentrez pe noile posibilități. O decizie bună este aceea în care mă focusez pe rezultatele pozitive. Chiar dacă am făcut o greșeală – și a fost una incredibil de mare – alegerea sănătoasă este să mă concentrez la cum îmi pot face viața mai bună acum și în viitor. Trecutul este istorie, viitorul rămâne un mister, dar prezentul este contextul în care pot face schimbări.

Este sănătos să reținem că deciziile bune implică și greșeli și uneori regrete, însă acestea pot deveni contexte de învățare, care ne ajută să avem o viață mai bună și împlinită.

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Caută
Coșul de cumpărături1
-
+
Subtotal
20,90 lei
Continuă cumpărăturile
1