Cum putem readuce, în prag de iarnă, vara în cuplu?

E noiembrie, un anotimp îl urmează pe un altul și e momentul să simțim și puțin frig, afară. În relație, însă, aducem și păstrăm căldura, cu un nou exercițiu pentru cultivarea stării de prezență conștientă – pentru a (re)aduce ACUM, ce era ATUNCI „cald” în noi și între noi.

Îmi amintesc începutul uneia din cărțile lui Russ Harris – Acționează cu dragoste, în care autorul scrie despre relații ca despre „o treabă încurcată”, fiind contextul în care generăm, asistăm și trăim extremele. „Relațiile sunt și minunate și teribile, ne pot urca pe culmi și ne pot coborî în adâncuri”. Și expresiile acestor contrarii pot continua: putem simți că relațiile ne dau aripi sau ne frâng zborul, că pe cât de mult simțim uneori că iubim, pe atât de mult urâm atunci când… etc.

Și tot el răspunde, simplu și adevărat, uneia dintre întrebările pe care, cel mai probabil, fiecare dintre noi și-a adresat-o măcar o dată: Ce anume face să se sfârșească acele sentimente minunate de fericire, de la început? Cum se poate să apară furie, resentimente și chiar ură – acolo unde înainte era pasiune? Harris răspunde metaforic: „Sentimentele se schimbă, sunt ca vremea, sentimentele vin și se duc”, la fel cum… un anotimp vine după un altul.

În terapia de cuplu, printre primele întrebări pe care le adresăm celor doi parteneri care vin cu relația la psiholog sunt cele privind începuturile. Cum v-ați cunoscut? Ce ți-a plăcut? Ce te-a atras la el/ea atunci? Ce-ți vine prima dată să spui, când te gândești la ea/el, la voi, cei de atunci?


Și răspunsurile vin în variate feluri: uneori, vezi imediat o sclipire în ochi, un zâmbet discret, o privire jucăușă aruncată celuilalt, alteori, privirea coboară în pământ, în timp ce simți și vezi distanța dintre cei doi; iar în alte cazuri auzi: „Nici nu mai știu cum a fost și oricum nu mai contează la cât de rău e acum” sau ”Ah… păi atunci era altfel, nu aveam atâtea pe cap” sau „Ce-a fost a fost, hai să vedem dacă mai e ceva de făcut acum”. Oricum ar sta lucrurile, reacțiile noastre ne permit să luăm ACUM pulsul a ceea ce a fost ATUNCI. Dar să ne amintim metafora anotimpurilor: „Deși sentimentele de atunci dispar în mod inevitabil, le putem readuce înapoi, exact așa cum anotimpurile trec și revin”.

Știința ne spune despre etapa de iubire romantică cum că aceasta deține o componentă chimică, feniletilamina (PEA), care odată secretată la nivelul creierului declanșează exaltare emoțională, euforie și bună dispoziție, fiind o amfetamină naturală. PEA se produce doar în prezență „obiectului” iubit și studiile ne spun că poate să fie tolerată de creier timp de maximum doi-trei ani, de unde și vorba din popor că iubirea durează trei ani. Însă, dincolo de a privi îndrăgostirea, iubirea romantică, „focul de artificii” prin prismă biologică, relatările de viață ne arată că această etapă deține „pastile vindecătoare” și „combustibilul” necesar pentru etapele ulterioare, pline de provocare, ale relației de iubire.

Realmente, cum ar fi iubirea fără senzațiile de „cap în nori”, de plutire, de „fluturi în stomac”, de „fiori în tot corpul”. Iubirea se simte mai mult decât se gândește, așa că e de preferat să folosim simțurile, mai ales atunci când gândirea sau rațiunea tinde să dețină monopolul.

Se întâmplă adesea să tragem prea repede concluzii, să confundăm iubirea doar cu acea primă etapă de îndrăgostire și să credem că, dacă senzațiile de atunci nu mai sunt spontane și intense, atunci iubirea nu mai e la ea acasă. Și dacă se întâmplă ca din nevoia de revigorare să simțim atracție față de o altă persoană decât partenerul(a) actual, apare confuzia: înseamnă că mă reîndrăgostesc, că îmi lipsește ceva în relația actuală, că el/ea nu mai este cel ales, că poate e timpul să pun capăt, de ce să renunț la pasiune în favoarea monotoniei etc. Și comparăm, ușor inechitabil, două relații aflate în două stadii diferite pe continuumul relației de iubire, așadar, evident, caracteristicile lor sunt diferite, fără ca asta să însemne că prima se află în afara iubirii.


Nu de fiecare dată apariția în viața noastră a unei persoane noi, față de care simțim atracție și interes, vine să ne semnaleze că suntem într-o relație greșită și că a venit timpul să schimbăm persoana cu care suntem în relația de cuplu. Însă, da, e posibil să fie o ocazie care să ne aducă în atenție faptul că este timpul să schimbăm ceva în relație… ca de exemplu rutina în care am intrat, poate chiar fără să ne dăm seama, sau poate că e timpul să ne reamintim de NOI, poate că e timpul să ni se facă dor de ce-a fost și de cum a fost (și credem noi că nu mai este). Relațiile au o dinamică a lor, o știm și o simțim, au o viață, viața pe care noi alegem cândva să le-o dăm și pe care e nevoie să alegem și să o menținem. Și când nu ne dăm seama că trebuie să facem lucrurile la momentul potrivit, apar provocări ce ne împing de la spate și ne dau imboldul necesar să „reaprindem focul iubirii”.

Având practica mindfulness la îndemână, vă invit să folosim un exercițiu combinat de activare senzorială, prezență, centrare pe emoții, pentru a aduce aici și acum amintiri care, uneori, verbal ne sunt mai greu de accesat. E un exercițiu pe care-l putem efectua cu sau fără ghidare din exterior, după cum simțim că ni se potrivește, singuri sau împreună cu partenerul(a), „preventiv” când suntem bine în relație sau „curativ” când relația pare să ceară acest lucru.

Găsește o poziție cât mai confortabilă, care îți sugerează postura și sentimentul de demnitate; simți corpul la contactul cu suprafața pe care ești așezat; simți pleoapele cum clipesc și apoi treptat devin grele, ochii se închid pe dinafară și se deschid pe dinăuntru, maxilarul se relaxează și gura pare să vrea să se întredeschidă, îi permiți corpului să devină relaxat și tu devii conștient de respirație, în vreme ce simți cum aerul intră când inspiri… și iese când expiri; păstrează ritmul respirației cât mai natural; acum devii conștient de mișcarea abdomenului care se ridică pe inspirație și se destinde pe expirație, inspir, 1,2,3,4… menține… expir 1,2,3,4,5,6 păstrează un ritm al tău, natural, lent, calm…

Rămâi axat pe respirație și observă cum aerul pătrunde pe nări în întreg corpul, apoi iese… Rămâi câteva momente în liniște și continuă în ritmul tău… e posibil să apară diverse gânduri, e perfect normal, tot ce ai de făcut este să revii la respirație să-ți observi respirația, aerul care intră și iese…

Zgomotele din jur sunt parte din locul în care ești, prezența lor e în afara ta, tu rămâi cu atenția concentrată pe respirație și permite-ți să vizualizezi momentele de început ale relației tale de iubire cu [numele partenerului(ei)].

Acum, lasă corpul să reacționeze, în timp ce mintea e ocupată să urmărească respirația. Mută-ți ușor atenția asupra ochilor tăi și întreabă-i ce au privit atunci și le-a plăcut? Ce imagine păstrează ochii tăi acum, despre atunci? Ce i-a plăcut nasului tău să adulmece? Cum era mirosul ei/lui? Ce mireasmă păstrează nasul tău acum, despre atunci?

Ce le-a plăcut buzelor tale să simtă? Ce gust avea sărutul? Primul, al doilea… Ce gust păstrează buzele tale acum, despre atunci?

Ce le-a plăcut mâinilor tale să atingă? Mișcă ușor degetele în palme și permite-le mâinilor să vorbească. Ce atingeri păstrează mâinile tale acum despre atunci?

Ce le-a plăcut urechilor tale să audă? Cum sunau acele șoapte, acele cuvinte, acele declarații? Cum sunau pașii ei/lui? Cum se auzea foșnetul hainelor? Cum se auzea muzica voastră? Ce sunete păstrează urechile tale acum, despre atunci?

Ce alte simțuri ale tale au amintiri? Ce anume le-ai permis atunci să simtă? Permite-le și acum să-și amintească. Ce alte părți ale corpului tău au primit senzații de neuitat? Ce-și amintesc împreună corpul tău și sufletul tău, în timp ce mintea te păcălește cu uitare sau cu alte preocupări gândite sau de gândit?

De câte ori și cât de tare ai râs? Cine pe cine a gâdilat cu vorbe sau atingeri? Cum arăta pasiunea, tandrețea, drăgălășenia, atunci? Cum era joaca voastră, dansul vostru? În ce fel ai simțit inocența și puritatea atracției?

Întoarce-te la momentele de-atunci și adu-le acum, aici, în atenția ta și a voastră. Iată-le, au rămas, sunt cu tine, cu voi, sunt despre tine și despre voi. Oferă-le locul, timpul și atenția cuvenită. Și când simți că ai readus suficient din acele amintiri, deschide ușor ochii, mișcă ușor degetele de la mâini și de la picioare, mișcă ușor capul și respiră profund. Cum ar fi o zi dedicată ACUM, pentru ce-ai readus înapoi de ATUNCI?

Și aproape că nu e de citit în cărți… Dacă ai fost o singură dată îndrăgostit, ai încredere că știi ce acte de iubire să faci. „În loc să credeți că dragostea e un sentiment, gândiți-vă că este o acțiune. Sentimentul iubirii vine și se duce într-o clipă; nu îl poți controla. Dar acțiunea de a iubi e ceva ce poți face, oricare ți-ar fi sentimentele.” – Russ Harris.

Distribuie acum

Mihaela Blaga

Mihaela Blaga - Pedagog & psiholog, psihoterapeut pozitivist (psihodinamică) și de familie (prin A.M.P.P.), practicant al terapiei EMDR, life & executive coach. După mai bine de 15 ani dedicați activității în corporații multinaționale, în paralel cu studiul și practica psihoterapiei, acum lucrează în practica privată, fiind pasionată de mecanismele inconștiente și de manifestarea lor subtilă în relațiile de toate tipurile – cu parteneri de viață, părinți, copii, grupuri de lucru etc.

Mai multe articole de Mihaela Blaga

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA