Cupluri fericite vs. Cupluri nefericite

Ceea ce ne arată studiile de specialitate este că relațiile de cuplu fericite nu sunt definite constant de prietenie și armonie. La fel ca toate cuplurile (cele adevărate) și partenerii din cuplurile funcționale se ceartă și trăiesc frustrări. Diferența dintre cuplurile fericite și cele nefericite este dată de stilul de conflict. Un stil constant negativ de rezolvare al conflictelor este definit de interpretări negative față de partener, ceea ce va genera o neîncredere cronică față de tot ceea ce spune sau face celălalt. Într-un studiu din 1999, o echipă de cercetători a descoperit că patru tipologii de comportamente corozive (în situații de conflict) pentru relația de cuplu sunt: escaladarea (un stil de comunicare care crește flacăra conflictului și a cărei scânteie sunt emoțiile intense); invalidarea (care apare atunci când unul dintre parteneri neagă, contorizează sau ignoră experiențele exprimate de către celălalt); interpretările negative (acestea se produc atunci când partenerii caută motive negative în ceea ce comunică celălalt, adesea făcând referire la trecut); retragerea (apare atunci când unul dintre parteneri sau amândoi renunță la conflict înainte de a găsi o rezolvare).

Cuplurile care învață tehnici de comunicare structurată, așa cum este Dialogul Vindecător din Terapia Imago de Cuplu, sunt capabile să prevină manifestarea acestor factori corozivi pentru rezolvarea provocărilor din viaţa lor. O ”luptă dreaptă” este reprezentată de aplicarea abilităților de comunicare sănătoasă în care se respectă principiile dialogului dintre emițător și receptor. Această tehnică are o serie de reguli atât pentru emițător (vorbește în nume personal și transmite enunțuri scurte), cât și pentru receptor (parafrazează ceea ce aude și nu respinge sau refuză) dar și reguli comune (emițătorul deține scena și trebuie să o împartă).

Cuplurile fericite și stabile, dar și cele care învață cum să redobândească iubirea și încrederea sunt acelea în care comunicarea este ghidată de respect, ceea ce face ca ambii parteneri să se simtă auziți și validați. Deseori conflictele nu sunt ghidate de cine are dreptate, ci mai degrabă de cine se face auzit și cum, iar odată ce partenerii dețin această informație, rezolvările sunt mai ușor de găsit. Ideea de bază este că abilitățile de comunicare eficientă să devină parte naturală în stilul de comunicare sau rezolvare de conflicte al cuplului. Majoritatea terapeuţilor de cuplu sunt de părere că ”Structura regulilor simple atrage după sine un grad de siguranță la nivelul conversației, ceea ce permite o mai mare deschidere și mai puține afecte negative”.

Atunci când cuplurile sunt capabile să de-a dovadă de fairplay în rezolvarea conflictelor, resentimentele sunt mai puține în plan relațional. Strategiile pozitive de dialog reduc activarea amigdaliană (manifestarea fricii) și facilitează o comunicare mai intimă și respectuoasă între cei doi.


Procesul dialogului vindecător” este compus din trei elemente: oglindire, validare, empatie.

Oglindirea – este prima parte a dialogului vindecător. În această etapă receptorul repetă mesajul transmis de emițător, fără a adăuga nimic de la sine sau a distorsiona conținutul transmis. Este faza în care se stabilește contactul dintre cei doi participanți la dialog și emițătorul știe că este ascultat.

Validarea – după ce receptorul a oglindit cu acuratețe mesajul emițătorului, urmează etapa în care acesta validează ceea ce a spus partenerul. Validarea nu implică nevoia de a fi de acord, chiar dacă și acest lucru este posibil. Un exemplu de validare este: Dacă aș vedea lucrurile exact ca tine, ceea ce nu pot, dar mă străduiesc să fac asta, atunci poate că aș fi de aceeași părere cu tine. Dar un alt exemplu de validarea este și: Ideile tale au sens din perspectiva ta. Validarea este o parte foarte importantă a dialogului și este pasul care face procesul de comunicare diferit de ascultarea activă. Validarea înseamnă că receptorul se pune cognitiv/mental în locul celuilalt cu intenția sinceră de a-i înțelege punctul de vedere. Validarea nu înseamnă pierderea sinelui și contopirea cu celălalt. Validarea înseamnă a face loc pentru două puncte de vedere diferite. Validarea are și obiectivul de a rupe tiparul simbiozei cognitive și de a crea o diferențiere sănătoasă la nivel relațional.

Empatia – este etapa cea mai dificilă a dialogului vindecător, deoarece receptorul trebuie să ghicească emoțiile pe care le trăiește emițătorul. Aceste emoții pot fi mai multe la număr și deseori contradictorii. Receptorul poate verbaliza ceva de genul: îmi pot imagina că asta te face să te simți trist(ă), singur(ă), speriat(ă). Receptorul poate identifica greșit emoțiile, dar să ne amintim că acesta trebuie să le ghicească. Chiar dacă acestea au fost identificare greșit, verbalizarea lor în procesul de comunicare intențională este importantă. Pașii vor fi reluați până în momentul în care emițătorul se simte pe deplin auzit.


Partenerii pot alege care dintre ei va fi primul emițător. Este foarte important ca înainte de începerea dialogului intențional receptorul să-și identifice un loc sigur în mintea sa. Un loc în care se poate plasa mental astfel încât creierul vechi (emoțional) să nu intre în alertă.

După ce emițătorul a exprimat 2-3 frustrări, receptorul este încurajat să răspundă diferit față de ce se întâmpla în trecut. Este posibil ca oglindirea să se reia de câteva ori până când receptorul formulează corect mesajul emițătorului. Emițătorul este cel care are ultimul cuvânt în ceea ce privește corectitudinea oglindirii. Ideea de bază în această etapă este: Pentru relația de cuplu, este mult mai important ca cei doi să se audă decât să câștige.

Validarea înseamnă transmiterea unui mesaj de genul: Pot să văd că acesta este punctul tău de vedere. Receptorul nu trebuie să fie de acord cu mesajul, doar să-i transmită emițătorului că lucrurile au sens din punctul lui de vedere. Important este să oprim invalidarea – să blocăm repetarea a ceva din trecut. Atunci când receptorul reacționează printr-un răspuns mult prea rapid, emițătorul se simte invalidat și se activează dansul defensiv.

Empatia este al treilea pas important al procesului de comunicare – Îmi imaginez că te simți… (identificați cel puțin trei emoții diferite).  Acesta este punctul în care încep să-mi modific reprezentarea mentală despre partener, acesta devenind din inamic aliat – în procesul nostru de creștere și vindecare relațională.

Distribuie

György Gáspár

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de György Gáspár

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA