De ce avem nevoie de iubire?

Oamenii de știință, din diferite domenii, încearcă de sute de ani să descifreze și să înțeleagă mecanismul care se află în spatele iubirii umane. Observatorii, cu sânge rece, vorbesc despre un schimb reciproc al doleanțelor, o înțelegere eficientă pentru ambii parteneri, un soi de ofer-primesc. Specialiștii din sfera istoriei consideră că nu este altceva decât un obicei cultural de natură sentimentală, inventat de trubadurii francezi ai secolul al XIII-lea. Biologii și antropologii percep iubirea ca pe o strategie prin care se asigură moștenirea genetică și reproducerea umană.

Dar pentru cei mai mulți dintre noi, iubirea este o stare misterioasă și de nedescifrat, care poate fi pusă în cuvinte, dar totuși este de nedefinit. În viziunea lui Benjamin Franklin, mintea strălucită a secolului al XVIII-lea, iubirea este schimbătoare, trecătoare, întâmplătoare. Mult mai târziu, Marilyn Yalom, specialistă în istorie, marcată de neputință și nedumerire afirmă că iubirea este – o combinație halucinantă de sex și sentimente. În timp ce pentru o femeie simplă din Marea Britanie iubirea este cotată ca fiind cinci minute de nebunie.

În zilele noastre nu ne mai permitem să definim iubirea ca forță mistică și de neînțeles. Cu timpul a devenit ceva mult prea important. Relațiile de iubire din secolul al XXI-lea reprezintă, pentru cei mai mulți dintre noi, cea mai importantă legătură emoțională. Cu toate acestea, din punct de vedere social suntem din ce în ce mai izolați. Scriitorii, precum Robert Putman (în cartea Bowling Alone) atrag atenția asupra faptului că depozitul social este în prag de faliment. Majoritatea oamenilor nu mai trăiesc alături de rude sau familie, sunt departe de sprijinul prietenilor din copilărie. Muncim din ce în ce mai mult, ne îndepărtăm tot mai mult, motiv pentru care avem tot mai puține posibilități pentru a dezvolta relații afective solide.


obiectivul de viață al omului modern, înainte de stabilitatea financiară și carieră, este întemeierea relației de iubire

Tot mai mulți oameni aleg să trăiască în diadă, studiile internaționale arată că la nivel mondial rata relațiilor de prietenie este tot mai scăzută și rata de neîncredere este în creștere. Astfel, partenerul devine principala sursă de afectivitate și de apartenență, în timp ce pentru bunicii noștri această sursă era reprezentată de comunitatea în care trăiau. Mai mult decât atât, cultura de duzină susține tot mai mult ideologia romantică. Filmele și serialele de dragoste inundă mintea telespectatorului cu scenariile iubirii romantice, șoptindu-i repetat că altfel nu se poate. În esență nu este deloc surprinzător că statisticile recente din SUA și Canada arată că obiectivul de viață al omului modern, înainte de stabilitatea financiară și carieră, este întemeierea relației de iubire.

În psihologia ultimelor trei decenii constatăm apariția unei noi ideologii cu privire la fascinanta stare a iubirii. În zilele noastre putem afirma că iubirea este meritul evoluției, cel mai important mecanism de supraviețuire al speciei umane. Dar nu pentru că determină reproducerea – reproducerea este posibilă și în lipsa iubirii – ci pentru că sub influența iubirii dezvoltăm legături emoționale cu una sau mai multe persoane, alese, care devin pilonul nostru de susținere în momente de furtună și vijelie. Iubirea este un scut de protecție, construit pentru a ne ocroti echilibrul interior.

Nevoia de atașament afectiv (sau emoțional), dorința de a identifica o persoană, în brațele căreia ne putem ascunde, și de la care putem solicita îmbrățișări și protecție – se află în genele și sângele nostru. Iubirea este pentru supraviețuirea umană la fel de importantă ca apa, hrana, acoperișul și contactul sexual. Avem nevoie de atașament pentru a rămâne sănătoși fizic și mintal pentru a supraviețui.


În concluzie, este important să aflăm: Ce este iubirea? Cum ne putem exprima iubirea? Ce avem de făcut pentru a păstra iubirea?

Fotocredit Cosmin Tuduran

Distribuie

György Gáspár

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de György Gáspár

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA