Skip to content

„Oricine poate deveni furios — e simplu. Dar să te înfurii pe cine trebuie, cât trebuie, când trebuie, pentru ceea ce trebuie și cum trebuie — nu este deloc usor.“, spune revoluționarul Aristotel, în Etica Nicomahica. Furia este o emoție firească, umană, pe care o experimentăm cu toții în diverse circumstanțe. Putem spune că face parte din cadoul biologic pe care-l primim de la viață atunci când venim pe această lume.

Ca oricare altă emoție, furia vine la pachet cu modificări ale ritmului cardiac, creșterea tensiunii arteriale, hormonii o iau la sănătoasa, inclusiv adrenalina, fluxul sanguin este direcționat către mâini astfel încât ne va fi mult mai ușor să lovim un inamic sau să ținem o armă; în acest fel, furia este înrădăcinată în creierul nostru pentru a ne proteja, ne spune Goleman în cartea sa, Inteligența emoțională subliniind totodată faptul că „emoțiile sunt, în esență, impulsuri de a acționa, planuri instantanee pentru a te descurca în viață, pe care evoluția le-a întipărit în noi“. În vasta literatură a științelor neurocognitive furia și verișoara s-a bună, frica sunt văzute drept cele mai puternice emoții din sistemul biologic al creierului uman, acestea fiind direct responsabile de supraviețuirea speciei noastre.

Desigur că, mai toți oamenii blamează furia, mai ales dacă o analizăm doar din perspectiva psihologiei simțului comun — dar haideți să analizăm și dintr-o altă perspectivă scopul furiei.

Vă propun să ne imaginăm un aisberg, un bloc uriaș de gheață care plutește pe întinsul oceanului. Ceea ce vezi, de obicei, este doar o mică parte a acestuia, cea mai mare parte a lui fiind ascunsă sub apă. Asemeni lui, suntem și noi când ne înfuriem; în spatele acestei emoții sunt pitite numeroase altele. Este facil să observăm furia unei persoane, dar poate fi dificil să identificăm emoțiile, sentimentele care stau la baza furiei, protejate fiind de aceasta.

Să luăm exemplul lui Daniel, care credea că are o problemă cu furia. Când soția îi cere ceva, el o critică — nu este mândru de reacția lui, chiar nu-i place, dar, chipurile, nu se poate abține. Pe măsură ce a început să practice exercițiile de mindfulness, să fie atent și să oserve spațiul dintre furie și acțiunile sale, a deschis calea pentru o înțelegere mai profundă și o diversitate mai mare de răspunsuri psihologice și comportamentale.

Daniel nu a avut cu adevărat o problemă de furie, în schimb a simțit ca și cum soția i-ar fi cerut să facă ceva imposibil pentru el. Căutând să-și înțeleagă și să-și accepte mânia, mai degrabă decât să o repare ori să o suprime, căsnicia lui a început să se îmbunătățească prin recunoașterea furiei lui ca fiind un semnal că trebuie să stabilească limite sănătoase pentru ceea ce ar face sau nu. Concluzie extrem de importantă și bine susținută inclusiv de cercetările recente din psihologie, care ne arată foarte clar că oricât ne-am dori noi, oamenii, nu ne putem controla emoțiile. Dar le putem face față mult mai ușor, dacă ne împrietenim cu ele — dacă le conștientizăm, acceptăm, etichetăm și permitem să existe. Asta nu înseamnă că facem ce ne șoptesc emoțiile, din contră, că ne folosim inteligența relațională pentru a răspunde comportamental așa cum este cel mai sănătos pentru noi, pentru partener și mai ales pentru relația care ne leagă.

„Emoțiile noastre primare pot fi mesagerii de care avem nevoie ca să ne învețe lucruri despre noi înșine și să ne ofere perspective în direcții importante de viață.“ — dr. Susan David, în cartea Agilitatea emoțională. Ceea ce vrea ea să facă, prin povestea lui Daniel, este să ne atragă atenția asupra unui concept important, și anume, că în spatele furiei stau ascunse mult mai multe.

Furia ca protector al emoțiilor primare

Adesea, furia este definită ca fiind o „emoție de mâna a doua“ deoarece oamenii tind să o folosească pentru a-și proteja propriile emoții primare, vulnerabile și compleșitoare. Furia lui Daniel, bărbatul din exemplul de mai sus, ascundea pură epuizare și sentimentul de a nu fi suficient de bun pentru soția sa; de fapt, furia lui îl proteja de rușinea dureroasă și adâncă pe care o resimțea.

Învățând să admiți furia ca protector al emoțiilor primare, poate fi un lucru incredibil de puternic; poate duce spre un dialog vindecător care permite atât cuplurilor cât și copiilor și părinților să se înțeleagă mai bine.

Unul dintre cele mai dificile lucruri despre cum să dăm ascultare furiei copilului sau partenerului nostru, în special când este îndreptată spre noi, este că devenim defensivi — ne punem armurile de autoprotecție și pornim la atac. Vrem să ne luptăm, să ripostăm, deoarece furia clocotește în noi și stă să iasă la suprafață. Dacă se întâmplă acest lucru, vom ajunge într-o luptă verbală încinsă, care va lasă părțile combatante rănite și cu senzația de a nu fi înțelese.

Iată trei sfaturi pentru a da atenție furiei, recomandate de către Institutul Gottman — cel mai apreciat laborator de studiu al relațiilor interpersonale din lumea întreagă:

℗PUBLICITATE



1. Prima recomandare este contra-intuitivă, dar te rog să mă crezi că este esențială: Nu te considera mai important decât ești, sau mai concret nu lua nimic personal…

Furia partenerului sau a copilului tău de obicei nu este legată de tine. Este vorba despre emoțiile lor primare care stau la baza acesteia. Pentru a fi capabil să nu o iei personal, este necesară o inteligență emoțională crescută.

Fii curios și întreabă-te de ce sunt ei furioși. Este mult mai ușor să intri în defensivă și să ripostezi, dar mai bine alege să dai atenție furiei acelei persoane și să te întrebi de ce este furioasă. Vei ajunge să descoperi emoțiile primare ascunse în spatele furiei și acest lucru vă va apropia și mai mult.

2. A doua recomandare este la fel de contra-intuitivă, dar este la fel de importantă ca oxigenul pentru om: oricât de mult te-ar tenta să faci pe deșteptul, nu-i spune partenerului tău să se „calmeze“. Dacă ar fi atât de ușor, ar fi făcut-o de mult…

Cred că îți sună foarte cunoscut. Nu o dată ți s-a spus (sau ai spus) la momente de furie „calmează-te“ sau „exagerezi“. Aceste cuvinte ne transmit faptul că emoțiile nostre nu contează și nu sunt acceptabile. Scopul, aici, nu este de a schimba sau repara emoțiile partenerului, ci mai degrabă de a ne așeza împreună cu el pe aisbergul furiei lui. Spune-i că îl înțelegi și că îi accepți emoțiile.

Când faci bine acest lucru, furia partenerului tău se va prăbuși, iar emoția primară se va ridica la suprafață. Ca să nu mai vorbim de faptul că se va simți auzit de tine, zidind încrederea peste timp.

Poate că ai crescut într-o familie în care mânia nu a fost permisă, așa că atunci când partenerul tău și-o exprimă, te simți paralizat și îngheți; ori poate încerci să rezolvi mânia în locul lui, deoarece furia lui(ei) te sperie. Deschide-te și experimentează împreună cu partenerul tău întregul spectru emotional.

3. A treia recomandare implică să-ți foloseti inteligența generală și să te comporți ca un adevărat reparator de probleme. În loc să minimizezi sau să exagerezi problema, este mai cool să identifici obstacolele.

Amintește-ți ultima oară când ti-ai propus să faci ceva și, de nicăieri, ți-a răsărit un obstacol în cale, nu te-ai înfuriat? Sau, este ziua de naștere a partenerului tău și dorește să o facă mai specială invitându-și familia, însă familia uită să apară — evident că s-ar putea înfuria. Identificând obstacolul vei avea o perspectivă asupra cauzei mâniei acestuia.

Oamenii se supără din varii motive. Treaba ta este să-i înțelegi și să stai cu ei pe aisbergul furiei lor. Procedând în acest fel, nu doar că îi vei ajuta să-și înteleagă furia, dar veți deveni mult mai apropiați în acest proces. Și încă ceva, noi suntem aici, pe această planetă, pentru a ne ajuta unii pe alții în procesul de evoluție psihologică și spirituală, proces care nu este simplu, dar cu un dram de inteligență relațională totul capătă mai mult sens.

Psiholog clinician, psihoterapeut relațional, membră a Colegiului Psihologilor din Romania și autor colaborator al paginadepsihologie.ro. Carmen coordonează programul de formare în psihoterapia familiei al AMPP din Oradea.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0