Cum să nu ne fure Grinch Crăciunul

Mai avem puțin și se încheie un alt an, iar pe ultima sută de metri presiunea psihologică s-ar putea să crească și – înainte de-a ne bucura de mult visatele sărbători de iarnă – este posibil să avem nevoie de încă un dram de inteligență relațională, pentru a trece cu bine peste stresul lunii decembrie și a păstra în condiții cât mai bune conexiunea dintre noi și cei dragi.

Într-un mod surprinzător pentru mulți dintre noi, realitatea psihologică ne arată că în această perioadă riscul de conflicte și certuri inutile este mai crescut și, parcă, toate punctele noastre sensibile ajung să fie apăsate, mai mult sau mai puțin voluntar, de către cei din jur. De aceea, este bine să fim pregătiți și să ne propunem conștient să evităm lupta pentru putere, iar în situații de criză relațională să îndrăznim a lupta pentru iubire.

Dar ce înseamnă mai exact „a lupta pentru iubire“? Probabil că în mintea fiecăruia dintre noi vor apărea diferite răspunsuri – pentru mine înseamnă să ne păstrăm umanitatea, să evităm violența fizică sau verbală (critica, disprețul, rușinarea sau acuzațiile) și să ne asumăm responsabilitatea și vulnerabilitatea, în loc să fim defensivi („Nu este vina mea!“) și să ne înconjurăm de ziduri psihologice. Cum facem asta mai exact, atunci când traficul este sufocat de mașini, când avem de alergat de la o serbare la alta, când știm că încă nu am cumpărat nimic din lista de cadouri sau atunci când noi vrem o masă de Crăciun cât mai frugală și celălalt poftește la bucatele tradiționale? Ei bine, cu toată sinceritatea recunosc că nu știu soluția perfect valabilă de fiecare dată – dar vă încurajez să încercați câteva tactici relaționale despre care am convingerea că sunt benefice.

1. Acceptați ideea că traversați o perioadă stresantă și că este firesc să apară emoțiile negative. Frustrarea, anxietatea, vinovăția, furia și tristețea s-ar putea să fie vedetele sentimentale ale acestor zile. Iar asemenea emoții pot fi cel mai bine gestionate prin autovalidare („Este firesc și normal tot ceea ce simt; nu înseamnă că am luat-o pe câmpii sau că sunt defect“) și este normal ca și ceilalți (partenerul, copiii, prietenii, rudele etc.) să aibă trăiri similare. Da, recunosc, nu este un vis de iarnă să-ți asculți răbdător partenera iritată de niște colegi incompetenți de la serviciu sau să te deschizi sufletește față de partenerul care înjură la volan în fiecare secundă. Dar acestea sunt momente în care ne putem exprima grija față de ceilalți și, astfel, se poate scurge (fără a se descărca electric) toată tensiunea acumulată peste an – pentru ca în zilele de sărbători să putem să ne și bucurăm. Cred cu tărie că nu putem simți emoțiile pozitive, dacă mai întâi nu facem ceva cu cele negative. Important este să fim „nebuni“ cu rândul! :) (Când unul se trezește lipsit de autocontrol și furat de vâltoarea emoțională, celălalt va avea rolul de ancoră.)

2. Admiteți că e posibil ca nimeni să nu aibă dreptate absolută, dar că nici nu trebuie să aibă. În toată agitația de sărbători, este înțelept să ne (re)amintim că nu există adevăr absolut într-un conflict – indiferent că ne-a iritat vânzătoarea de la brutărie sau chiar partenerul, care refuză să ne spună ce-și dorește sub brad. În orice relație, se întâlnesc minimum două povești, iar asta înseamnă că avem cel puțin două adevăruri. Mai apoi, oricât de mare ar fi egoul nostru, să avem în vedere ce spune Dan Siegel: „Nu există percepție imaculată“, cu atât mai puțin când trecem printr-o perioadă stresantă.

3. Nu faceți psihanaliză dintr-o poziție de superioritate. Da, trebuie să recunosc că înlăuntrul fiecărui român se află un psiholog gata să examineze până în cel mai mic detaliu defectele și imperfecțiunile celorlalți. Dar întrebarea este: Oare, asta chiar ne ajută? Desigur că răspunsul depinde de planurile noastre: dacă vrem să ne despărțim de cineva în prag de sărbătoare, s-ar putea să fie o opțiune destul de confortabilă; dar dacă vrem să avem sărbători fericite, este nevoie să concediem psihologul de serviciu. A vâna greșelile cuiva înseamnă a ne îndepărta sufletește de aceea persoană și a ne ridica în jur tot mai multe ziduri de protecție. Merită să fim atenți la ce exprimăm și la cum o facem. (Aici s-ar putea să nu fie chiar o idee proastă să asimilați dibăcia unui psiholog bun.) Adică, în loc de: „Nebunule, ești un pericol în trafic! Las-o mai încet cu viteza, că ne bagi în mormânt!“, să avem o formulare mai atentă: „Știu că-ți place să trăiești în viteză și că ne mai și grăbim, dar nu mă simt în siguranță și devin agitată. Ai vrea, te rog, să mergi mai încet?“ A doua variantă, cea rostită cu înțelepciunea psihologului autentic, ar putea necesita ceva mai mult timp pentru a fi formulată (și poate că nu vine chiar natural), dar își merită efortul fiindcă va aduce rezultate mai durabile! :)

4. Dați dovadă de amabilitate, fiindcă binele învinge. Sunt puține familiile în care oamenii se ceartă 24/24, pe parcursul lunii decembrie. Și, inevitabil, apare întrebarea: Ce facem, atunci când nu avem de rezolvat un conflict sau de gestionat o problemă? Ei bine, aceasta este întrebarea de 100 de puncte. Pentru că nu sunt deloc de neglijat perioadele de acalmie. Studiile din psihologia relațională – care au menirea de-a dizolva miturile psihologiei naive – ne arată că cel mai bun antidot pentru stresul interpersonal este cura de apreciere și admirație. Știți, exact acele manifestări care nu ne prea definesc pe noi românii: „Mulțumesc!“ „Te rog!“ „Cu drag!“ „Apreciez că ai făcut asta!“ „Mă surprinde plăcut amabilitatea dumneavoastră!“ „Ce bine mă simt că suntem împreună!“ „Înseamnă mult pentru mine ceea ce ai făcut/spus tu!“ sau simplul „Mă bucur atât de tare că exiști și că faci parte din viața mea!“ Vă încurajez să vânați trăsăturile pozitive ale celuilalt, iar dacă sunteți tentați a spune că nu există niciuna, vă rog să vă mai uitați o dată, și apoi încă o dată, și încă o dată… până ce simțiți că recunoștința vă umple inima și, astfel, puteți readuce iubirea în cuplu.

La sfârșitul acestei perioade de stres gestionat cu înțelepciune și inteligență relațională, este foarte probabil să observați că modul în care relaționați cu ceilalți este mai optimist și mai ușor. Să ne lăudăm unul pe celălalt este în avantajul relației noastre și, implicit, al sănătății personale, fără să mai amintim de impactul pe care-l are un asemenea comportament asupra întregii familii și a comunității din care facem parte. Și da, este mai ușor să replicăm ceea ce știm din trecut, ceea ce ne este la îndemână – chiar dacă nu este nici sănătos și nici benefic. Dar când am putea începe să ne reinventăm relația, dacă nu acum, când toată lumea ne îndeamnă să fim mai umani și mai buni?

Distribuie acum

György Gáspár

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de György Gáspár

Explorează

Lasă un comentariu